Suspendare executare act administrativ fiscal. Decizia 31/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 31
Ședința publică din 07.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Diana Magdalena Bulancea
JUDECĂTOR 2: Horațiu Pătrașcu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier: -
Pe rol se află soluționarearecursurilorformulate de recurentele-pârâte PRIMĂRIA ORAȘULUI și SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2102/05.08.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și și cu intervenienta SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă Primăria Orașului, reprezentată de consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, recurenta-pârâtă SC SRL, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune în ședință, intimatul-reclamant G, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială la fila 103 dosar, și intimatul-reclamant -, reprezentat de același avocat, cu împuternicire avocațială la dosar (fila 103), lipsind intervenienta SC SRL.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Intimații-reclamanți, prin avocat, arată că, la fila 31 dosar, în cuprinsul încheierii de la data de 09.10.2008, s-a consemnat faptul că au invocat excepția tardivității depunerii motivelor de recurs de către recurenta-pârâtă Primăria Orașului. Precizează că nu este vorba despre excepția tardivității, ci aceea a nulității recursului, în temeiul art. 306 alin. 1 raportat la art. 303.civ.Cod Penal Astfel, cum rezultă din dispozițiile procedurale, recursul se motivează prin cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Din actele dosarului rezultă că hotărârea recurată a fost pronunțată la data de 05.08.2008, cererea de recurs a fost depusă la data de 12.08.2008 de către recurenta-pârâtă Primăria Orașului, însă motivele au fost depuse la data de 09.10.2008, deși comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 14.08.2008. Deci, au fost depășite cele 5 zile pentru depunerea motivelor de recurs, acest termen curgând de la data de 14.08.2008 și împlinindu-se la 20.08.2008. Solicită admiterea excepției nulității recursului recurentei-pârâte Primăria Orașului, conform art. 306.civ.
Cod PenalRecurenta-pârâtă Primăria Orașului, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției. Arată că a declarat recurs înainte de redactarea hotărârii recurate iar motivele le-a depus în fața instanței de recurs.
Intimații-reclamanți, prin avocat, arată că mai au o excepție de invocat, aceea a tardivității recursului recurentei-pârâte SC SRL. Motivează că, la termenul din data de 22.07.2008, au precizat temeiul de drept al acțiunii, art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ iar, conform alin. 4 din același articol, încheierea sau sentința se poate ataca cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare. În cuprinsul hotărârii atacate se menționează că se atacă în 5 zile de la comunicare, dar termenul este prevăzut de lege, și nu de judecător, rezultă că recursul recurentei-pârâte SC SRL ar fi trebuit depus în termen de 5 zile de la pronunțare, deci din data de 05.08.2008, dar a fost declarat la data de 20.08.2008, peste termen.
Curtea pune în discuție și excepția tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SRL, și în subsidiar pe fondul ambelor cereri de recurs.
Recurenta-pârâtă SC SRL, prin avocat, depune acte, respectiv procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor. În ce privește excepția tardivității recursului său, arată că, intimații-reclamanți în cererea adresată instanței de fond, au indicat ca temei de drept nu doar art. 14 din Legea Contenciosului Administrativ, ci au invocat mai multe articole de lege, temeiul de drept fiind modificat de câteva ori. Soluția pronunțată de instanța de fond a avut temei de drept art. 12 din Legea nr. 50/1991, hotărârea de fond nefiind întemeiată pe art. 14 din Legea nr. 554/2004. În aceste condiții, recursul a fost formulat în mod corect, în 5 zile de la comunicare, și nu poate fi tardiv. Solicită respingerea excepției tardivității recursului său.
Intimații-reclamanți, prin avocat, arată că au indicat art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 și art. 14 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, care prevede termenul de 5 zile de la pronunțare pentru atacarea hotărârii. Legea nr. 50/1991 se coroborează cu Legea Contenciosului Administrativ, iar instanța de fond s-a pronunțat neindicând temeiul de drept ca fiind Legea nr. 50/1991 sau Legea nr. 554/2004.
Curtea precizează intimaților-reclamanți că forma actuală a art. 14 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 a Contenciosului Administrativ, modificat prin Legea nr. 262/2007, prevede că soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Intimații-reclamanți, prin avocat, având în vedere precizările instanței,declară că renunță la excepția tardivității recursului formulat de recurenta-pârâtă SC SRL, menținându-și doar excepția nulității recursului formulat de recurenta-pârâtă Primăria Orașului.
Curtea acordă cuvântul pe fondul recursurilor, în subsidiar.
Recurenta-pârâtă SC SRL, prin avocat, arată că a depus procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, astfel încât se impune discutarea excepției lipsei e obiect, având în vedere că lucrările au fost finalizate.
Curtea precizează că excepția lipsei de obiect vizează acțiunea de fond, nu cererea de recurs, astfel încât apreciază această excepția ca o apărare pe fondul recursului.
Recurenta-pârâtă SC SRL, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fondul acțiunii, admiterea excepției rămânerii fără obiect a acțiunii, având în vedere înscrisul depus la acest termen. Motivează că se impune respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect, având în vedere că obiectul acțiunii este o condiție esențială, trebuind a fi îndeplinită pe tot parcursul procesului. În concluzie, solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată, conform actelor doveditoare pe care le depune la dosar, odată cu concluzii scrise și cu extras din doctrina de specialitate.
Curtea pune în discuție cererea de recurs formulată de intimatul-reclamant G împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IX-a în același dosar.
Intimatul-reclamant G, prin avocat, precizează că a renunțat la această cerere de recurs în ședința publică din data de 23.10.2008, Curtea luând act de cererea sa.
Recurenta-pârâtă Primăria Orașului, prin consilier juridic, solicită admiterea ambelor recursuri.
Intimații-reclamanți, prin avocat, solicită respingerea recursurilor, menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică. Arată că pricina dedusă judecății vizează o problemă de drept, dacă actul administrativ atacat fiind suspendat de drept mai poate fi pus în executare. Din punctul lor de vedere, problema este tranșată de legislația în vigoare, Legea Contenciosului Administrativ la art. 3 alin. 3 prevăzând că executarea actului este suspendată de drept, prevederi care se coroborează cu art. 12 alin. 2 din Legea nr. 50/1991. Astfel, dacă este suspendat de drept, actul nu mai poate fi pus în executare. Procesul-verbal de recepție depus de recurenta-pârâtă SC SRL nu este de natură a duce la respingerea acțiunii. Arată că pe rolul instanțelor există dosar având obiect anularea autorizației de construire, existând o prezumție de ilegalitate a acesteia. Lucrările nu au fost finalizate total și, pentru a se preîntâmpina producerea unui prejudiciu, se impune menținerea soluției instanței de fond până la soluționarea pe fond a dosarului privind anularea autorizației de construire. Recurenții se referă la faptul că instanța de fond nu ar fi respectat principiile procesului civil, însă art. 105 alin. 2.civ.Cod Penal se referă la situația în care încălcarea regulilor de procedură ar fi produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată și, pentru a analiza aceste motive de recurs, trebuie analizat obiectul cererii de chemare în judecată, singura probă admisibilă fiind cea cu înscrisuri, probă ce se poate administra și în fața instanței de recurs. Solicită respingerea recursurilor ca neîntemeiate. Mai arată că proba cu expertiza nu s-a solicitat prin întâmpinare, ci doar cea cu interogatoriul, și că, în considerentele sentinței recurate, sunt menționate susținerile părților. Astfel, nu s-a produs nicio vătămare. Solicită și cheltuieli de judecată, conform chitanțelor pe care le depune la dosar, alături de concluzii scrise.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față, constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul București -Secția A IX- Contencios Administrativ și Fiscal sub nr.22506/3/CA/2008, și precizată, reclamanții G și a solicitat în contradictoriu cu pârâții PRIMĂRIA COMUNEI și SC SRL să se dispună oprirea lucrărilor de construcții ce se desfășoară pe șantierul de construcții din-, oraș, Județul I până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei de face obiectul dosarului nr- al Tribunalului București -Secția A IX-A Contencios Administrativ și Fiscal ce are ca obiect anularea autorizației de construire nr.54/2007 emisă de Primăria orașului Județul I, având în vedere că autorizația de construire este suspendată de drept, conform art.3 din Legea nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.2102/05.08.2008 a Tribunalului București -Secția A IX- Contencios Administrativ și Fiscal, au fost respinse excepțiile prematurității, lipsei interesului și lipsei calității procesuale pasive, a fost admisă cererea dispunându-se desființarea lucrărilor de construcție efectuate de pârâta SC SRL în temeiul autorizației de construire nr.54/2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii înregistrate în dosarul nr.-/2008 al Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență, că autoritatea emitentă este primarul, astfel încât acesta are calitate procesuală pasivă, reclamanții au făcut dovada existenței pe rolul instanței a unei acțiuni în anulare, îndeplinind cerințele prevăzute de art.12 alin.1 din Legea nr.50/1991, reclamanții având și interes în contextul în care aceștia au proprietățile învecinate imobilelor care se construiesc, astfel că interesul în promovarea acestei acțiuni rezidă tocmai din necesitatea protejării dreptului de proprietate.
Pe fondul cererii, instanța a mai reținut că în condițiile în care Prefectul județului Iaf ormulat acțiune în anulare împotriva autorizației de construire, în condițiile art.3 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004, actul administrativ fiind suspendat de drept, pârâta societate avea obligația să nu mai continue executarea lucrărilor de construire, obligație pe care nu a respectat-
În aceste condiții, instanța a constat că, fără mai fi analizată întrunirea cumulativă a cerințelor art. 14 al. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. ș și t din lege, acțiunea este întemeiată, astfel încât, în temeiul art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, a dispus oprirea lucrărilor de construire efectuate de pârâta SC SRL în temeiul autorizației de construire nr.54/2007, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii înregistrate în dosarul nr.-/2008 al Tribunalului București
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, recurenta-pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI a solicitat casarea sentinței recurate arătând că reclamanții nu pot invoca în susținerea lor art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, întrucât aceștia nu au introdus nici o acțiune pe acest temei, aceștia precizând că temeiul de drept al acțiunii este art.14 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, recurenta-pârâtă mai arată că susținerile reclamanților cu privire la prejudiciile cauzate la data de 21.05.2008 în timpul furtunii sunt neîntemeiate și sunt de natură să ducă în eroare instanța, nefiind probate.
De asemenea recurenta-pârâtă SC SRL, în recursul său, a arătat că în raport cu precizarea reclamanților că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, este greu de presupus că resortul care a determinat instanța învestită cu judecarea în fond a cererii a dispus suspendarea în temeiul art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, încălcând principiul disponibilității.
Se mai susține că sentința civilă a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă, în sensul că, deși a reținut că a ieșit în pronunțare asupra excepțiilor invocate, a trecut asupra soluționării fondurilor, fără să acorde cuvântul părților și pe fondul pricinii, încălcându-se dreptul la apărare, contradictorialității și nemijlocirii.
Recurenta arată că hotărârea recurată este rezultatul greșitei interpretări a dispozițiilor legale, instanța învestită să judece fondul respingând în mod eronat excepția prematurității, în condițiile în care și-a precizat cererea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, nu se putea întemeia pe dispozițiile art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, în condițiile în care există incompatibilități între textele de lege.
La data de 23.09.2009 recurentul a formulat recurs împotriva încheierii din data de 19.09.2008 prin care s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr.2102/05.08.2008.
La data de 09.10.2008 recurenta-pârâtă a invocat excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Primăria Orașului.
La data de 22.10.2008 SC SRL a formulat cerere de intervenție în interesul recurentei-pârâte SC SRL, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La data de 23.10.2008 recurentul renunțat la cererea de recurs împotriva încheierii din data de 19.09.2008 prin care s-a respins cererea de învestire cu formulă executorie a sentinței civile nr.2102/05.08.2008.
La data de 22.01.2009 pârâta SC SRL a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.3 alin.3 din Legea nr.554/2004.
Prin încheierea din data de 22.01.2009 s-a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu privire la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate și suspendarea judecării recursului.
La data de 28.10.2009 reclamanții au solicitat repunerea pe rol a cauzei, întrucât prin Decizia Curții Constituționale a României nr.1156/17.09.2009 pronunțată în dosarul nr.633D/2009 a fost respinsă excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
În ședința publică din data de 07.01.2010 intimații reclamanți au invocat excepția tardivității recursului declarat de recurenta-pârâtă SC SRL, la care au renunțat în aceeași ședință de judecată.
În ceea ce privește excepția nulității recursului formulat de recurenta-pârâtă Primăria orașului, instanța o apreciază ca fiind întemeiată, reținând că, potrivit art. 303 alin.1 din Codul d e procedură civilă recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar conform art.303 alin.2, termenul pentru depunerea motivelor de recurs curge de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În speță, sentința recurată a fost a fost pronunțată la data de 05.08.2008, cererea de recurs a fost depusă la data de 12.08.2008 de către recurenta-pârâtă Primăria Orașului, însă motivele au fost depuse la data de 09.10.2008, deși comunicarea hotărârii s-a făcut la data de 14.08.2008, prin urmare, au fost depășite cele 5 zile pentru depunerea motivelor de recurs, prevăzute de art.14 alin. ultim din Legea nr.554/2004.
Potrivit art.306 din Codul d e procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de către instanța de recurs.
Constatând că recursul nu a fost motivat în termen de 5 zile de la data când recurentului-reclamant i s-a comunicat sentința recurată și nu sunt motive de ordine publică pe care instanța de recurs să le invoce din oficiu, Curtea urmează să admită excepția nulității recursului declarat de Primăria orașului și să constate nulitatea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041pr.civ. Curtea apreciază recursul ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect susține recurenta-pârâtă SC SRL că sentința civilă a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 din Codul d e procedură civilă, în sensul că, deși a reținut că a ieșit în pronunțare asupra excepțiilor invocate, instanța a trecut asupra soluționării fondurilor, fără să acorde cuvântul părților și pe fondul pricinii, încălcându-se dreptul la apărare, contradictorialității și nemijlocirii.
Într-adevăr, după cum rezultă din practicaua sentinței, instanța a acordată cuvântul părților numai pe excepțiile invocate, părțile au pus concluzii exclusiv pe excepții, fără să se intre și în dezbaterea fondului pricinii, încălcându-se principiul contradictorialității și a dreptului la apărare, în contextul în care Tribunalul s-a pronunțat și pe fond.
Pe de altă parte, așa cum s-a reținut, în condițiile în care reclamanții și-au precizat cererea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, instanța a dispus suspendarea în condițiile art.3 alin.1 și 3 din Legea nr.554/2004, reținând că în contextul în care actul administrativ este suspendat de drept, pârâta societate avea obligația să nu mai continue executarea lucrărilor de construire, obligație pe care nu a respectat-o, instanța constatând că, fără mai fi analizată întrunirea cumulativă a cerințelor art. 14 al. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. ș și t din lege, acțiunea este întemeiată, astfel încât, în temeiul art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, a dispus oprirea lucrărilor de construire.
Potrivit art.12 din Legea nr.50/1991, republicată, autorizațiile de construire sau de desființare, emise cu încălcarea prevederilor legale, pot fi anulate de către instanțele de contencios administrativ, potrivit legii. Anularea autorizațiilor de construire sau de desființare poate fi cerută, în condițiile legii, și de către prefect, inclusiv la sesizarea expresă a organelor de control ale Inspectoratului de Stat în Construcții.
O dată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei.
De asemenea, potrivit art. 3 alin.1-3 din Legea nr.554/2004, care reglementează tutela administrativă, Prefectul poate ataca direct în fața instanței de contencios administrativ actele emise de autoritățile administrației publice locale, dacă le consideră nelegale; acțiunea se formulează în termenul prevăzut la art. 11 alin. (1), care începe să curgă de la momentul comunicării actului către prefect și în condițiile prevăzute de prezenta lege. Acțiunea introdusă de prefect este scutită de taxa de timbru.
Până la soluționarea cauzei, actul atacat potrivit alin. (1) și (2) este suspendat de drept.
Instanța nu a lămurit cadrul juridic al procesului, în ceea ce privește temeiul de drept în care se solicită suspendarea actului administrativ, făcând aplicarea dispoziției speciale prevăzute de art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991, deși reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.14 din Legea nr.554/2004, situații în care trebuiau analizate condițiile cumulative prevăzute de aceste dispoziții legale, instanța făcând aplicarea art.3 alin.1-3 din Legea nr.554/2004, deși, în cauză, în contextul în care, printr-o acțiune separată Prefectul județului Ias olicitat în dosarul nr- al Tribunalului București -Secția A IX-A anularea autorizației de construire nr.54/2007 emisă de Primăria or., în temeiul dreptului de tutelă administrativă, prevăzut de art.3 din Legea nr.554/2004, autorizația atacată era suspendată de drept, în raport cu acea cauză.
În cauza de față, instanța nu putea face aplicarea alături de dispozițiile speciale prevăzute de art.12 alin.2 din Legea nr.50/1991 și a prevederilor art.3 alin. 1-3 din Legea nr.554/2004, mai ales în condițiile în care aceste dispoziții prevăd că o dată cu introducerea acțiunii se pot solicita instanței judecătorești suspendarea autorizației de construire sau desființare și oprirea executării lucrărilor, până la soluționarea pe fond a cauzei, instanța de fond trebuid să verifice îndeplinirea condițiilor speciale prevăzute de dispozițiile art.12 alin.2, prin raportare la condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004.
Prin urmare, văzând dispozițiile art. 312 alin.5 pr.civ. Curtea urmează să admită recursul declarat recurenta-pârâtă și cererea de intervenție accesorie, să caseze sentința civilă recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurenta-pârâtă PRIMĂRIA ORAȘULUI.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă SC SRL împotriva sentinței civile nr. 2102/05.08.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații-reclamanți G și și cererea de intervenție formulată intervenienta SC SRL.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă
Pronunțată în ședință publică azi 0 7.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
--- - - - -- -
GREFIER
RED.HP/HP -
2 EX.
judecător fond/
Președinte:Diana Magdalena BulanceaJudecători:Diana Magdalena Bulancea, Horațiu Pătrașcu, Raluca
