Anulare act administrativ . Sentința 29/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTIN ȚA NR. 29
Ședința publică din 1 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ana Maria Turculeț
Grefier - -
Pe rol, judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliul în mun. S,-, -.49,. B,. 11, jud. S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, cu sediul în mun. B,-, sector 3.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că reclamantul a depus la dosar concluzii scrise, după care, instanța având în vedere că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, a rămas în pronunțarea cu privire la excepția lipsei de obiect invocată de pârât cât și pe fondul cauzei.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL SUCEAVA - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal la data de 29 dec. 2009 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea Ordinului nr. 2352 din 9 oct. 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, precum și acordarea de daune morale în sumă de 10.000 lei.
În motivare, reclamantul a arătat, în esență, că lipsește o cauză de reziliere a contractului de management încheiat între părți la data de 28 mai 2009 sub nr. 194, precum și orice altă cauză legală de încetare a acestui contract. S-a invocat nerespectarea dispozițiilor imperative din legislația muncii, inexistența unui ordin expres privind desființarea postului ocupat de reclamant și nelegalitatea emiterii ordinului contestat de către un guvern interimar.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe disp. Legii nr. 554/2004, ale OUG nr. 37/2009, OUG nr. 105/2009, HG nr. 527/2009, ale Codului muncii și ale Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a depus la dosar copii după Ordinele nr. 1544 din 28 mai 2009, nr. 2352 din 9 oct. 2009 și nr. 3145 din 22 dec. 2009 emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, contractul de management nr. 194 din 28 mai 2009 încheiat între părți și extrase din presa centrală.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a invocat excepția lipsei de obiect față de primul capăt de cerere.
În motivare, arătat pârâtul că actele administrative, la fel ca și cele civile, în funcție de modul și durata lor de executare, pot fi clasificate în acte de executare imediată, a căror punere în aplicare se produce intr-un singur moment și acte cu executare succesivă, care se pun în aplicare în mod treptat.
procedurii de executare al actului este dat de natura prevederilor sale, fiind posibile situații în care executarea este uno ictu sau, dimpotrivă, succesivă.
Ordinul contestat trebuie să fie unul cu executare succesivă, în timp, pentru a putea face obiectul cererii de chemare în judecată.
A susținut pârâtul că, nu acesta este cazul în speță, întrucât ordinul a cărui anulare se solicita, dispune asupra eliberării reclamantului din funcția de director coordonator adjunct al Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Cu alte cuvinte, în ceea ce îl privește pe reclamant, actul a fost executat prin eliberarea sa din funcție, din această perspectivă, el fiind epuizat.
Astfel, punerea în executare a actului nu se realizează, în niciun fel, prin reducerea drepturilor cuvenite, ci prin eliberarea din funcție, fără ca acest lucru să fie vizat în mod direct prin actul atacat.
În consecință, întinderea în timp a efectelor colaterale ale unui act administrativ, nu este relevantă pentru a-l clasifica ca fiind cu executare succesivă, importantă fiind doar durata procedurilor de punere a sa în aplicare.
Pe fond, pârâtul solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că contractul de management nr. 194/28.05.2009 încheiat între reclamant și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale prevede la art. 9 lit. "h" cauzele de încetare ale contractului, și anume "în situațiile prevăzute expres de lege".
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 a fost abrogată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2009 și, totodată, declarată neconstituțională de către Curtea Constituțională. Rezultă așadar că, fiind în prezența unui act administrativ cu caracter normativ abrogat, efectele juridice nu se mai produc.
Conform normelor de tehnică legislativă cuprinse în art. 62 alin. 3 din Legea 24/2000 "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv".
Drept urmare, cum părțile contractante au stabilit de comun acord că efectele contractului încetează și în cazuri prevăzute expres de lege, și cum cazul prevăzut de lege este dat de dispoziția art IV alin. (1), (4) și dispoziția art. din OUG nr. 105/2009 având în vedere atât principiul relativității efectelor contractelor, cât și voința părților la momentul încheierii actului, se constată că orice critică este nefondată, faptul consemnării acestei clauze contractuale vizând tocmai evenimentele legislative, ulterioare, ce pot interveni.
Dat fiind faptul că postul de director coordonator adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Saf ost desființat, în mod legal s-a emis Ordinul nr. 2352 din 9 octombrie 2009 prin care reclamantului i s-a acordat preaviz.
Pentru admiterea acțiunii, reclamanta avea obligația să facă dovada (deoarece, până la proba contrarie se prezumă că este legal, efectuarea dovezii contrare fiind în sarcina reclamantului) existenței uneia din cauzele care atrag nulitatea actului, or această dovadă nu se face.
Acest ordin întrunește aparențele de legalitate, fiind emis de autoritatea competentă, în baza atribuțiilor sale, simpla contestare a actului administrativ de către persoana vizată, nefiind în măsură să constituie prin ea însăși un motiv de îndoială serioasă în privința legalității acestuia, în sensul legii.
În subsidiar, a susținut pârâtul că, Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale nu i se poate imputa nicio culpă atât timp cât e ținut de normele legale în vigoare, știut fiind că cetățenii beneficiază doar de drepturile și libertățile consacrate prin Constituție și prin alte legi și au obligațiile prevăzute de acestea.
Cum măsurile dispuse prin OG nr. 105/2009 vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, și cum este ținut în aplicare și asigurarea aplicării întocmai a legilor în vigoare, este vădit că orice pretenție îndreptată împotriva acestuia este neîntemeiată.
În ce privește capătul de cerere prin care se solicită acordarea de daune morale, s-a cerut respingerea lui ca neîntemeiat întrucât reclamantul nu a prezentat nicio dovada a existenței și întinderii acestui prejudiciu.
În drept, pârâtul și-a întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 115 - 118 Cod pr. civilă și ale Legii nr. 554/2004.
Analizând cu prioritate, în conformitate cu disp. art. 137 al. 1 Cod pr. civilă,excepția lipsei de obiect invocată de pârât prin întâmpinare, Curtea constată că aceasta este nefondată.
Obiectul acțiunii judiciare în litigiile de contencios administrativ, poate fi conform art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea în tot sau în parte a unui act administrativ unilateral, repararea pagubei cauzate și eventual, acordarea de daune morale.
Nu prezintă relevanță împrejurarea că ordinul contestat în cauză nu este cu executare succesivă, el putând face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ținându-se seama de faptul că reclamanta invocă vătămarea într-un drept recunoscut de lege ce i s-a produs prin punerea în executare acestui act administrativ.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că prin Ordinul nr. 2352 din 9 octombrie 2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ( 7 dosar) s- acordat reclamantului, director coordonator adjunct în cadrul Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală S, preaviz de 15 zile lucrătoare, începând cu data de 12 octombrie 2009. S- dispus ca la expirarea perioadei de preaviz să înceteze aplicabilitatea Ordinului nr. 1544/28.05.2009 al Ministrului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale ( 13 dosar), prin care fusese reclamantul numit în funcția mai sus arătată, precum și aplicabilitatea contractul de management nr. 194/28.05.2009 ( filele 14 - 18 dosar), încheiat între părți și în baza căruia reclamantul și- exercitat funcția.
Ordinul contestat fost emis în temeiul prevederilor art. IV și art. XIV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 105/2001, ale art. 65 al. 1 din Codul Muncii, ale art. 9 al. 1 lit. din contractul de management nr. 194/28.05.2009 și ale HG nr. 8/2009.
Or, prin decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 28 din 14 ianuarie 2010, s- constatat că disp. art. I pct. 1- 5 și 26 art. III, art. IV, art. VIII și Anexa nr. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 105/2009, sunt neconstituționale.
S-a reținut în considerentele acestei decizii că aceste dispoziții conțin aceleași reglementări și aceleași soluții legislative ca și cele ce au constituit obiectul criticii formulate cu privire la reglementările Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 37/2009 constatate neconstituționale prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, întrucât au încălcat art. 115 al. 6 din Constituție. S- arătat că argumentele reținute în această decizie sunt, mutatis mutandis, valabile în cauza examinată.
Având în vedere prevederile art. 147 al. 4 din Constituție, conform cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, instanța apreciază că a fost infirmată prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ ce face obiectul acțiunii de față, deoarece acesta a fost emis în temeiul unei ordonanțe de urgență în legătură cu care s-a constatat neconformitatea cu legea fundamentală.
Ca atare, nu se mai impune analiza celorlalte critici vizând nelegalitatea actului administrativ contestat, instanța urmând ca în temeiul art. 1și 8 din Legea nr. 554/2004 să admită acțiunea și să anuleze Ordinul nr. 1936/8 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În ce privește însă solicitarea de acordare de daune morale, Curtea apreciază că aceasta este nefondată. Reclamantul nu a făcut dovada că prin publicarea în presa centrală a unor articole referitoare la ordinele de demitere a directorilor instituțiilor agricole emise de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale s-ar fi adus atingere demnității sau prestigiului său profesional. Articolele respective au caracter general, nu privesc cazul specific al reclamantului și nu rezultă că prin mediatizarea acestei situații ar fi fost afectată imaginea reclamantului în vreun fel.
Ca urmare, va fi respinsă ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale.
Pentru aceste motive,
În numele LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii invocată de pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, ca nefondată.
Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în mun. S,-, -.49,. B,. 11, jud. S în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale B, cu sediul în mun. B,-, sector 3.
Anulează Ordinul nr. 2352 din 9 oct. 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale
Respinge ca nefondată cererea de acordare de daune morale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 1 februarie 2010.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex.
Președinte:Ana Maria TurculețJudecători:Ana Maria Turculeț
