Anulare act administrativ . Decizia 294/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE
DOSAR NR- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.294
Ședința publică din data de 27 februarie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Dinu Florentina
JUDECĂTOR 3: Chirica
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PE B, prin reprezentant legal, cu sediul în B,-, județul B și pârâta ANAF - DIRECȚIA DE audit P INTERN cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței nr.2622/03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în B,-, județul
Recurenta este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează că prin intermediul serviciului registratură al instanței intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, purtând viza nr.2139/25.02.2008.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe excepția necompetenței materiale.
CURTEA
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr. 2622 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ, a respins excepția de necompetență materială invocată de pârâta ANAF B și a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtele P B și ANAF B, a dispus anularea constatărilor privind pe reclamant din raportul de audit nr.- din 4.08.2006, întocmit de pârâta ANAF - Direcția de Audit Public Intern și a obligat pârâta DGFP B să acorde reclamanților stimulentele lunare pe perioada august - decembrie 2006 - ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că referitor la excepția de necompetență materială invocată de ANAF B, excepția este neîntemeiată, deoarece DGFP B este instituția care a încălcat dreptul la acordarea stimulentelor reclamantului și având în vedere calitatea de autoritate administrativă locală a pârâtei în
- 2 -
conformitate cu dispoziția art. 10 alin. 1 teza I din Legea nr. 554/2004, coroborate cu disp. art. 2 pct. 1 lit. Cod pr.civilă, instanța competentă să soluționeze litigiul este tribunalul, iar în ce privește fondul cauzei, a reținut că acțiunea este întemeiată, deoarece din raportul de audit nr. - din 4 august 2006, întocmit de ANAF, rezultă că reclamantul se face vinovat, întrucât nu a sesizat organele de urmărire penală privitor la dispariția alcoolului, încălcând astfel disp. art. 106 din OG nr.92/2003.
Se reține prin hotărâre că mențiunile privind pe reclamant din raportul de audit, sunt neîntemeiate, constituind aprecieri ale auditorului intern care a întocmit actul respectiv, neprevăzându-se care este atribuția încălcată de reclamant din aprobat prin nr. 1820/2003, reclamantul procedând la calcularea obligațiilor fiscale suplimentare datorate de SC COMART SRL la data de 15 august 2006, când a fost finalizată inspecția fiscală, situație în care reclamantul nu se face vinovat de încălcarea atribuțiilor prevăzute de art.92 alin. 2 lit. a - j din Codul d e procedură fiscală, întrucât sesizarea organelor de urmărire penală nu este cuprinsă între aceste atribuții, astfel că pârâtele au vătămat drepturile reclamantului la acordarea stimulentelor prin măsura administrativă propusă prin raportul de audit, considerente pentru care a admis acțiunea.
Impotriva sentinței au declarat recurs pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, criticând hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând aceleași motive de recurs și anume:
Instanța de fond în mod eronat a respins excepția de necompetență materială invocată de cele două recurente- pârâte, deoarece primul capăt de cerere din acțiunea formulată de intimatul reclamant, era anularea constatărilor din raportul de audit nr. - din 4 august 2006, raport de audit care este un act administrativ întocmit de către ANAF B - Direcția de Audit Public Intern, care este o instituție publică centrală, potrivit art. 1 din HG nr. 495/2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, astfel că potrivit disp. art. 3 alin. 1 Cod pr.civilă, Curtea de apel este instanța care judecă în primă instanță astfel de acțiuni.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței primei instanțe și trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI, fond contencios administrativ.
In ceea ce privește fondul cauzei, cele două recurente arată că instanța de fond a reținut eronat, că mențiunile privind pe reclamant din raportul de audit sunt neîntemeiate, considerând ca fiind aprecieri ale auditorului intern care a întocmit actul respectiv și că prin acest act nu s-a prevăzut expres care este atribuția încălcată de reclamant din aprobat prin nr. 1820/2003.
Astfel arată recurentele, potrivit prevederilor art. 185 alin. 3 din Codul fiscal, republicat, intimatul reclamant alături de echipa de control trebuia să solicite suspendarea autorizației de antrepozit fiscal pe o perioadă de 1-6 luni, în cazul în care s-a constatat săvârșirea uneia dintre faptele contravenționale ce atrag suspendarea autorizației, situație în care reclamantul nu și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu prevăzute de aprobat prin nr. 1820 /2003, art. 41 lit. f și g și nu a sesizat
- 3 -
organele de urmărire penală la constatarea dispariției alcoolului din rezervoarele agentului economic.
Pe de altă parte arată recurentele, stimulentele reprezintă drepturi salariale, instituția nefiind obligată să-l acorde lună de lună necondiționat, așa cum este acordat salariul, și măsura dispusă de neacordarea stimulentelor în ce privește pe intimat, este o măsură administrativă care nu este conditionată de vreo sancțiune disciplinară, ele fiind două sancțiuni de sine stătătoare, fiecare din ele având la bază o cercetare finalizată prin încheierea unui act anume, în cazul intimatului cercetarea Direcției de Audit Public Intern, este finalizată prin încheierea raportului atacat în instanță, considerente pentru care în mod greșit, prima instanță a înlăturat constatările privind pe intimatul reclamant din raportul de audit.
Se solicită admiterea recursurilor, casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 4 Cod pr.civilă.
Curtea, examinând sentința, prin prisma criticilor din cele două recursuri, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de cele două recurente, vizând încălcarea competenței materiale a instanței, este fondat:
Primul capăt de cerere din acțiunea formulată de intimatul reclamant, era anularea constatărilor din raportul de audit nr.- /4 august 2006, întocmit de Agenția Națională de Administrare Fiscală B - Direcția de Audit Public Intern din cadrul ANAF, cel de al doilea capăt de cerere din acțiunea intimatului, cu care a fost investită prima instantă, îl reprezenta restituirea stimulentelor lunare pe perioada august- decembrie 2006 și ianuarie 2007, cel de al doilea capăt de cerere fiind un capăt de cerere accesoriu primului capăt de cerere.
Potrivit art. 1 din HG nr. 495/2007, privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, ANAF se organizează și funcționează ca organ de specialitate al Administrației Publice Centrale, instituție publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Raportul de audit întocmit de ANAF, reprezintă un act administrativ emis de către o instituție publică centrală, o autoritate administrativă publică centrală și potrivit disp. art. 3 alin. 1 Cod pr.civilă, curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a respins excepția de necompetență materială invocată de către recurenta-pârâta ANAF B și a soluționat acțiunea pe fond, deși nu avea competența materială de soluționare a cauzei cu care a fost investită, astfel încât în temeiul disp. art. 304 alin. 1 pct. 3 Cod pr.civilă, coroborat cu art. 312 alin.1,2 și 6 Cod pr.civilă, va admite recursul declarat de cele două pârâte DGFP B și ANAF B, va admite excepția necompetenței materiale,va casa sentința primei instanțe și va trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI, fond contencios administrativ.
Motivele de recurs invocate de cele două recurente pe fondul cauzei, urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere, având în vedere că sentința primei
- 4 -
instanțe este casată pentru încălcarea regulilor privind competența materială a instanței, excepția necompetenței materiale primează și nu mai pot fi analizate în această fază procesuală motivele de recurs ce vizează fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Agenția Națională de Administrare Fiscală B, împotriva sentinței civile nr. 2622 din 3 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția comercială și de contencios administrativ și în contradictoriu cu intimatul - reclamant și în consecință:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată de cele două recurente.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI - fond contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.EC/HV
3 ex./28.02.2008
fd- Trib.
fd.
Operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Dinu Florentina, Chirica
