Anulare act administrativ . Decizia 295/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.295/CA/2008 -
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă domiciliată în O, str.-.-, nr.2, - 2,.4, Cod Județ B, poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăAutoritatea de Sănătate Publicăcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.154 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectanulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei reclamante - lipsă, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.35 din 25.09.2008 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind intimata pârâtă Autoritatea de Sănătate Publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că intimata pârâtă a depus la dosar în data de 23.09.2008 întâmpinare, după care:
Instanța, comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta recurentei reclamante.
Reprezentanta recurentei reclamante nu are alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte excepții, probleme prealabile sau cereri de formulat, consideră cauza lămurită și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei reclamante solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, invocă prevederile art.312 Cod procedură civilă, solicită modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei, fără cheltuieli de judecată în recurs.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.154 din 14.04.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora admis în parte cererea formulată de reclamantă, împotriva pârâtei DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B și în consecință a anulat în parte Dispoziția nr.78/11.07.2006 cât privește art.1 lit.a și a menținut restul dispozițiilor. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin Dispoziția nr.78 din 11.07.2006 emisă de pârâtă, s-a imputat reclamantei suma de 8.950 lei reprezentând drepturi salariale încasate nelegal pe perioada 01.01.2004 - 31.05.2006 drepturi ce decurg din Dispoziția DSP B nr.112 din 25.02.2004 în temeiul căreia i s-a acordat indemnizația de conducere în procent de 20% calculată asupra salariului de încadrare.
Dispoziția DSP B nr.112/25.02.2004 a fost revocată prin Dispoziția nr.80 din 11.07.2006.
Ulterior, prin sentința nr.252/14.06.2007 a Tribunalului Bihor - irevocabilă - a fost anulată Dispoziția nr.80/11.07.2006 emisă de pârâtă și s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția de șef compartiment audit intern din cadrul Autorității de Sănătate Publică B fiind obligată pârâta să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale pe care le-ar fi obținut reclamanta în această funcție.
Potrivit art.40 din OUG nr.92/2004, într-adevăr, personalul altor unități care desfășoară activitate în alte unități, beneficiază de sporul prevăzut la locurile de muncă respective, proporțional cu timpul cât prestează activitate la aceste locuri de muncă.
Însă, prin înscrisurile depuse la filele 29 - 41 din dosar, pârâta a făcut dovada că suma de 419 lei a fost în mod întemeiat imputată reclamantei, întrucât aceasta a desfășurat în perioada respectivă activități în alte locații, ori sporul pentru condiții periculoase putea fi acordat exclusiv pentru perioada în care aceasta a prestat efectiv activitate în cadrul Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie
În acest sens a fost depusă Nota privind calculul diferențelor la sporul pentru condiții periculoase acordat reclamantei, precum și adeverințele și ordinele de deplasare din care rezultă perioada în care aceasta a desfășurat activitate pentru care beneficia de spor și respectiv perioada în care s-a aflat angrenată în alt tip de activități pentru care nu putea beneficia de acesta.
Susținerea reclamantei în sensul că activitatea desfășurată la alte unități spitalicești s-a făcut la inițiativa pârâtei, nu prezintă relevanță sub aspectul sporului pretins, concludent fiind doar faptul că aceasta acceptă faptul că a efectuat deplasările respective.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată. Fără cheltuieli de judecată în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că în condițiile în care cheltuielile de judecată au fost solicitate, precizate și înserate în cuprinsul împuternicirilor depuse la dosarul cauzei, precum și în concluziile scrise, neacordarea lor nu este motivată.
A menționat și că o dată cu încheierea nr.226/CA/2007 - Raf ost depusă și chitanța care justifica cheltuielile de judecată solicitate, chitanță care nu știe din ce împrejurări nu a ajuns la dosar, dar anexează încă o dată copia chitanței.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimata Autoritatea de Sănătate Publică Bas olicitat în principal respingerea recursului ca nefondat iar în subsidiar să se facă aplicarea prev.art.274 alin.3 și 276 Cod procedură civilă.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că așa cum în mod corecta luat act instanța de fond, cheltuielile de judecată nu au fost dovedite, simpla lor solicitare în cuprinsul acțiunii, fără a fi susținute sub aspectul cuantumului, prin mijloacele de probă specifice, nu este de natură a obliga instanța la acordarea lor.
În subsidiar, a invocat că literatura și doctrina de specialitate sunt constante în a statua că dacă pretențiile care formează obiectul cererii au fost admise parțial, instanța va acorda celui care a câștigat procesul numai partea din cheltuielile de judecată corespunzătoare pretențiilor admise.
S-a solicitat a se avea în vedere și prev.art.274 alin.3 Cod procedură civilă, conform cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau muncii îndeplinită de avocat.
În drept au fost invocate prev.art.115 Cod procedură civilă, art.274 și urm. Cod procedură civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prev.art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul declarat de recurenta ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința atacată cu prezentul recurs, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei B, anulată în parte Dispoziția nr.78/11.07.2006 emisă de pârâtă, în ceea ce privește art.1 lit.a și s-a luat act că cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă nu au fost dovedite cu chitanță.
Instanța de recurs reține că recurenta reclamantă a făcut dovada cheltuielilor de judecată înscrise pe cele două împuterniciri avocațiale (fila 13.2053/CA/111/2007 al Tribunalului Bihor și fila 4 - al Curții de APEL ORADEA ), în sumă de 2.500 lei prin chitanța din 28.05.2007 depusă la fila 3 din prezentul dosar.
Având însă în vedere că pretențiile reclamantei au fost încuviințate numai în parte, în baza prev.art.312 Cod procedură civilă rap.la prev.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.274 și 276 Cod procedură civilă, instanța va admite ca fondat recursul declarat de recurenta împotriva sentinței 154/14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor care va fi modificată în parte în sensul admiterii cererii reclamantei și obligării pârâtei B să plătească reclamantei suma de 1.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale, reprezentând din suma totală de 2.500 lei justificat cu chitanța depusă la dosar. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.
Instanța apreciază că nu sunt incidente în speță prev.art.274 alin.3 Cod procedură civilă invocate de intimată pentru a fi micșorat onorariul avocațial.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
ADMITEca fondatrecursul declarat de recurenta reclamantă domiciliată în O, str.-.-, nr.2, - 2,.4, Cod Județ B, poștal -, în contradictoriu cu intimata pârâtăAutoritatea de Sănătate Publicăcu sediul în O,-, Județ B, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.154 din 14.04.2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o modifică în parte în sensul că admitecererea reclamantei și în consecință o obligă pe pârâta Autoritatea de Sănătate Publică B să plătească reclamantei suma de 1250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 3.10.2008
Jud.fond /
Dact.
2 exemplare/ 7 octombrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
