Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 297/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr.-
DECIZIA NR.297/CA/2008 -
Ședința publică din 25 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga JUDECĂTOR 2: Ioana Dina Tătar
JUDECĂTOR 3: Florica
JUDECĂTOR: -
GREFIER:
Pe rol fiind soluționarea recursului, în contencios administrativ, declarat deMinisterul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și-, toți cu domiciliul în O, Parcul, nr.5, Județ B, Cod poștal -, intimații pârâțiInstituția Prefectuluicu sediul în O, Parcul, nr.5, Județ B, Cod poștal - și Ministerul Internelor Si Reformei Administrative cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Cod poștal - și intimata intervenientă în nume propriu domiciliat în O, Transilvaniei, nr.6, - 1,.D,.76, Cod poștal -, Județ, împotriva sentinței nr.31 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în cauză au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform prevederilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, după care:
Instanța, considerând cauza lămurită, rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului, în contencios administrativ, de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.31 din 31 ianuarie 2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora respins excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative și lipsa calității procesuale pasive, invocate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
A admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului B și Ministerul Internelor si Reformei Administrative
A admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului B și Ministerul Internelor si Reformei Administrative
A obligat pe pârâți să plătească reclamanților și intervenientei drepturile salariale reprezentând prime de concediu pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006.
Sumele nete cuvenite reclamanților urmau a se actualiza cu rata inflației la data efectuării plății. A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Ministerul Internelor și Reformei Administrative, în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Reclamanții și intervenienta sunt funcționari publici în cadrul pârâtei Instituția Prefectului Județul
Potrivit prevederilor art.33 alin.2 din Legea 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici -devenit după republicare art.34 alin.2 - funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat.
Prevederea legală precitată a fost suspendată succesiv prin art.3 alin.1 din OUG 33/2001, art.12 alin.4 din Legea 743/2001 -Legea bugetului de stat pe anul 2002, art.10 alin.3 din Legea 631/2002 -a bugetului de stat pe anul 2003, art.9 alin.7 din Legea 507/2003 - a bugetului de stat pe anul 2004; art.8 alin.7 din Legea 511/2004 - a bugetului de stat pe anul 2005 și prin art.5 alin.5 din Legea 379/2005 - a bugetului de stat pe anul 2006, menținându-se suspendarea până la 31.12.2006.
Câtă vreme însă dispozițiile art.34 alin.2 din Legea 188/1999 actualizată nu au fost abrogate și dreptul consacrat de acestea nu a fost desființat prin nici o altă dispoziție legală, suspendarea succesivă a dreptului la prima de concediu prin legile bugetului de stat pentru anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006 nu echivalează cu desființarea dreptului, ci are semnificația ca în toată acea perioadă dreptul a existat, fiind înlăturat doar exercițiul acestuia.
Normele de suspendare au fost cuprinse în acte normative cu caracter temporar, ale căror efecte au încetat la data prevăzută pentru aplicarea lor, ele nemaifiind în vigoare la data sesizării instanței.
Suspendarea dreptului la prima de concediu nu se poate transforma într-o măsură cu caracter permanent, altfel aceasta ar însemna imposibilitatea realizării unui drept acordat de lege, a unui drept de remunerare a muncii, care ar ajunge astfel vidat substanța sa și lipsit de orice valoare și ar contraveni și prev.art.53 din Constituția României, conform cărora restrângerea exercițiului unui drept poate fi dispusă prin lege doar în situațiile de excepție acolo enumerate.
Ori, în perioada 2001-2006, vizată de acțiunea introductivă și cererea de intervenție în interes propriu, nu au fost incidente nici una din situațiile de excepție prevăzute de textul constituțional evocat.
Ca atare, s-a apreciat a fi lipsită de efecte asupra ființei, existenței dreptului suspendarea acordării primelor de concediu pentru anii 2001-2006 - înspre această concluzie conducând și prev.art.62 alin.2 și 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, potrivit cărora la expirarea duratei de suspendare, actul normativ afectat de suspendare reintră de drept în vigoare.
Acordarea primelor de concediu fiind suspendată prin acte normative cu caracter temporar, anual, dar succesiv, neîntrerupt, în toată perioada 2001-2006, fost suspendat implicit și exercițiul dreptului la acțiune, acesta născându-se la momentul încetării perioadei de suspendare, 31.12.2006.
Prin urmare, s-a constatat că reclamanții și intervenienta sunt îndreptățiți, în urma încetării suspendării, să obțină realizarea dreptului la primele de concediu pentru acea perioadă. Mai mult, prin art.1 din OUG 146/19.12.2007, au fost recunoscute drepturile angajaților din sectorul bugetar privind plata primelor de concediu aferente anilor 2001-2006, ordonanță prin care s-a stabilit, de altfel, și termenele înăuntrul cărora acestea urmează să fie plătite.
Prin adeverințele depuse la dosar la filele 24-52 și tabelul de la fila 115, pârâtul 1, Instituția Prefectului - Județul Bai ndicat care au fost salariile de bază ale reclamanților și a intervenientei din lunile anterioare plecării în concediu în fiecare din anii 2001-2006 și sumele cuvenite acestora pentru premiile de concediu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că hotărârea este netemeinică și nelegală întrucât în mod greșit instanța de fond a apreciat că este lipsită de relevanță împrejurarea că între recurentă și reclamanți nu există raporturi de muncă și prin urmare obligă Ministerul Economiei și Finanțelor la plata acestor drepturi bănești.
În acest sens arată că excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor a fost corect invocată, în considerarea prevederilor art.28 lit.d și e din Legea 500/2002 privind finanțele publice potrivit cărora: "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a prioritarilor stabilite în formularea propunerilor de buget prezentate de ordonatorii principali de credite, respectiv propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Cum în speță raporturi de muncă s-au stabilit între reclamanți și Ministerul Internelor și Reformei Administrative, care are atribuții în ce privește angajarea și salarizarea propriilor angajați, fără participarea Ministerului Economiei și Finanțelor consideră că acesta nu poate fi obligat la plata unor drepturi bănești aparținând angajaților altor instituții și nici să includă în bugetul pe anul viitor sumele necesare efectuării acestor plăți, această obligație revenindu- Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu ocazia întocmirii, în calitatea sa de ordonator principal de credite a proiectului bugetului propriu pentru anul viitor.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în temeiul art.3041și 306 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că este nefondat urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Critica recurentei vizând netemeinicia și nelegalitatea hotărârii pronunțate de prima instanță ca urmare a respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive este nefondată.
Instanța de fond a soluționat în mod corect această excepție, câtă vreme rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget, ordonatori care au obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita destinațiilor aprobate.
Susținerea recurentei în sensul că obligarea sa la plata drepturilor bănești solicitate de reclamanții intimați este nelegală, este nefondată.
Astfel, prin hotărârea pronunțată cererea reclamanților a fost admisă în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului și Ministerul Internelor și Reformei Administrative B, pârâți care au fost obligați să plătească reclamanților și intervenientei drepturile salariale reprezentând prime de concediu pe anii 2001, 2002, 2003, 2004, 2005 și 2006.
Cum cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Internelor și Reformei Administrative în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și recurenta din prezenta cauză, a fost respinsă, acesta nu justifică interes în exercitarea recursului.
Prin urmare, motivele de recurs invocate nu se circumscriu în situațiile prev.de art.304 Cod procedură civilă iar din oficiu motive de nulitate care să ducă la casarea ori modificarea hotărârii nu au fost invocate, în temeiul art.312, 316 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat, fără cheltuieli de judecată nefiind solicitate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
RESPINGEca nefondatrecursul declarat de recurentulMinisterul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publicecu sediul în B,-, sector 5, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și-, toți cu domiciliul în O, Parcul, nr.5, Județ B, Cod poștal -, intimații pârâțiInstituția Prefectuluicu sediul în O, Parcul, nr.5, Județ B, Cod poștal - și Ministerul Internelor Si Reformei Administrative cu sediul în B, sector 1, nr.1A, Cod poștal - și intimata intervenientă în nume propriu domiciliat în O, Transilvaniei, nr.6, - 1,.D,.76, Cod poștal -, Județ, împotriva sentinței nr.31 din 31 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.09.2008.
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR: JUDECĂTOR: GREFIER:
- - - - - -
Red.dec.jud. în concept. 30.09.2008
Jud.fond /
Dact.
2 exemplare/ 7 octombrie 2008
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Ioana Dina Tătar, Florica
