Anulare act administrativ . Sentința 3/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 3
Ședința publică de la 7 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 2: Grapini Carmen
Grefier - -
Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul R,-, județul S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul și consilier juridic pentru pârât.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care se înmânează reclamantului un exemplar de pe completarea la acțiune depusă la dosar de pârât. Acesta, la rândul său, depune la dosar chitanța nr.- din 18.12.2007 pe care este consemnată suma de 38,00 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar mobil de 0,3 RON, anulate la dosar, cu care face dovada timbrării pretențiilor sale. Mai arată faptul că a luat cunoștință despre conținutul actelor depuse la dosar de pârât.
Reprezentantul pârâtului cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, precizează faptul că potrivit art.7 al.1 coroborat cu cele ale art.8 al.1 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, persoana vătămată, în speță reclamantul, se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea actului administrativ, numai în situația în care este nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată emitentului actului, lucru pe care reclamantul nu l-a făcut, astfel încât lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Instanța constatând acțiunea în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Reclamantul a solicitat anularea Ordinului MIRA nr. S/II/4053 din 22.08.2007 emis de pârât, prin care s-a dispus sancționarea sa cu destituirea din poliție, pentru considerentele expuse pe larg în concluziile scrise depuse astăzi în instanță la dosar. Solicită obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, precum și a daunelor morale în sumă de 300.000 RON.
Reprezentantul pârâtului a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, cu precizarea că sancțiunea aplicată reclamantului este proporțională cu gravitatea faptei, că acesta se face vinovat de abaterile disciplinare reținute în sarcina sa,astfel că Ordinul ce se cere de către reclamant a fi anulat este legal și temeinic. Solicită de asemenea respingerea capătului de cerere privitor la acordarea daunelor morale, în cuantumul precizat mai sus, motivat de faptul că această posibilitate nu este prevăzută în disp.art.89 al.1 din Legea nr. 188/1999, act normativ ce reprezintă dreptul comun în materia raporturilor de serviciu a funcționarilor publici și nici de Legea nr. 360/2002, privind statutul polițistului. În subsidiar, dacă acest capăt de cerere va fi considerat admisibil, solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat, întrucât reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu moral suferit și nici în ce constă acesta.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra acțiunii de față,constată:
Prin acțiunea înregistrată la Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal sub nr.341/39 din 30.08.2007, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Internelor și Reformelor Administrative, anularea Ordinului nr.S/II/4053 din 22.08.2007 emis de Ministrul Internelor și Reformelor Administrative, prin care s-a dispus sancționarea sa cu "destituire din poliție"; suspendarea executării ordinului atacat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, conform art.15 din Legea nr.554/2004; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. Ulterior, prin completarea depusă la fila 113, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtului la plata unor daune morale în sumă de 300.000 lei, fără însă a-și motiva această cerere.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că ordinul menționat prin care a fost sancționat cu "destituirea din poliție", este lovit de nulitate, întrucât nu respectă cerințele art. 62 alin. 2, lit."c" și "e" din nr. 400/2004, în sensul că nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările sale formulate în timpul cercetării prealabile și în fața Consiliului de Disciplină, precum și termenul în care sancțiunea ar putea fi contestată, iar Consiliul de Disciplină nu s-a pronunțat asupra cererii de suspendare formulată.
Mai arată reclamantul că nulitatea Ordinului de demitere a sa derivă și din încălcarea disp. art. 62 al. 2 lit. "d" din nr. 400/2004, în sensul că nu cuprinde temeiul legal în baza căruia s-a aplicat sancțiunea. Rezultă așadar că și indicarea greșită a temeiului legal atrage tot nulitatea ordinului.
În speță, prin Ordinul din litigiu este prevăzut că s-a luat măsura de sancționare a sa cu "destituirea din poliție" în temeiul art. 58 lit. "d" din Legea nr. 360/2002 privind statutul polițistului, lege care reglementează însă sancțiunea amânării promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1 -2 ani.
Precizează reclamantul că ordinul de demitere se impune a fi anulat și pe considerentul că nu se face vinovat de abaterile reținute în sarcina sa, procedura prealabilă fiind cea derivată din faptele petrecute în data de 7.07.2007, pentru celelalte fapte neexistând procedura prealabilă de cercetare disciplinară.
Referitor la faptele reținute în sarcina sa, petrecute în data de 7.07.2007, reclamantul arată că nu se poate reține atitudinea sa de nesubordonare față de șeful său ierarhic superior, fiind vorba de fapt despre un abuz din partea acestuia.
Astfel, în dimineața zilei de 7.07.2007, la ieșirea din tură, șeful i-a ordonat să-i predea cheile autoturismului personal marca, cu numărul de înmatriculare SV - 78 -, în vederea verificării acestuia.
În acel moment, deși era un ordin direct, a refuzat să îl execute considerându-l vădit ilegal, câtă vreme superiorul său nu i-a prezentat nici o autorizație de percheziție în acest sens și nici nu putea fi considerat o persoană competentă a desfășura activitate de anchetă asupra unui ofițer, prevalându-se astfel de dispozițiile art.44 pct.3 din Legea nr.188/1999, potrivit cărora funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră nelegale.
Arată reclamantul că ar fi fost obligat să execute ordinul dacă șeful ierarhic superior ar fi emis dispoziția în scris, lucru ce nu s-a întâmplat.
Întrucât reclamantul a refuzat să-i predea cheile, șeful a ordonat subordonaților săi reținerea sa într-o încăpere din incinta vămii, fără a exista un mandat în acest sens, încercând să-i smulgă cheile mașinii, moment în care l-a și agresat, lucru dovedit prin copia certificatului medico-legal.
Aceste aspecte urmează a fi verificate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA în dosarul ce are ca obiect plângerea reclamantului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu de către șeful. Mai arată reclamantul că și unitatea pârâtă susține că el ar fi vinovat de săvârșirea infracțiunii de contrabandă, motiv pentru care a depus plângere penală împotriva sa, cercetările fiind în curs la Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava.
Concluzionează reclamantul că pentru toate aceste motive, întrucât nu este vinovat de faptele ce i se impută, acțiunea sa trebuie admisă și ordinul de destituire trebuie anulat; totodată, a solicitat, în temeiul dispozițiilor art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării Ordinului nr.S/II/4053 din 22.08.2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, întrucât odată cu executarea ordinului și-ar pierde orice sursă de venit, iar acest lucru ar avea un efect negativ puternic asupra sa și a familiei sale.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus acte la dosar.
Prin întâmpinarea depusă (filele 16, 17 dosar) pârâtul a solicitat în principal respingerea cererii de suspendare, nefiind îndeplinite cerințele art.14 din Legea nr.554/2004.
Cu privire la capătul de cerere privind anularea Ordinului, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art.7 al.1, raportat la art.8 al.1 din Legea nr.554/2004 cu modificările ulterioare.
Completându-și întâmpinarea cu privire la fondul cauzei (fila 179 dosar), pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca nefondate, întrucât față de faptele comise de reclamant, prevăzute de art.12 pct.1 lit."a", lit."b", lit."k" din Ordinul nr.400/2004, în mod corect a fost emis Ordinul din litigiu, prin care reclamantului i s-a aplicat sancțiunea destituirii din poliție.
Prin încheierea de ședință din 5 noiembrie 2007, Curtea de APEL SUCEAVA - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării actului administrativ, reținându-se în esență neîndeplinirea cumulativ a cerințelor art.15 care se raportează la art.14 din Legea nr.554/2004.
Examinând acțiunea de față, curtea constată următoarele:
În primul rând, referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, invocate de către pârât, instanța constată că este nefondată, întrucât din întreaga corespondență depusă de reclamant (filele 26-37, 99-100, 117-121, 124-136), rezultă fără echivoc îndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Ca urmare, instanța va respinge, ca nefondată, excepția inadmisibilității invocată de pârât.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța constată că acțiunea de față este nefondată.
Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că prin Ordinul nr.S/II/4053 reclamantul a fost sancționat cu "destituirea din poliție", reținându-se săvârșirea de către acesta a următoarelor abateri disciplinare: comportare necorespunzătoare în serviciu care a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului unității, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle și interdicțiile stabilite de lege pentru polițiști.
În fapt, s-a reținut în sarcina reclamantului că în data de 7.07.2007, aflându-se în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, în jurul orelor 04.50 a cumpărat mai multe bunuri de la magazinul "-" din incinta pe care le-a transportat cu autoturismul de serviciu și le-a depozitat în autoturismul proprietate personală, marca, nr.-, aflat în parcarea de lângă sediul. Când i s-a solicitat să permită controlul interior al autoturismului personal, ofițerul a refuzat vehement desfășurarea acestei activități, având o atitudine total necooperantă, nesinceră și recalcitrantă. Ulterior, cu ocazia verificării autoturismului în cauză, a fost descoperită o cantitate importantă de bunuri provenită de la magazinul "-", conform procesului verbal înregistrat cu nr.2.873.182 din 08.07.2007. După evenimentul din 7.07.2007, a continuat să adreseze șefului inspectoratului și unor colegi de serviciu cuvinte și expresii jignitoare, atât verbal cât și prin mesaje de pe telefonul mobil.
Referitor la încălcările procedurale invocate de reclamant, instanța constată că atât cercetarea prealabilă cât și aplicarea sancțiunii, după consultarea Consiliului de disciplină, s-au desfășurat în strânsă conformitate cu reglementările legale în vigoare, susținerile reclamantului în acest sens fiind nefondate.
Astfel, faptul că a fost citat sau i s-au comunicat unele acte de procedură la domiciliul și nu la reședința sa din nu are relevanță, câtă vreme în Ordinul nr.400/2004 această posibilitate este prevăzută în mod alternativ și fiind în prezența unei nulități relative, instanța constată că reclamantul nu a fost vătămat cu nimic, aceasta fiind acoperită prin prezența sa și prin faptul că a luat cunoștință de respectivele acte.
Susținerea reclamantului conform căreia atât pe timpul cercetării prealabile cât și în fața Consiliului de disciplină nu i s-ar fi asigurat dreptul la apărare este neîntemeiată, întrucât așa cum rezultă din actele depuse, reclamantul nu a dorit în nici un fel să-și susțină nevinovăția, să propună probe în apărare, dovedind o totală lipsă de respect față de ofițerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă cât și față de Consiliul de disciplină, părăsind ședința de analiză a abaterilor sale disciplinare, după ce în prealabil a proferat expresii jignitoare la adresa membrilor consiliului. În mai multe rânduri (9.07.2007, 13.07.2007, 14.07.2007, 18.07.2007) a fost rugat prin înștiințare scrisă de către ofițerul desemnat să efectueze cercetarea prealabilă să întocmească un raport detaliat pentru lămurirea tuturor aspectelor și de a aduce probe în apărarea sa, dar de fiecare dată acesta a refuzat orice dialog, având o atitudine sfidătoare, dovadă fiind procesele verbale întocmite cu acele ocazii, prezente la dosarul cauzei.
Deși art.52 al Ordinului nr.400/2004 nu prevede dreptul de a fi asistat pe timpul cercetării prealabile sau în fața Consiliului de disciplină de către un apărător având calitatea de avocat, ci doar de către un alt polițist ales de către cel cercetat sau desemnat de Corpul Național al Polițiștilor, la prezentarea dosarului de cercetare prealabilă reclamantului, la data de 18.07.2007, i s-a permis să fie asistat de doamna avocat, iar la ședința Consiliului de disciplină reclamantul a fost asistat de un apărător în persoana președintelui Biroului Teritorial al Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din
Totodată, motivele invocate de reclamant privind nulitatea Ordinului contestat sunt neîntemeiate.
Astfel, temeiul legal de sancționare, în baza căruia a fost aplicată sancțiunea, este indicat corect, întrucât la data respectivă, datorită modificărilor intervenite de la adoptare, la art.58 lit."d" din Legea nr.360/2002 era prevăzută sancțiunea de "destituire din poliție" și nu cea de "amânare a promovării în grade profesionale sau funcții superioare pe o perioadă de 1-2 ani", așa cum neîntemeiat invocă reclamantul.
De asemenea, susținerea reclamantului privind neindicarea în cuprinsul Ordinului atacat a motivelor pentru care i-au fost înlăturate apărările nu pot fi reținute, întrucât așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că atât pe parcursul cercetării prealabile cât și în ședința Consiliului de disciplină, pe care de altfel a părăsit-o înainte de încheierea dezbaterilor, reclamantul nu și-a propus probe în apărare. Ordinul contestat conține referire la această situație: "pe timpul cercetării prealabile, în zilele de 13, 14 și 18.07.2007, ofițerului i s-a solicitat un raport în vederea clarificării aspectelor privind evenimentul din data de 7.07.2007, precum și pentru a aduce probe în apărare, însă a refuzat categoric de fiecare dată întocmirea acestuia".
Faptul că nu s-a menționat și termenul în care poate fi contestată sancțiunea disciplinară nu l-a vătămat cu nimic pe reclamant, câtă vreme acesta cunoștea despre respectiva prevedere, dovadă fiind faptul că a introdus în termen recursul, respectiv la data de 30.08.2007, sesizând totodată instanța de judecată. În cazul polițiștilor sunt aplicabile dispozițiile speciale prevăzute de Ordinul nr.400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din (art.62 alin.2), lipsa respectivului termen nu poate fi apreciată ca o cauză de nulitate necreîndu-se reclamantului vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât nimănui nu-i este îngăduit să invoce necunoașterea legii.
Este neechivoc faptul că, așa cum arată reclamantul, prevederea sus-menționată există în cuprinsul art.35 alin.2 din HG1210/2003 privind organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităților și instituțiilor publice (act normativ ce însă a fost abrogat prin nr.HG1344/2007), însă acest act normativ se referă la actele administrative de aplicare a sancțiunilor administrative celorlalte categorii de funcționari publici decât funcționarii publici cu statut special - polițiști, al căror regim disciplinar este stabilit prin Ordin al ministrului internelor și reformei administrative, conform art.58 alin.2, art.60, alin.1 respectiv art.62 pct.1 din Legea nr.360/2002 respectiv Ordinul 400/2004, lucru care, de altfel, reiese și din titlul actului normativ care se referă la comisiile de disciplină și nu la consiliile de disciplină care se întrunesc să analizeze abaterile disciplinare ale polițiștilor.
În concluzie, instanța constată că în mod corect pârâtul a stabilit vinovăția reclamantului constând în abaterile disciplinare reținute în sarcina sa, respectiv comportare necorespunzătoare în serviciu care a adus atingere onoarei, probității profesionale a polițistului și prestigiului unității, neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici și încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle și interdicțiile stabilite de lege pentru polițiști, prevăzute de art.57 pct.1 lit."a", lit."b" și lit."k" din Legea 360/2002 respectiv art.12 lit."a", lit."b", lit."k" din Ordinul nr.400/2004, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gravitatea faptei, astfel încât ordinul nr.S/II/4053/22.08.2007 apare ca fiind legal și temeinic, neexistând motive pentru anularea acestuia.
Față de cele învederate, apare ca nefondat și capătul de cerere privind acordarea daunelor morale de 300.000 lei, reclamantul neprecizând de altfel, în ce constă prejudiciul moral suferit și natura daunelor morale.
În acest context, cum acțiunea de față apare ca fiind nefondată, urmează a fi respinsă ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Respinge, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în municipiul R,-, județul S, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 ianuarie 2008.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. D,
Tehnored.
4 ex./28.01.2008
Președinte:Nastasi DorinaJudecători:Nastasi Dorina, Grapini Carmen
