Anulare act administrativ . Decizia 301/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 301/R-
Ședința publică din 27 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
: - -, judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. -, -7A,.B,.2, județul A, împotriva sentinței nr. 640/CA din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul-pârât PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat G pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind intimatul-pârât.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant depune la dosar concluzii scrise, arătând că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. Arată că excepția de tardivitate invocată de instanța de judecată din oficiu, este neîntemeiată, pentru motivele invocate în concluziile scrise, depuse la dosar și susținute oral în ședință.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea introdusă la data de 7.08.2008 la Tribunalul Argeș, înregistrată sub nr. 2738, reclamantul, a chemat în judecată pe pârâtul PENITENCIARUL COLIBAȘI pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. anularea măsurii luate de conducerea Penitenciarului, prin care, începând cu data de 1.09.2006, i s-a modificat salariul de bază lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,70 la 1,50;
2. obligarea pârâtului ca, la stabilirea salariului de bază lunar, să aplice coeficientul de ierarhizare de 1,50 începând cu data de 1.09.2006;
3. obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale restante, rezultate de la 1.09.2006, actualizate cu coeficientul de inflație de la data plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este angajatul pârâtului în calitate de funcționar public cu statut special, potrivit Legii nr.293/2004, și până la data de 1.09.2006 a avut gradul profesional de agent șef adjunct și funcția de subofițer operativ, cu un salariu de bază calculat prin aplicarea coeficientului de ierarhizare de 1,70. Începând cu data de 1.09.2006 i s-a modificat (redus) salariul de bază lunar prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,70 la 1,50, fără a-i fi fost făcute cunoscute motivele pentru care s-a luat această măsură și fără să i se comunice vreun act din care să rezulte decizia unilaterală de modificare a raporturilor de serviciu referitoare la salariu. Potrivit art.49 și 51 alin.4 din Legea nr.293/2004, funcționarii publici din sistemul administrației penitenciarelor au dreptul la stabilitatea raporturilor de serviciu care pot fi modificate în situații expres prevăzute de lege. A mai susținut că este nulă orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi, după cum, potrivit art.267 din Codul muncii, este nulă absolut o măsură dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Pârâtul, prin întâmpinare, (5-7), a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că schimbarea încadrării și modificarea coeficientului de ierarhizare de la 1,70 la 1,50 s-a făcut în urma aplicării noului stat de funcții, prin decizia nr.37/4.10.2006(20-22).
A mai arătat că prin această decizie s-a schimbat și încadrarea reclamantului din funcția de subofițer operativ principal II supraveghere, cu un coeficient de ierarhizare 1,85 în funcția de subofițer escortă I, cu un coeficient de ierarhizare de 1,70, la altă poziție din statul de organizare.
Schimbarea încadrării nu a privit numai pe reclamant, în această situație fiind mai mulți salariați cărora, prin aplicarea deficitară a noului stat de funcții, li s-a diminuat sau majorat coeficientul de ierarhizare în mod necorespunzător(35-40).
Această deficiență a fost constatată în urma controalelor efectuate și nu se poate remedia decât prin emiterea unei hotărâri judecătorești(29-34, 44-49).
Reclamantul, prin răspunsul la întâmpinare (16-17), pct.4, și-a precizat acțiunea cu privire la drepturile salariale pretinse și perioada pentru care le solicită.
Examinând cu prioritate excepția de tardivitate a formulării acțiunii, pusă din oficiu în discuția părților, Tribunalul Argeș - secția civilă a pronunțat sentința nr.632/CA/12 decembrie 2008 prin care respins acțiunea precizată, ca tardiv formulată.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că reclamantul este angajatul pârâtului ca funcționar public cu statut special, fiindu-i aplicabile dispozițiile Legii nr.293/2004.
Prin decizia nr.37/4.10.2006(21-23), potrivit art.1 din decizie, în aplicarea noului stat de organizare emis de Administrația Națională a Penitenciarelor, a fost schimbată încadrarea mai multor funcționari publici cu statut special, printre care și a reclamantului, poziția nr.110.
În preambulul deciziei s- menționat că aceasta a fost emisă în baza Legii nr.293/2004, modificată prin nr.OUG47/2006, care, la art.9 a stabilit categoriile de funcționari și gradele acestora, ce pot fi încadrați în penitenciare.
A mai reținut instanța că decizia a fost emisă în aplicarea legii, astfel că nu pot fi primite criticile reclamantului cu privire la nulitatea absolută a acesteia pentru lipsa cercetării prealabile, deoarece aceasta este specifică aplicării sancțiunii disciplinare, prin urmare, reclamantul nu se află în situația de a-și manifesta acordul pentru modificarea încadrării deoarece aceasta a intervenit prin efectul legii.
Instanța a recunoscut că este reală susținerea reclamantului cu privire la greșita sa încadrare, situație confirmată de pârât prin întâmpinare dar și de situația întocmită de aceasta sub nr.33863/21.11.2006(35-40), la o lună de la emiterea deciziei nr.37/4.10.2006, însă a apreciat că a luat la cunoștință de schimbarea încadrării, de reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,85 la 1,70, odată cu plata drepturilor ce i se cuvin pentru luna septembrie 2006, diminuate în luna octombrie 2006.
De la această dată a început să curgă pentru reclamant dreptul de a contesta și solicita schimbarea încadrării, atât pârâtului, cât și instanței în caz de refuz al acestuia.
În raport de această dată, octombrie 2006, introducerea acțiunii la data de 27.06.2008 a fost reținută ca fiind peste termenul de 6 prevăzut de art.11 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată, dar nu mai mult de 1 an, de la data emiterii acestuia, cum se prevede la alin.2, al aceluiași articol.
Pârâtul, în măsura în care apreciază că a emis decizia nr.37/4.10.2006 în mod nelegal, poate reveni asupra acesteia, fără a se mai cere instanței exercitarea controlului de legalitate.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul care, invocând dispoz. art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041.proc.civ. a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a susținut că în mod greșit se face trimitere la dispozițiile Legii nr. 293/2004 referitoare la noile funcții și grade, modificate prin art. 2 din OUG nr. 47/2006. Această motivare este străină de natura cauzei, întrucât reclamanta nu a contestat încadrarea pe funcție sau gradul profesional, ci modificarea unilaterala a salariului. Norma legală la care s-a făcut trimitere echivalează gradele profesionale, menținând drepturile și vechimea în grade anterioare. În aceste condiții, modificarea lor prin reducerea coeficientului de ierarhizare este nelegală.
Considerentele sentinței vin în contradicție cu motivarea "Situației" nr. 33863/21.11.2006, pe care instanța de fond o reține și care arată că reducerea coeficientului de ierarhizare a fost cauzată de lipsa de interes a salariaților față de "activitățile desfășurate, inițiativă și creativitate, în unele cazuri rezultatele obținute neridicându-se la nivelul așteptărilor". Ca atare, rezultă că măsura reducerii coeficientului de ierarhizare s-a luat ca urmare a superficialității în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, fapt ce constituie abatere disciplinară, pentru care, însă, nu s-a efectuat cercetare prealabilă.
Susținerea că în cauză este vorba de o modificare intervenită prin efectul legii și care nu necesită acordul salariatului contravine principiului stabilității raporturilor de serviciu prev. de art. 49 și 51 alin. 4 din Legea nr. 293/2004, respectiv art. 38 și 41 din Codul muncii.
Cererea de chemare în judecată nu a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, ci pe legislația muncii, potrivit art. 81 din Legea nr. 293/2004, motiv pentru care a și fost scutită de taxe de timbru. Ca atare, în mod greșit s-a făcut trimitere de către instanța de fond la art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 283.muncii, termenul pentru formularea cererilor privind un conflict de muncă curge de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă. În speță, pârâtul a recunoscut faptul că nu a comunicat niciodată reclamantului reducerea coeficientului de ierarhizare. Chiar dacă s-ar reține incidența Legii nr. 554/2004, termenul de contestare curge tot de la data comunicării actului, dată care trebuie să fie certă.
Greșit a reținut instanța ca moment de la care începe să curgă termenul de contestare luna octombrie 2006, fără a preciza data cu certitudine. În plus, nici data primirii salariului diminuat nu poate fi stabilită cu certitudine, având în vedere că decizia a fost emisă în luna octombrie, iar motivarea ei s-a realizat în luna noiembrie. Primirea salariului diminuat nu poate fi echivalentă cu o comunicare a deciziei de modificare a raporturilor de serviciu referitoare la salariu.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constata că recursul este fondat.
Astfel, reclamantul este funcționar public cu statut special căruia îi sunt aplicabile dispoz. Legii nr. 293/2004 care, la art. 81, prevede că se completează cu dispozițiile din legislația muncii.
Prin decizia nr. 37/4.10.2006 emisă de directorul Colibași s-a dispus ca, începând din data de 01.09.2006, mai mulți agenți, printre care și reclamantul, să fie numiți în funcții în noul stat de organizare aprobat prin Decizia nr. 452/2006 emisă de directorul general al ANP, beneficiind de coeficienții de ierarhizare, soldele și poziția prevăzute în dreptul fiecăruia, precum și de sporurile de dispozitiv și, respectiv, de pericol deosebit, prevăzute în Legea nr. 138/1999 și Anexa 3 la Ordinul MJ nr. 2498/C/1999, respectiv în Anexa 5 la 2498/C/1999 modificată prin nr. 2705/C/1999 și nr. 424/C/2001.
Acțiunea formulată de reclamant nu a privit decât un singur aspect, acela legat de nelegala modificare a raportului de serviciu sub aspectul salariului prin reducerea coeficientului de ierarhizare de la 1,80 la 1,70, fără însă a contesta noua încadrare pe funcție sau în grad profesional.
Ori, în raport și de dispozițiile art.81 din legea nr.293/2004, care fac trimitere la legislația muncii, raporturile juridice de munca sunt supuse prevederilor Codului Muncii, conform art. 295 alin. 2 din acest act normativ.
Art. 283 Codul muncii reglementează termenele în care pot fi contestate deciziile unilaterale referitoare la modificarea contractului individual de muncă, situație care se regăsește în speță, și care este de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei.
Totodată, art. 163 din același act dispune că -"Plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit".
Art. 166 alin 1reglementează termenul de prescripție a dreptului la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor, ca fiind 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că reclamantului trebuia să i se comunice dispoziția de schimbare a unui element al contractului individual de muncă, adică a salariului, care trebuie realizată într-un mod să asigure recepționarea lui fără echivoc de către destinatar.
În acest fel, faptul că, la un moment dat, reclamantul ar fi putut cunoaște reducerea salariului ca urmare a reducerii coeficientului de ierarhizare, nu este echivalent cu faptul comunicării actului în sine, pentru a avea posibilitatea să-l conteste.
Dincolo de acest aspect, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, ori în speță, această dovadă nu s-a efectuat, astfel încât nu se poate stabili cu certitudine nici momentul în care reclamanta a putut cunoaște măsura reducerii salariului.
În concluzie, cererea de chemare în judecată nu poate fi apreciată ca fiind tardiv formulată, pentru aceste motive impunându-se casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța pe fond.
De altfel, însuși pârâtul recunoaște faptul că schimbarea încadrării reclamantului s-a făcut în mod greșit, motiv pentru care lăsarea în continuare la aprecierea sa revocării actului nelegal, este de natură să vatăme interesele legitime ale acestuia.
Pentru cele expuse, văzând dispoz. art. 312 alin. 1-3 și 5.proc.civ. Curtea va admite recursul și va casa sentința cu trimietrea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
În rejudecare, prima instanța va ține seama de faptul că cererea reclamantului nu este tardiv formulată și îi va da calificarea corecta în raport de pretențiile exprimate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. -, -7A,.B,.2, județul A, împotriva sentinței nr. 640/CA din 12 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul-pârât PENITENCIARUL COLIBAȘI, cu sediul în,-, județul
Casează sentința de mai sus și trimite cauza spre rejudecare la tribunal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
3.04.2009
jud fond.
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
