Anulare act administrativ . Decizia 299/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 299/R-
Ședința publică din 27 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Tabacu judecător
: - -, judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. - -, -.1,.C,.12, județul A, împotriva sentinței nr. 492/CA din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ, cu sediul în-, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru recurentul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 2 lei potrivit chitanței pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții Seria - nr. - din 11.02.2009 (fila 12 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului-reclamant arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra sa.
Apărătorul recurentului-reclamant, având cuvântul, susține oral recursul așa cum a fost motivat în scris, solicitând admiterea lui, schimbarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Precizează faptul că, reclamantul nu s-a întors la locul de muncă din și nu a beneficiat de nici o indemnizație de deplasare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
La data de 31.01.2008, reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea Deciziei nr.6/18.01.2008, emisă de pârâta Direcția Silvică Pitești, cu restabilirea situației anterioare acestui moment, pentru a reveni la postul avut anterior (pădurar la Ocolul Silvic ) și pentru a-și recupera cheltuielile de judecată.
În motivare, susține că a fost delegat în mod nelegal de la Ocolul Silvic, la Ocolul Silvic Pitești, pentru o perioadă de 60 de zile prin Decizia nr.6/18.01.2008, emisă de pârâtă.
Motivele de nelegalitate invocate, se referă la nemotivarea actului administrativ, neplata cheltuielilor de transport, cazare și a indemnizației de delegare, reglementate de art.44 alin.2 din Codul muncii, stabilirea altor sarcini și responsabilități, în raport de fișa postului, pe perioada delegării și crearea premiselor de ocupare a postului său de către un alt salariat.
Prin Sentința nr.492/CA/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamant.
Pentru a hotărî în acest mod, a reținut în considerente, că statutul personalului silvic este reglementat de dispozițiile nr.OUG59/2000, dispoziții care se completează, potrivit art.58 alin.1 din ordonanță, cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel.
nr.OUG59/2000, nu cuprinde dispoziții cu privire la delegare.
Ca atare, sunt incidente dispozițiile art.88 din legea nr.188/1999, modificată, potrivit cărora delegarea se dispune în interesul autorității sau instituției publice în care este încadrat funcționarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an.
Funcționarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situații:
a) graviditate;
b) își crește singur copilul minor;
c) starea sănătății, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an calendaristic se poate dispune numai cu acordul scris al funcționarului public.
Pe timpul delegării, funcționarul public, își păstrează funcția publică și salariul, iar autoritatea sau instituția publică care îl deleagă, este obligată să suporte costul integral al transportului, cazării și al indemnizației de delegare.
Aceleași dispoziții se regăsesc și la art.43 și 44 din Codul muncii, în sensul că delegarea reprezintă exercitarea temporară, din dispoziția angajatorului, de către salariat, a unor lucrări sau sarcini corespunzătoare atribuțiilor de serviciu în afara locului său de muncă.
Delegarea poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 60 de zile și se poate prelungi, cu acordul salariatului, cu cel mult 60 de zile.
Salariatul delegat are dreptul la plata cheltuielilor de transport și cazare, precum și la o indemnizație de delegare, în condițiile prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Criticile formulate de reclamant, nu pot fi primite, deoarece este normal și legal ca unitatea la care s-a dispus delegarea, să stabilească atribuțiile celui delegat pe perioada delegării.
În ceea ce privește drepturile celui delegat, se reține că acestea au fost corect determinate, reclamantul neavând dreptul la cheltuieli la cheltuieli de deplasare și indemnizația de delegare, deoarece activitatea se desfășoară în localitatea în care își are domiciliul.
La încetarea delegării, cel delegat are dreptul să revină și să fie primit la locul de muncă de la care s-a făcut delegarea.
Criticile formulate cu privire la angajarea altor persoane la Ocolul Silvic și cu privire la prelungirea delegării, discutabile, nu vor fi analizate, ele neformând obiectul cauzei.
Delegarea dispusă de unitatea pe o perioadă de 60 de zile, prin Decizia nr.6/18.01.2008, este legală.
Împotriva acestei soluții, reclamantul a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate, încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, sub următoarele aspecte:
- instanța de fond, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor de nelegalitate invocate, cum ar fi, încălcarea dispozițiilor prevăzute de art.43 din Codul muncii, care stipulează cu titlu de obligativitate, motivarea deciziei pronunțate, în sensul justificării dispunerii acestei măsuri, pe un interval atât de îndelungat.
Nu se poate susține, că motivarea acestei decizii a fost preluată din decizia anterioară, întrucât prima decizie a fost anulată integral.
- instanța de fond, a reținut greșit, că nu beneficiază de cheltuieli de deplasare și de indemnizația de delegare, în condițiile în care dispozițiile art.44 alin.2 din Codul muncii, nu fac această distincție.
- soluția pronunțată, nu a respectat dispozițiile art.42 din Codul muncii, deoarece a stabilit că este legal ca unitatea la care a fost delegat, poate să modifice sarcinile și atribuțiile de serviciu, stabilite prin fișa postului.
- instanța de fond, a ignorat susținerile sale, referitoare la motivul real al delegării sale, cu toate că, pe postul său, a fost angajată temporar o altă persoană, pentru ca aceasta să poată ocupa ulterior, prin concurs, în mod definitiv postul vacant.
- instanța de fond, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra temeiului legal al deciziei, respectiv nr.HG1105/2003 care reglementează reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor.
În cadrul acestei critici, a susținut că o astfel de hotărâre prin care se reorganizează o instituție, nu poate sta la baza unei decizii de delegare, în condițiile în care procesul de reorganizare, nu implică detașarea și are o altă finalitate.
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat și la dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nefondat, după cum se va reliefa în considerentele ce vor urma:
Astfel, în ceea ce privește nemotivarea deciziei, sub aspectul justificării măsurii de delegare, se constată că dispozițiile legale aplicabile, nu impun această obligație, legiuitorul lăsând la latitudinea angajatorului, modalitatea în care își organizează activitatea, pentru aoe ficientiza.
Recurentul invocă numai dispoziții din Codul muncii, deși instanța de fond a motivat, că în speță se aplică și dispozițiile nr.OUG59/2000, art.88 din Legea nr.188/1999, modificată, precum și cele ale contractului colectiv de muncă.
Dispozițiile legale, prevăd posibilitatea angajatorului de a modifica unilateral locul muncii, fără a-l condiționa să-i prezinte angajatului argumentele care au generat aplicarea măsurii.
De asemenea, instanța de fond, a reținut în mod corect, că recurentul nu poate beneficia de acordarea cheltuielilor prevăzute de dispozițiile art.43 și art.44 din Codul muncii, în condițiile în care, acesta a fost delegat în localitatea de domiciliu.
Art.42 din Contractul colectiv de muncă al părților, condiționează acordarea cheltuielilor, de dovezi (decontare) și se acordă în cazul deplasărilor cu autoturismul, pe calea ferată etc, iar cazarea, de chitanțele fiscale, emise de hoteluri sau alte spații de cazare autorizate.
Recurentul, care a fost delegat în localitatea de domiciliu și nu se justifica să facă astfel de cheltuieli, ci dimpotrivă, a economisit.
Reglementarea legală era inutilă în acest caz, atât de evident.
Cheltuielile se acordă pentru ca salariatul să nu fie prejudiciat, prin costuri suplimentare, fără vreo culpă din partea sa.
Recurentul nu a probat, că i s-a modificat felul muncii, dacă i-au fost stabilite alte atribuții în afara celor stabilite prin fișa postului și care să exceadă postului de pădurar.
De altfel, nici la prima instanță și nici în recurs, nu a făcut comparație și nu a concretizat cele două forme de atribuții. Faptul că ulterior și-a manifestat acordul pentru a se menține starea de delegare, denotă că recurentul, nu este prejudiciat prin măsura dispusă, neavând nici un fel de relevanță, faptul că pe postul său, liber temporar, a fost angajată o altă persoană. Nu se poate considera că o decizie este nelegală, pentru că s-a urmărit să mai fie angajată o altă persoană, pe un alt post liber, în condițiile în care, nu se invocă textul de lege, care s-a încălcat și nu există legătură de cauzalitate între cele două aspecte.
În ceea ce privește critica referitoare la analiza dispozițiilor nr.HG1105/2003 privind reorganizarea Regiei Naționale a Pădurilor, se va preciza, că decizia supusă anulării, nu indică acest act normativ, iar intimata nu a susținut, că adoptarea măsurii s-a impus pentru a aduce la îndeplinire dispozițiile acestui act normativ. Prin urmare, între această lege și decizia supusă anulării, nu există nici un fel de legătură, iar instanța nu a fost investită cu susțineri sub acest aspect, din partea părților.
Întrucât prin Decizia nr.225/25.07.2008, recurentul a revenit la vechiul său loc de muncă, acțiunea devine și lipsită de interes.
Față de cele menționate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str. - -, -.1,.C,.12, județul A, împotriva Sentinței nr. 492/CA din 24 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă- Complet specializat contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ROMSILVA-DIRECȚIA SILVICĂ, cu sediul în-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
/2 ex/01.04.2009
Jud.fond
Președinte:Andreea TabacuJudecători:Andreea Tabacu, Constantina Duțescu, Gina Achim
