Anulare act administrativ . Decizia 303/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 303/
Ședința publică din 18 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Obreja Manolache Iustinian
JUDECĂTOR 2: Tăbăltoc Dan Mircea
Judecător - G -
Grefier -
S-a luat în examinare recursul introdus de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 1129/ din 16.12.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al procesului, care este la al doilea termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri, instanța constatând cauza în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr.1129/CA/ din 16 decembrie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamanta - I Conf SA I, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice I, dispunând anularea deciziei nr.52/23.05.2008, emisă de I, și a deciziei pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.1079/13.02.2008, întocmită pe baza procesului-verbal nr.1078/13.08.2008, încheiate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a introdus în țară, în regim de admitere temporară cu exonerarea parțială de taxe vamale, dispozitive mecanice de aplicat butoni și capse, conform declarației vamale de import temporar nr. /18.12.2003 și că ea a achitat, până la data de 31.12.2004, numai suma de 53 lei cu titlu de taxă vamală, în condițiile în care pentru importul efectuat trebuia să achite o cotă de 3% din taxa vamală datorată dacă mașinile ar fi fost importate, calculată pentru fiecare lună a perioadei în care mașinile de cusut s-au aflat sub regim de admitere temporară și că, prin decizia de regularizarea situației nr.1079/13.02.2008, organele vamale au stabilit în sarcina societății diferențe de taxe vamale, comision vamal și TVA, calculându-se totodată majorări de întârziere.
S-a mai reținut că societatea și-a însușit debitele principale, în cuantumul stabilit de organul vamal, pe care le-a achitat la data de 4.03.2008, și că în cauză se contestă doar accesoriile, pe motiv că au fost ignorate dispozițiile art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, care prevăd că accesoriile aferente obligației principale se calculează după expirarea termenului de plată de 7 zile, calculat de la data comunicării acestor diferențe și până la achitarea datoriei vamale.
Raportându-se la dispozițiile art.284 din Legea nr.86/2006, prima instanță a apreciat că, atât prin decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile stabilite de controlul vamal nr.1079/13.02.2008, cât și prin procesul-verbal de control nr.1078/13.02.2008, încheiate de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I, nu s-a procedat la reținerea dobânzii compensatorii pentru lunile ianuarie 2007 - februarie 2008, în sumă de 7 lei, întrucât nu depășea 20 Euro, dar că această renunțare la încasare nu echivalează cu rămânerea fără obiect a cererii, întrucât reclamanta nu a achitat această sumă.
În ceea ce privește suma de 43 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxei vamale și a sumei de 9 lei reprezentând majorări de întârziere, prima instanță a reținut că reclamanta nu le datorează, întrucât este culpa organelor vamale de a nu fi calculat taxa vamală de 3% și că diferențele de taxe vamale trebuiau calculate după împlinirea termenului de 7 zile, calculat de la comunicarea deciziei pentru regularizarea situației, conform art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, considerente pentru care a fost anulat atât actul emis de I cât și decizia emisă de
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că s-a ignorat faptul că, atâta timp cât dobânda compensatorie nu a fost stabilită și înscrisă în titlul de creanță contestat, ea nu putea face obiectul contestației și faptul că organul de soluționare a contestației a respins ca fără obiect acest capăt de cerere, în mod greșit admițându-se acțiunea pentru această sumă, și că, în ceea ce privește celelalte capete de cerere, în mod corect s-a făcut aplicațiunea art.119 alin.1 coroborat cu art.120 al.1 și 2 din OG nr.92/2003, calculându-se majorări de întârziere de 52 lei.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că actul administrativ-fiscal prin care obligația fiscală a fost stabilită a fost decizia nr.1079 din 13 februarie 2008 pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și că, prin decizia nr.52 din 23 mai 2008, Ias oluționat doar contestația formulată împotriva primului act administrativ menționat, în sensul respingerii contestației ca fiind fără obiect pentru suma de 7 lei reprezentând dobânda compensatorie și ca neîntemeiată pentru suma de 52 lei reprezentând majorări de întârziere aferente taxei vamale și respectiv taxei pe valoarea adăugată.
Chiar dacă I și I fac parte din sistemul Ministerului Finanțelor Publice, ele sunt structuri administrative total diferite având competențe și responsabilități diferite, nerăspunzând decât de legalitatea actelor emise în limita propriilor atribuțiuni și nu și pentru actele emise de celelalte structuri implicate în operațiunea administrativă contestată.
În atare situație, chiar dacă reclamanta a chemat în judecată doar pe I, iar prin concluziile depuse la termenul din 2 decembrie 2008 s-a cerut și anularea "actelor aferente deciziei nr.52 din 23 mai 2008", prima instanță era obligată să constate că procesul verbal de control nr.1078/13.02.2008, decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.1079/13.02.2008 și decizia nr.52/23.05.2008 privind soluționarea contestației sunt acte administrativ-fiscale distincte, în înțelesul dat acestui termen de art.41 din Codul d e procedură fiscală, emise de structuri administrative diferite și că nu se poate realiza o confuziune a obligațiilor structurilor administrative implicate, fiecare organ emitent trebuind să răspundă doar pentru legalitatea propriilor acte nu și pentru legalitatea actelor emise în procedura administrativă de control.
Întrucât s-a procedat la controlul legalității actelor administrative emise de Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I și s-a dispus anularea deciziei nr.1079/13.02.2008 și a procesului-verbal nr.1078/13.02.2008, fără ca această structură administrativă, care se bucură de capacitate administrativă, în limita competențelor acordate, și are propria responsabilitate pentru actele emise, să fi fost chemată în judecată sau să fi participat la procedura contencioasă și fără a-i fi fost asigurată posibilitatea de a se apăra, Curtea consideră că pricina a fost soluționată cu încălcarea principiilor consacrate de art.21 alin.3 și art.24 din Constituția României, republicată și a dispozițiilor art.85 Cod procedură civilă, considerente pentru care, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, recursul pârâtei urmează a fi admis, în sensul casării hotărârii atacate și a trimiterii cauzei în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, se va cere reclamantei să precizeze, în mod clar și fără echivoc, care sunt actele administrative pe care înțelege să le atace, care sunt structurile administrative pe care înțelege să le cheme în judecată, și pentru ce motive verificându-se temeinicia cererii funcție de soluțiile adoptate de organul administrativ ce a soluționat contestația și punându-se în discuție, în condițiile art.161din Legea nr.554/2004, necesitatea introducerii în cauză a structurii administrative ce a emis actul prin care obligația fiscală a fost stabilită, verificându-se totodată și celelalte aspecte evocate prin cererea de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul introdus de pârâta I împotriva sentinței civile nr.1129/CA/16.12.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o casează.
Trimite cauza în vederea rejudecării aceleiași instanțe.
Irevocabile.
Pronunțată în ședința publică din 18.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - G -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
28.2009.-
2 ex.-
Președinte:Obreja Manolache IustinianJudecători:Obreja Manolache Iustinian, Tăbăltoc Dan Mircea
