Anulare act administrativ . Decizia 310/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.310/CA/2008-
Ședința publică din data de 08 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1 în contradictoriu cu intimatul domiciliat în nr.661, județul SMî mpotriva Sentinței nr.189 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.189/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mares -a admis acțiunea în contencios administrativ înaintată de reclamantul împotriva pârâtului INSTITUȚIA PREFECTULUI S M - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE AUTOVEHICULE S M, în sensul anulării actelor administrative nr. 34039/24.03.2008 și nr. 34035/21.02.2008 emise de pârât.
Pârâtul a fost obligat să înmatriculeze autovehiculul marca AUDI A4 cu nr. de identificare -, proprietatea reclamantului fără plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
După data de 01.01.2007, în cursul anului 2007, reclamantul a achiziționat din Germania, stat membru UE un autoturism folosit, marca AUDI A4, fabricat în anul 1996, înmatriculat în Germania.
Pentru a intra în legalitate în conformitate cu dreptul intern și normele comunitare, reclamantul a solicitat autorității publice române competente, în speță pârâtei, să înmatriculeze autoturismul.
Autoritatea publică pârâtă, a refuzat înmatricularea autoturismului, motivat de faptul că reclamantul, la depunerea cererii nu s-a făcut dovada achitării taxei speciale prevăzute de art. 2141- art. 2143Cod fiscal.
Refuzul exprimat de autoritatea publică reprezintă o manifestare unilaterală de voință a autorității publice producătoare de efecte juridice, astfel că actul administrativ emis în legătură cu cererea de înmatriculare a autoturismului formulată de reclamant are natura juridică de act administrativ, în sensul în care acesta este definit de art. 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Întrucât, astfel cum s-a arătat, răspunsul formulat la o cerere formulată de o persoană fizică cu privire la un drept prevăzut de lege - dreptul de a se înmatricula în țara de domiciliu un autoturism proprietatea personală a unui resortisant,este un veritabil act administrativ, iar pentru anularea sau modificarea lui nu este prevăzută prin lege ordinară o altă procedură, instanța a apreciat că acesta poate fi cenzurat sub aspectul legalității pe calea acțiunii în contencios administrativ, indiferent de bugetul în care trebuie vărsată suma de bani datorată cu titlu de taxă specială.
Instanța de fond a apreciat că apărarea de fond a pârâtului formulată prin prisma inadmisibilității cererii de chemare în judecată este nefondată, astfel că aceasta a fost înlăturată.
Pe fondul cererii, respectiv a legalității refuzului de înmatriculare a autoturismului proprietatea privată a reclamantului, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată.
Prin art. 11 din Constituția României, " Statul Român seobligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte."
Prin Legea nr. 157/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 465/01.06.2005, România a ratificat tratatul privind aderarea Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, efectele acestei ratificări fiind reglementate de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicată, conform cărora:
"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu,au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Parlamentul, Președintele României,Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultatedin actul aderării și din prevederile alineatului 2."
În cauza Administrazione delle finanze dello Stato/ nr. C 106/77 din 09.03.1978, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a statuat cu titlu de principiu că "judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lăsând, la nevoie, pe proprie răspundere, neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară, fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".
Din această soluție de principiu dată de Curtea De Justiție a Comunităților Europene a cărei jurisprudență în interpretarea dreptului comunitar este obligatorie pentru instanțele naționale, instanța de fond a constatat că instanțele române de drept comun sunt competente să procedeze, în executarea obligației de a asigura realizarea efectului deplin și direct al dreptului comunitar, la înlăturarea de la aplicare a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, fără a fi necesară așteptarea eliminării prealabile a acesteia pe cale legislativă.
Esențial problemei deduse judecății în prezenta cauză, întemeiată de către reclamant pe dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene este stabilirea faptului dacă taxa specială, taxă de natură fiscală instituită de Statul Român și în lipsa plății căreia se refuză înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului este contrară sau nu dreptului comunitar, dacă această încălcare este evidentă și suficientă pentru a îndreptăți judecătorul național să facă aplicarea principiului efectului direct al dreptului comunitar.
Potrivit articolului 90 alineat 1 din Tratatul," nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite directe sau de altă natură mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Referitor la principiul nediscriminării, în cauza Michel, similară cazului taxei speciale din legislația românească, a arătat că "statele au libertatea să taxeze cum doresc autovehiculele ce circulă pe drumurile lor publice, însă acest sistem de taxare nu trebuie să intre sub incidența articolului 90 din Tratatul, adică să nu fie discriminatoriu".
Prevederile menționate în Tratat și cele cuprinse în jurisprudența E, limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste, respectiv discriminarea între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară.
În privința reglementărilor interne, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 01.01.2007. După modificarea legii, prin OUG nr. 110/2006, taxa a fost stabilită pentru toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate de la plata acesteia precum și situații concrete de la plata taxei.
Potrivit reglementării naționale, taxa specială se datorează la data importului unui autoturism sau autovehicul comercial, cu ocazia primei înmatriculări al acestuia în România. Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului se calculează după formula prevăzută de art. 2141alin. 3. fiscal, în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare sau de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii.
Această taxă nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, pentru care se solicită reînmatricularea în România.
Această modalitate de stabilire diferențiată a taxei, instituie un regim juridic discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe. Procedând în acest mod,legiuitorul a încălcat în mod direct și evident dispozițiile art. 90 din Tratat anterior citat.
În privința consecințelor aplicării dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană în prezenta cauză, instanța de fond a constatat că, în interpretarea acestui articol Curtea de Justiție a Comunităților Europene a emis o serie de principii. Astfel, în Hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene din 5 decembrie 2006 - dată în cauzele reunite C-290/05 și C-333/05, Nadasdi -es - Regionalis, respectiv Ntemeth -es - Regionalis - Curtea Europeană de Justiție a arătat următoarele:
"45. Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia aste acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Industries, 2006 l p. -0000, par. 65 și jurisprudența acolo citată).
46. În ceea ce privește a importarea autoturismelor second-hand importate, Curtea a apreciat de asemenea că art. 90 caută să asigure completa neutralitatea impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja piața națională și produsele importate (cauza C-387/01, 2004, I p. -4981, par. 66 și jurisprudența acolo citată).
47. Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai M în cazul produselor importate (a se vedea cauza, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată). Totuși, chiar dacă nu sunt îndeplinite condițiile pentru existența unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie în mod indirect, datorita efectelor pe care le produce.
48. În scopul de a asigura neutralitatea impozitării interne prin respectarea regulilor de concurență între autoturismele uzate aflate deja pe piața națională și autoturismele similare importate, este necesar să fie comparate efectele taxei de înmatriculare pentru vehiculele nou importate dintr-un alt stat membru decât Ungaria cu efectele valorii reziduale a taxei de înmatriculare care afectează vehiculele similare înmatriculate deja în Ungaria și cărora, pentru acest scop, le-a fost deja aplicată această taxă.
49. O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în Ungaria înainte de intrarea în vigoare a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente.
51. Cât privește criteriile care pot fi folosite pentru determinarea unei taxe, Curtea observă că, în stadiul său actual, dreptul comunitar nu restrânge libertatea fiecărui stat membru de construi un sistem fiscal care are diferențieri între anumite produse, chiar dacă este vorba de produse similare în sensul art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană pe baza unor criterii obiective, cum ar fi proveniența materiilor prime folosite sau procesul de producție aplicat. Totuși, o asemenea diferențiere este compatibilă cu dreptul comunitar numai dacă urmărește obiective care sunt ele însele compatibile cu cerințele Tratatului și ale legislației comunitare secundare și dacă regulile în cauză sunt de natura să evite orice formă de discriminare, directă sau indirectă, îndreptată împotriva importurilor din alte state membre sau orice altă formă de protecție a produselor naționale concurente (cauza Outokumpu, par. 30).
52. În contextul sistemul taxelor de înmatriculare, criterii precum tipul motorului, capacitatea cilindrică și clasificarea fundamentată pe motive de protecție a mediului reprezintă criterii obiective. Prin urmare ele pot fi folosite într-un asemenea sistem. Pe de altă parte, nici nu există vreo cerință ca valoarea taxei să fie legată de prețul autoturismului.
53. Totuși, o taxă de înmatriculare nu trebuie să împovăreze produsele provenind din alte state membre mai mult decât produsele naționale similare.
54. Un autoturism nou pentru care taxa de înmatriculare a fost plătită în Ungaria își pierde, în timp, o parte din valoarea sa de piață. Pe măsura deprecierii autoturismului, se diminuează de asemenea cuantumul taxei de înmatriculare incluse în valoarea reziduală a autoturismului. Din moment ce acesta este un autoturism folosit, el nu poate fi vândut decât pentru un preț ce corespunde unei părți din valoarea sa inițială, care conține valoarea reziduală a taxei de înmatriculare.
55. Pare a rezulta, din informațiile transmise de instanțele naționale, că un autoturism de același model, vechime, cu același număr de kilometri parcurși, cumpărat într-un alt stat membru și înregistrat în Ungaria, va atrage aplicarea integrală a taxei de înmatriculare prevăzută pentru această categorie de autoturisme. Prin urmare, taxa reprezintă o sarcină mai consistentă pentru autoturismele second-hand importate decât pentru autoturismele similare deja înregistrate în Ungaria, cărora li s-a aplicat taxa de înmatriculare într-un stadiu anterior.
56. Deci, deși scopul înmatriculării este acela de protecție a mediului și nu ține cont de valoarea de piață a autoturismului, aplicarea art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană implică luarea în considerare a deprecierii autoturismelor folosite atunci când acestea sunt impozitate, din moment ce această taxă este percepută numai o dată, atunci când autoturismul este pentru prima dată înregistrat în vederea punerii în circulație în statul membru în cauză, fiind încorporată în această valoare.
57. Rezultă din considerațiile de mai sus că răspunsul la întrebările adresate Curții în cauza C-290/05, respectiv în prima parte a întrebării a treia și întrebarea a patra din cauza C-333/05 trebuie să fie acela ca art. 90 par. 1 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de Legea privind taxele de înmatriculare, atâta timp cât:
- taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru;
- valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului, capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care, sunt importate.
O comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în acest stat membru înainte de aplicarea a Legii privind taxele de înmatriculare nu este relevantă ".
Făcând aplicarea acestor principii în prezenta cauză, instanța nu observă nici o diferență între taxa instituită de legislația maghiară - care a făcut obiectul examinării Curții Europene de Justiție în cauza citată mai sus - și art. 2141din Codul fiscal român.
Ca și în cazul legislației maghiare - constatată a fi neconformă cu art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană - și în cazul art. 2141din Codul fiscal român taxa este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul României - stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007.
De asemenea, valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autoturismului (tipul motorului; capacitatea cilindrică) și clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în calcul deprecierea autoturismului, de o asemenea manieră încât - atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene - aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înregistrate în statul membru în care sunt importate, respectiv în România.
Ca urmare a efectului direct în ordinea juridică internă a art. 90 alin. 1 din Tratat și a constatării că dispozițiile art. 2141- art. 2143Cod fiscal sunt contrare acestei norme din dreptul comunitar, instanța de fond a apreciat că, în soluționarea prezentei cauze se impune înlăturarea dispoziției din dreptul intern, respectiv a dispozițiilor din Codul fiscal amintite și care stau la baza refuzului autorității publice pârâte de a înmatricula autoturismul în litigiu în România, în urma importului acestuia dintr-un stat membru al Comunităților Europene.
Constatând că taxa de prima înmatriculare are un vădit caracter ilicit, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, cu prevederile Tratatului, dar și cu principiile instituite de, în urma deciziilor de interpretare, decizii care sunt obligatorii pentru toate statele membre, instanța de fond a apreciat că actele administrative emise de pârât în legătură cu organizarea și executarea dispozițiilor legale care prevăd această taxă sunt nelegale, motiv pentru care a dispus anularea acestora și obligarea autorității publice pârâte să procedeze la înmatricularea autoturismului importat de către reclamant, fără plata taxei speciale de înmatriculare prevăzută de art. 2141Cod fiscal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Instituția Prefectului Județului SMs olicitând casarea sentinței și pe fond respingerea cererii.
În motivarea recursului arată că instanța a pronunțat sentința recurată cu interpretarea greșită a prevederilor legale privind înmatricularea autovehiculelor în România.
Taxa se încasează în contul Trezoreriei Statului Român și Instituția Prefectului nu este titularul obligației de încasare, efectuează doar operațiunea de verificare a achitării acesteia. Singura instituție abilitată a aproba înmatricularea unui autovehicul fără plata acestei taxe este Ministerul Economiei și Finanțelor.
În atare situație nu se poate reține culpa instituției în ceea ce privește verificarea efectuării plății taxei speciale, operațiune premergătoare și obligatorie pentru înmatricularea autovehiculului deoarece această instituție îndeplinește o atribuție de serviciu, iar omisiunea sau încălcarea cu vinovăție a atribuțiilor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz, a funcționarului care săvârșește fapta.
Actul administrativ care stabilește procedura înmatriculării este Ordinul 1501/2006 iar acțiunea reclamantului este inadmisibilă în lipsa modificării acestui ordin.
Reclamantul nu se încadrează în excepțiile de la plata taxei speciale reglementate în art. 214 alin. 1 și 2 Cod fiscal și nici în categoria autoturismelor scutite de plata acestor taxe prevăzute în art.2143Cod fiscal.
Instituția Prefectului nu poate fi obligată la înmatriculare fără plata taxei de primă înmatriculare, fiind obligată astfel la încălcarea flagrantă a legii. Recurentul nu este organul abilitat să procedeze la încălcarea flagrantă a legii și nu poate proceda la armonizarea legislației românești cu cea comunitară.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate cu recurs sub aspectul motivelor invocate de recurent se constată că recursul nu este fondat.
Instanța de fond în mod corect și amplu a analizat dispozițiile legale incidente în cauză constatând un conflict între normele naționale și Tratatul Comunității Europene, dând prioritate aplicării normelor prevăzute în tratat, în lumina reglementărilor prevăzute în Constituție.
În atare situație instanța este în drept să analizeze conflictul între cele două norme și să stabilească aplicabilitatea acelei norme la care constituția dă prioritate și să oblige autoritatea publică să se conformeze și să aplice normele dreptului comunitar.
Recurentul nu poate invoca dispoziții legale sau ordine administrative nelegale pentru a avea câștig de cauză și pentru care se constată că motivele invocate nu pot să ducă la casarea sau modificarea sentinței recurate, urmând ca în baza art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie nr. 1 în contradictoriu cu intimatul domiciliat în nr.661, județul SMî mpotriva Sentinței nr.189 din 14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABI LĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec. TVA
Jud. fond
Tehn.red./2 ex/14.10.2008
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Băltărete Savina, Toros Vig
