Contestație act administrativ fiscal. Decizia 311/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr.--
DECIZIA NR.311/CA/2008-
Ședința publică din data de 08 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Marinescu Simona
JUDECĂTOR 2: Băltărete Savina președinte secție
JUDECĂTOR 3: Toros Vig
Grefier:
Pe rol fiind soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMs tr. P-ța - nr.3-5, în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ în contradictoriu cu intimata reclamantă - LEASING SA (fosta - SRL ) cu sediul în S M- și intimata pârâtă ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ- Serviciul Control Fiscal II- cu sediul în S M,P-ța - nr. 3-5 împotriva sentinței nr.78/CA din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr.606/R/83/2006, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, cauza Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Satu Marea comunicat că intimata LEASING are același sediu S M-, după care:
Instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită prin afișare la ușa instanței.
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin sentința nr.78/CA din 27.02.2008 Tribunalul Satu Marea Admite în parte acțiunea în contencios administrativ fiscal înaintată de reclamanta - " LEASING " SA S M, fosta - "" SRL, împotriva pârâților DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M, AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ B și ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ - SERVICIUL CONTROL FISCAL II S M, a anulat în parte Decizia nr. 10902/30.09.2005 emisă de pârâta SMp rivind modul de soluționare a contestației nr. 10902/13.06.2005 formulată de reclamantă, a admis în parte contestația reclamantei în sensul anulării în parte Decizia de impunere nr. 4275/10.05.2005 și Raportul de inspecție fiscală nr. 4275/10.05.2005 emise de Activitatea de Inspecție Fiscală S M, ca nelegale cu privire la suma de 173.615 lei reprezentând: 65.155 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 15.786 lei dobânzi, 4.334 lei penalități de întârziere, 73.685 lei TVA stabilit suplimentar, 11.497 lei dobânzi aferente și 3.158 lei penalități aferente.
A respins ca nefondate restul capetelor de cerere formulate.
Pentru a pronunța astfel instanța de fond a constatat următoarele:
Organele de control din cadrul DGFP S M, au efectuat inspecția fiscală privind modul de calcul, evidențiere și virare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat consolidat la societatea reclamantă, constatările organului de control fiind inserate în Raportul de inspecție fiscală nr. 4275/2005, în baza căruia a fost emisă Decizia de impunere nr. 4275/10.05.2005 (filele 38-47 de la dosar).
În urma inspecției fiscale s-a constatat că reclamanta nu calculează și nu evidențiază impozit pe profit încălcând prevederile art. 14 lit. a și art. 34 alin. 1 din Codul fiscal precum și dispozițiile art. 79(3) din Codul d e procedură fiscală.
Prin raportul de inspecție fiscală și Decizia de impunere s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații suplimentare la bugetul de stat în sumă de 184.367,12 lei pentru perioada verificată 1.01.2004- 31.12.2004 reprezentând 72241,96 impozit pe profit suplimentar, dobânzi de întârziere 18664,75 lei, penalități de 0,5% - 5121,23 lei, TVA suplimentar - 73.684,87 lei, dobânzi de întârziere 11.496,61 lei și penalități de întârziere de 3157,70 lei.
Împotriva Raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de impunere, reclamanta a formulat contestație ce a fost respinsă prin Decizia 10902/30.09.2005 (filele 21-25 de la dosar)emisă de pârâta S
Pentru a se verifica în fapt înscrisurile deținute de către reclamantă, modul în care înscrisurile acesteia sunt înregistrate în evidența contabilă a acesteia, consecințele juridice a operațiunilor de înregistrare efectuate, realitatea stării de fapt prezentate de către organele fiscale pentru a se putea stabili legea aplicabilă stării de fond, respectiv corecta interpretare a acesteia, în cauza dedusă judecății a fost efectuată o expertiză contabilă complexă.
Întrucât instanța de judecată nu are posibilitatea fizică de a verifica la fața locului în fapt evidențele contabile ale societăților comerciale în general, aceasta nu are decât cunoștințe minime, elementare de contabilitate, iar în prezenta speță s-a constatat chemarea instanței de a aplica legea la o stare de fapt prezentată în mod diferit de către contribuabil, în lipsa altor probe care ar putea fi coroborate pentru a se stabili starea reală de fapt în cauză, instanța de fond și-a întemeiat constatările de fapt și cele de specialitate contabilă pe constatările expertului judiciar, membru al unui corp profesional pus în slujba justiției, în calitate de auxiliar al acesteia.
În baza constatărilor expertului, instanța a apreciat că societatea reclamantă nu datorează bugetului de stat, următoarele sume care au fost stabilite incorect de către organul fiscal: impozit pe profit suplimentar în sumă de 65.155 lei, dobânzi aferente 15.786 lei, penalități aferente 4.334 lei, TVA de plată 73.685 lei, dobânzi aferente 11.497 lei și penalități aferente în sumă de 3.158 lei, deci în total suma de 173.615 lei.
Societatea reclamantă a înregistrat pe cheltuieli dobânzi aferente Contractului de leasing nr. 1/1.09.2003 pentru suma de 475.000.000 (Rol) în loc de 47.500.000 lei Rol, ceea ce a determinat organul de control să recalculeze impozitul pe profit aferent acestei operațiuni. În realitate, conform notei contabile din 30.03.2004 care constituie document justificativ în sensul Legii nr. 82/1991 a contabilității, s-a înregistrat în fișa contului sintetic 666 " cheltuieli cu dobânzile" corect, numai suma de 47.500.000 lei (Rol), astfel că pentru o eroare materială nu se poate stabili că s-ar datora impozit pe profit suplimentar pentru aprecierea ca nedeductibilă fiscal a unei cheltuieli în sumă de 427.500.000 lei (Rol).
Cu privire la punctul 2.5 din Raportul de inspecție fiscală, privind vânzarea unei clădiri cu factura nr. - din 18.03.2004 în sumă de 220.000.000 lei (Rol), s-a reținut că această clădire nu a fost înregistrată în contul 212 "Construcții" ci în contul 267 "Creanțe imobilizate", fiind vorba de un contract de leasing, astfel la descărcarea gestiunii nu s-au încălcat prevederile art. 17 din Legea nr. 15/1994, nefiind vorba de nerespectarea prevederilor legale privind amortizarea motiv pentru care societatea nu datorează impozit pe profit suplimentar asupra sumei de 330.442.200 lei Rol.
În acest sens s-au reținut ca pertinente susținerile expertului potrivit cărora imobilizările corporale în principiu nu aduc venituri impozabile societății în cazul vânzării sau scoaterii in evidența contabilă acestor mijloace, întrucât conform Legii nr. 15/1994, a HG nr. 964/1998 și a HG nr. 2139/2004 aceste mijloace sunt supuse amortizării în timp pe durata funcționării lor și impozitării anuale în temeiul Codului fiscal, iar aceste reguli sunt aplicabile atât proprietarului vechi cât și noului proprietar pe durata existenței și funcționării lor. Pe baza HG nr. 403/2000 și HG nr. 1553/2003 toate mijloacele fixe pot fi reevaluate în funcție de valoarea pieții, astfel, la scoaterea din evidență nu poate să apară venituri suplimentare pentru impozitare, caz în care nu sunt aplicabile art. 17 din Legea nr. 15/1994.
Cu privire la pct. 2.5 c din Raportul de inspecție fiscală, referitor la vânzarea unei clădiri în data de 2.05.2004, din verificarea evidenței contabile a rezultat că într-adevăr pentru vânzarea imobilului nu s-a întocmit factură fiscală, însă, pentru acest motiv reclamanta a fost amendată conform Legii nr. 82/1991. Verificând influențele fiscale ale operațiunii economice efectuată de către societate, atât sub aspectul impozitului pe profit cât și al TVA de plată, după întocmirea legală a facturii de către societate, expertul a constat că în sarcina reclamantei nu se pot reține obligații fiscale suplimentare.
Aceleași sublinieri le face expertul și cu privire la punctul 4.1. din, cu privire la suma de 73.685 lei TVA. Nici în privința acestor constatări ale expertului instanța nu poate formula o poziție pertinentă de reținere ca valabile sau nu constatările expertului, din moment ce acesta este cel care a constatat și a verificat actele contabile, mai exact facturile fiscale întocmite/ neîntocmite de către reclamantă.
Referitor la punctul nr. 2.6.b din s-a constatat că, în anul 2004 societatea a practicat un rabat comercial constant-standard și la sfârșitul anului a procedat la regularizarea rabatului așa cum este prevăzut în regulamentul de aplicare a legii contabilității. Ca urmare a acestor regularizări, societatea a procedat corect la determinarea profitului impozabil astfel că, în legătura cu modul de practicare a rabatului comercial și de regularizare a acestuia neputându-se reține că societatea ar datora un impozit pe profit suplimentar pentru suma de 813.561.751 lei Rol astfel cum a stabilit organul de control fiscal.
În privința reținerilor organului fiscal de la punctul 2.8.a din legate de impozitul pe profit stabilit suplimentar asupra sumei de 495.110.138 lei Rol, s-a constatat că, în mod corect societatea reclamantă nu a reevaluat creanțele și datoriile în valută întrucât, conform evidențelor contabile și a rezultatelor obținute nu a îndeplinit condițiile prevăzute la art. 1 alin. 3 din nr. 306/2002 pentru a fi nevoită să procedeze în acest mod.
Față de capătul de cerere nemaisusținut de către reclamantă privind îndreptățirea acesteia de a beneficia de prevederile art. 24 alin. 12 din Legea nr. 571/2003 potrivit căruia avea posibilitatea de a înregistra cheltuieli de amortizare reprezentând 20% din valoarea de intrare a mijloacelor fixe la data punerii în funcțiune, instanța de fond a constatat că beneficiul acestui drept nu a fost invocat, solicitat de către aceasta, astfel că organele fiscale în mod corect nu au dat eficiență acestui drept.
Astfel fiind s-a constatat că, parțial, starea de fapt reținută de către organele de control fiscal prin actele administrativ fiscale contestate este eronată și că, urmare a acestei erori obligațiile fiscale suplimentare stabilite în sarcina reclamantei sunt parțial nelegale, în cuantumul și pentru tipurile de obligații fiscale amintite la începutul considerentelor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SMn ume propriu și în reprezentarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii în contencios administrativ ca neîntemeiată și nelegală.
În motivarea recursului arată că în ciuda eforturilor susținute și a obiecțiunilor formulate la completarea Raportului de expertiză contabilă judiciară, s-a constatat că expertul contabil nu a lămurit nici un aspect legat de obiecțiunile formulate de, reiterând aceleași motive invocate inițial în Raportul de expertiză contabilă, fără ca acestea să aibă un temei legal, combătând în continuare Raportul de inspecție fiscală nr. 12/06.05.2005 și având o atitudine vădit părtinitoare față de reclamanta - SRL.
Tribunalul Satu Marea acceptat în totalitate punctul de vedere al expertului contabil legat de completările la Raportul de expertiză dispus în cauză.
Referitor la aceste completări au fost prezentate obiecțiunile și argumentele depuse la termenul de judecată din 14.11.2007, purtând nr.73.910/13.11.2007 prin care a fost combătut raportul de expertiză contabilă.
, prin reprezentanții săi, a menținut în continuare punctul de vedere exprimat în Raportul de inspecție fiscală, Decizia de impunere, din următoarele motive:
- la obiecțiunea nr.1: referitor la pct.2.5 expertul contabil afirma în raportul de expertiză contabilă judiciară că societatea a înregistrat în mod corect suma de 47.500.000 rol, conform Notei Contabile din 30.03.2004.
În momentul efectuării controlului fiscal, organul de control a constatat că societatea a înregistrat în contul 666 " Cheltuieli cu dobânzile " suma de 475.000.000 rol în loc de 47.500.000 rol. Dovada pe care s-a bazat organul de control în tratarea ca nedeductibilă fiscal a sumei de 427.500.000 lei rol (diferența între 475.000.000 lei rol și 47.500.000 lei rol ) este fișa contului 666 " Cheltuieli cu dobânzile " pe tot anul 2004, anexată la Raportul de inspecție fiscală nr.12/06.05.2005, înregistrat la ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL S M sub nr.4275/10.05.2005, cheltuiala cu dobânzile înscrisă în această fișă de cont a stat și la baza întocmirii balanței de verificare la 31.12.2004, atât fișa de cont cât și balanța de verificare la 31.12.2004 au fost semnate și ștampilate de contribuabil, la data la care i-au fost solicitate de organul de control. Sunt posibile 2 situații: ori expertul contabil spune un neadevăr, ori este posibil ca nota contabilă să fi fost refăcută de societate după finalizarea controlului fiscal; oricum expertul contabil trebuia să țină seama și de fișa contului 666 " Cheltuieli cu dobânzile " și de balanța de verificare încheiată la 31.12.2004 în care în contul 666 se regăsește aceeași sumă totală care este înscrisă în fișa de cont.
- la obiecțiunea nr.2: referitor la pct.2.5 în expertiză se consideră că s-a vândut o clădire care nu a fost înregistrată în contul de 212 " Construcții " ci în contul 267 " Creanțe imobilizate ", și la descărcarea din gestiune nu s-au încălcat prevederile art.17 din Legea nr.15/1994, societatea nedatorând impozit pe profit suplimentar în sumă de 330.442.200 lei rol.
Expertul contabil face o confuzie gravă punând semnul egalității între cheltuiala nedeductibilă fiscal în sumă de 330.442.200 lei luată în calcul la determinarea profitului impozabil la data de 31.03.2004 și impozitul pe profit. Impozitul pe profit reprezintă doar 25 % din profitul impozabil în cazul de față ar însemna doar 82.610.550 lei rol (330.442.200 x 25 %).
De asemenea se mai menționează faptul că în situația dată, în care contribuabilul nu a înregistrat în evidența contabilă o clădire în contul 212 " Construcții " și nu a respectat prevederile legale, nu însemnă că organele de inspecție fiscală nu vor proceda la stabilirea corectă a sumei reprezentând cheltuiala deductibilă la calculul impozitului pe profit la descărcarea din gestiune a clădirii cu ocazia vânzării.
Recurenta arată că nu este de acord cu opinia expertului contabil care consideră că în cazul de față nu sunt aplicabile prevederile art.17 din Legea nr.15/1994, cu modificările și completările ulterioare, din următoarele motive:
Clădirea respectivă se vinde la o valoare de 220.000.000 lei rol + TVA, cu mult sub valoarea ei de intrare. În momentul vânzării societatea înregistrează în contabilitate ca și cheltuială deductibilă fiscal suma de 550.442.200 lei rol, reprezentând valoare de intrare a clădirii ( valoarea de inventar), aceasta fiind în fapt descărcarea din gestiune a clădirii respective.
Diferența între valoare de vânzare (venit - 220.000.000 lei rol) și cheltuiala cu descărcarea din gestiune ( 550.442.200 lei rol) în sumă de 330.442.200 lei rol este o cheltuială nedeductibilă fiscal în conformitate cu prevederile art.17 din Legea nr.15/1994 " În cazul nerecuperării integrale, pe calea amortizării, a valorii de intrare a mijloacelor fixe scoase din funcțiune, agenții economici asigură acoperirea valorii neamortizate din sumele rezultate în urma valorificării acestora. Diferența rămasă neacoperită se include în cheltuieli neexcepționale, nedeductibile fiscal .".
Organul de control a procedat corect în tratarea fiscală a acestei cheltuieli, ținând seama de legile fiscale; expertul contabil încearcă să argumenteze un lucru fals și anume: la scoaterea din evidență a imobilizărilor corporale nu pot să apară venituri suplimentare pentru impozitare, invocând prevederile legale, legate de reevaluarea mijloacelor fixe; ori organele de control nu au instrumentat venituri din această vânzare, ci au tratat din punct de vedere fiscal - deductibil sau nedeductibil - o cheltuială.
- la obiecțiunea nr. 3: referitor la pct.2.5 societatea vinde o clădire în data de 02.05.2004, respectând toate demersurile juridice (înscriere în extrasul de carte funciară, întocmirea unui contract de vânzare - cumpărare, autentificat de notar) și încasează suma prin cont bancar, dar nu emite factură fiscală.
În expertiza contabilă se afirmă că " societatea nu a înregistrat venituri suplimentare în sumă de 3.361.344.537 rol, nu a înregistrat TVA colectată, nu s-au evidențiat mișcările economice și registrul de vânzări și cumpărări pentru TVA, întrucât nu a avut astfel de documente contabile (factura fiscală) întocmite și înregistrate în evidența contabilă ", expertul contabil considerând astfel că bugetul statului nu a fost prejudiciat nici din punct de vedere al impozitului pe profit și nici din punct de vedere al TVA.
S-a constatat că expertul contabil nu a adus nici un fel de argumente în susținerea acestei afirmații, de altfel nici nu poate să aducă, neavând prevederi legale contabile și fiscale în acest sens.
Contribuabilul a vândut o clădire, încasând contravaloarea acesteia, dar în mod intenționat nu a emis factura fiscală la data întocmirii contractului, sustrăgându-se de la înregistrarea venitului și colectarea TVA din vânzarea imobilului, încălcându-se prevederile art.155 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal " Orice persoană impozabilă, înregistrată ca plătitor de taxă pa valoarea adăugată, are obligația să emită factura fiscală pentru livrările de bunuri sau prestările de servicii efectuate, către fiecare beneficiar " și prevederile art.6 alin.1 din Legea nr.82/1991, republicată, " orice operațiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ ", organul de control procedând corect în instrumentarea fiscală a acestei tranzacții.
- la obiecțiunea nr.4: referitor la pct.2.6. organele de control au calculat impozit pe profit pa un trimestru și majorări de întârziere aferente, datorită faptului că la descărcarea gestiunii cu ocazia vânzării mărfurilor, societatea a înregistrat eronat contul 607 " Cheltuieli cu mărfurile " mai mult cu suma de 813.561.751 rol, aceasta fiind tratată ca și nedeductibilă fiscal la determinarea profitului impozabil, respectiv a impozitului pe profit pe trimestrul II 2004. Întrucât descărcarea gestiunii de marfă vândută a fost regularizată până la sfârșitul anului, organele de inspecție fiscală au procedat corect stabilind impozit pe profit și majorări de întârziere aferente acestei diferențe suplimentare numai pentru perioada în care s-a procedat greșit, nu și pentru perioada în care s-a corectat această greșeală.
Se mai remarcă confuzia expertului contabil legată de asimilarea cheltuielii nedeductibile fiscal cu impozitul pe profit, considerând că suma de 813.561.751 rol, reprezintă impozit pe profit; diferența între cele două noțiuni este deosebit de M atât ca definiție cât și ca influență fiscală (impozitul pe profit reprezintă doar 25 % din cheltuiala nedeductibilă fiscal în cazul de față).
- la obiecțiunea nr.5: referitor la pct.2.8. societatea nu evaluat creanțele și datoriile în valută la 31.12.2004 încălcând (așa cum e prezentat și în Raportul de inspecție fiscală) prevederile pct.3.1. lit.c), alin.3 din Ordinul 306/2002; în urma evaluării datoriilor și creanțelor în valută de către organul de control, au rezultat diferențe de curs favorabile în sumă de 495.110.138 lei rol, care au majorat profitul impozabil la finele anului 2004, respectiv impozitul pe profit la acea dată.
D-nul expert nu a studiat suficient nr.306/2002 și actele societății întrucât afirmă că societatea nu a îndeplinit condițiile pentru a se încadra în categoria societăților cărora li se aplică 306/2002, ori pentru a se încadra societatea a îndeplinit cel puțin 2 condiții și anume: a avut sub 50 de angajați și cifra de afaceri până la 5.000.000 euro.
Referitor la faptul că societatea putea să calculeze o cheltuială suplimentară de amortizare de 20 % din valoarea de intrare a mijloacelor fixe la data punerii în funcțiune, societatea putea să beneficieze de această facilitate doar la punerea în funcțiune a mijlocului fix și nu după bunul plac în funcție de conjunctură.
Se constată că expertul contabil prin completarea efectuată la Raportul de expertiză contabilă judiciară a combătut Raportul de inspecție fiscală nr.12/ 06.05.2005, considerând că acesta trebuia să aibă o atitudine imparțială, luând în considerare atât informațiile oferite de evidența contabilă, cât și constatările consemnate în actul de control, încadrând faptele în prevederile legale, contabile și fiscale; dar s-au făcut comentarii pe baza unor prevederi legale care nu au legătură cu fiscalitatea sau pur și simplu nu s-a făcut nici o încadrare legală, poate cu bună știință de către expertul contabil.
Recursul nu este motivat în drept, cu referire la dispozițiile art. 304 Cod Procedură Civilă.
Intimații, deși legal citați în cauză, nu au formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, instanța constată că recursul formulat în cauză este neîntemeiat.
Prin raportul de inspecție fiscală nr.4275/2005 și decizia de impunere nr.4275/10.05.2005 ( fila 38 - 47 ) s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată către stat a sumei de 184.367,12 lei, reprezentând: 72.241,96 lei impozit pe profit suplimentar, 18.664,75 dobânzi, 5.121,23 lei penalități, 73.684,87 lei TVA stabilit suplimentar, 11.496,61 lei dobânzi și 3.157,70 lei penalități.
Prima instanță a reținut că în mod corect societatea intimată nu datorează bugetului de stat următoarele sume reținute în decizia de impunere atacată: 65.155 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 15.786 lei dobânzi, 4334 lei penalități, 73.685 lei TVA stabilit suplimentar, 11.497 lei dobânzi și 3.158 lei penalități, astfel cum a arătat expertul contabil în expertiza contabilă efectuată în cauză și în răspunsul la obiecțiunile formulate de recurenta pârâtă S M la expertiză.
Astfel, referitor la punctul 2.5 din raportul de inspecție fiscală cu privire la înregistrarea în evidența contabilă a sumei de 475.000.000 lei rol în loc de 47.500.000 rol, reprezentând cheltuieli cu dobânzi, expertul a constatat în mod corect că în balanța de verificare a fost bine înregistrată suma de 47.500.000 și nu 475.000.000, în baza Notei Contabile din 30.03.2004 care constituie un document justificativ conform dispozițiilor art.6 din Legea contabilității, astfel că în această situație înregistrarea în contul 666 " Cheltuieli cu dobânzile " a sumei de 475.000.000 în loc de 47.500.000 reprezintă o greșeală materială și nu poate duce la stabilirea că s-ar datora impozit pe profit suplimentar pentru aprecierea ca nedeductibilă fiscal a sumei de 427.500.000 rol.
Cu privire la pct. 2.5 e din raport, privind vânzarea unei clădiri în valoare de 220.000.000 rol, expertul a constatat corect că această datorie nu a făcut obiectul înregistrării în evidența contabilă în contul 212 " Construcții " ci a fost înregistrată în contul 267 " Creanțe imobilizate ", situație în care la descărcarea din gestiune nu s-au încălcat prevederile art.17 din Legea nr.15/1994, nefiind vorba de amortizarea acestei clădiri, astfel că societatea nu datorează impozit pe profit suplimentar asupra sumei de 330.442.200 rol.
Referitor la pct. 2.5 c privind vânzarea unei clădiri în data de 02.05.2004, pe baza unui contract de vânzare - cumpărare, dar fără să fie emisă factură fiscală la acea dată, s-a arătat în expertiză și în răspunsul la obiecțiuni că pentru neemiterea facturii, societatea a fost sancționată cu amendă, iar după întocmirea facturii și înregistrarea în evidența contabilă au fost calculate obligații fiscale, respectiv impozit pe profit și TVA, neputând fi reținute alte obligații de plată suplimentare.
În privința reținerii de la pct. 2.6 b expertul contabil a arătat că societatea nu datorează impozitul pe profit suplimentarpentru suma de813.561.751 rol, nefăcându-se nici o confuzie între cheltuielile nedeductibile fiscal și impozitul pe profit (fila 23).
Referitor la pct. 2.8 cu privire la evaluarea creanțelor și datoriilor în valută la 31.12.2004 s-a constatat că în mod corect societatea intimată nu a evaluat creanțele și datoriile în valută întrucât, conform evidențelor contabile, nu a îndeplinit condițiile prevăzute la art. 1 alin.3 din nr.306/2002, situație în care în mod greșit s-a calculat impozitul pe profit suplimentar asupra sumei de 495.110.138 rol.
În privința cheltuielilor de amortizare de 20 % din valoarea de intrare a mijloacelor fixe la data punerii în funcțiune, prima instanță a reținut corect că societatea nu a solicitat aplicarea dispozițiilor art.24 al.2 din Legea nr.571/2003, situație în care organele fiscale nu au dat eficiență acestui drept.
Expertiza contabilă efectuată în cauză fiind probă întocmită de un specialist în domeniu, prima instanță în mod corect a avut-o în vedere la judecarea cauzei, în lipsa și a altor probe care ar putea fi coroborate.
Recurenta, în situația în care era nemulțumită de soluția la care a ajuns expertul contabil sau dacă avea îndoieli cu privire la imparțialitatea acestuia, avea posibilitatea, în temeiul dispozițiilor art.212 al.2 Cod Procedură Civilă, să solicite efectuarea unei noi expertize, ori la termenul de judecată din 20.02.2008 aceasta a arătat că nu are alte probe de administrat în cauză.
Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va fi respins ca nefondat recursul.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S M cu sediul în SMs tr. P-ța - nr.3-5, în nume propriu și în reprezentarea AGENȚIEI NAȚIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ în contradictoriu cu intimata reclamantă - LEASING SA (fosta - SRL ) cu sediul în S M- și intimata pârâtă ACTIVITATEA DE INSPECȚIE FISCALĂ- Serviciul Control Fiscal II- cu sediul în S M, P-ța - nr. 3-5 împotriva sentinței nr.78/CA din 27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 octombrie 2008.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - -
Red.dec.
Jud fond A,
Tehn.red./2 ex.
29.10.2008
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Băltărete Savina, Toros Vig
