Anulare act administrativ . Decizia 318/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Decizia civilă nr. 318
SEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 1 FEBRUARIE 2010
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Ion Eugenia
JUDECĂTOR 2: Petrovici Cristina
JUDECĂTOR 3: Niculescu Monica
GREFIER: - -
*************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 2006 din data de 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, in dosarul nr -, in contradictoriu cu intimații - reclamanți și
Dezbaterile in fond și concluziile părților au avut loc in ședința publică din data de 11 ianuarie 2010, fiind consemnate in Incheierea de ședință de la acea data, care face parte integrantă di prezenta, cand Curtea, avand nevoie de timp pentru a delibera a amanat pronunțarea pentru, 18 ianuarie 2010 si ulterior la 25 ianuarie 2010, cand față de imposibilitatea obiectivă a unui membru al completului de judecată de a participa la deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi 1 februarie 2010 cand a hotarat următoarele.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr. -, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților (), solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 504.222,28 lei reprezentând despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 248/21.04.2008 emisă de Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, actualizate în raport cu indicele de creștere prețurilor de consum, începând cu data de 21.04.2009 și până la data plății, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Hotărârea nr. 248/21.04.2008 emisă de Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 li s-au acordat compensații totale în valoare de 504.222,28 lei pentru bunurile abandonate în Chișinău, județul, de către autorii defuncți și, și, și ().
Reclamanții au afirmat că, deși hotărârea a fost înaintată pârâtei în vederea plății sumei încă din data de 30.04.2008, aceasta nu și- îndeplinit obligația în termen de un an.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004 și ale Legii nr. 290/2003.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că reclamanții au depus cererea de punere în plată hotărârii de stabilire despăgubirilor, însă are obligația de analiza legalitatea hotărârii, în baza art. 17 lit. h) din HG nr. 57/2008, iar în acest sens a solicitat autorității emitente un document din care să rezulte filiația reclamanților față de autorii lor, dovada refugiului acestora din urmă și calității lor de proprietari, dovadă care nu a fost efectuată.
Pârâta a adăugat că hotărârea a cărei plată se solicită fost emisă nelegal, dar nu dorește să solicite revocarea acesteia, astfel că solicitat reclamanților completarea dosarului existând posibilitatea ca această să dețină actele necesare.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a pronunța Sentința civilă nr. 2006/27.05.2009 prin care a dispus: respingerea excepției prematurității capătului de cerere privind plata tranșei doua de 60%, invocată din oficiu, în ședința publică din data de 27.05.2009, ca neîntemeiată, admiterea acțiunii în parte, obligarea pârâtei să plătească reclamanților 40% din suma de 504.222,28 lei, reprezentând prima tranșă a despăgubirilor stabilită prin Hotărârea nr. 248/21.04.2008 emisă de Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 30.04.2009 până la data plății efective și integrale.
De asemenea, s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamanților 60% din suma de 504.222,28 lei, reprezentând a doua tranșă din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 248/2008, până în data de 30.04.2010, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație, începând cu data de 30.04.2009 și până la data plății efective și integrale.
Pentru hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția prematurității capătului de cerere privind plata tranșei doua de 60% este neîntemeiată, având în vedere că, deși termenul de plată expiră la data de 30.04.2010, dispozițiile art. 110 Cod procedură civilă prevăd posibilitatea creditorului de solicita înainte de termen obligarea debitorului la executarea la termen obligației de plată atunci când există riscul prejudicierii sale.
Aplicarea art. 110 alin. 3 Cod procedură civilă este justificată de atitudinea anterioară pârâtei, care nu numai că nu înțeles să pună în plată prima tranșă, dar și tăgăduit titlul reclamanților, existând astfel indicii că nici cea de- doua tranșă nu va fi plătită până la scadență.
Prin cererea depusă la data de 30.04.2008, reclamanții au solicitat pârâtei plata despăgubirilor în valoare totală de 504.222,28 lei stabilită prin Hotărârea nr. 248/21.04.2008 emisă de Comisia Județeană D pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
Pârâta refuzat punerea în plată despăgubirilor și a solicitat reclamanților documente suplimentare care să susțină hotărârea comisiei județene.
Solicitarea de către pârâtă unor documente suplimentare este nelegală, deoarece potrivit art. 8 alin. 2-4 din Legea nr. 290/2003, hotărârile necontestate ale comisiilor județene sunt definitive, ele producând efecte juridice, fără mai fi nevoie de validarea acestora de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, spre deosebire de hotărârile pronunțate în baza Legii nr. 9/1998 unde validarea este obligatorie.
Dispozițiile art. 17 din HG nr. 1120/2006 sunt inaplicabile în speță, deoarece au fost forță juridică inferioară legii în aplicarea căreia au fost emise și adaugă la aceasta, conferind autorității prerogativă pe care legea nu i-a oferit-o.
Potrivit art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, despăgubirile vor fi acordate beneficiarilor în termen de un an de la comunicarea hotărârii comisiei județene; plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani.
În speță, hotărârea a fost comunicată pârâtei în data de 30.04.2008, astfel încât termenele de un an, respectiv doi ani începând să curgă de la această dată.
În speță, pârâta nu a achitat până în prezent niciuna din cele două tranșe, astfel că se impune actualizarea ambelor tranșe, prin raportare la disp. art. 18 alin. 6 din HG nr. 1120/2006.
Obligarea pârâtei la plata celei de- doua tranșe se impune a fi dispusă în baza disp. art. 110 alin. 3 Cod procedură civilă, actualizarea acesteia urmând fi efectuată de la data de 30.04.2009 până la data plății efective și integrale.
Împotriva Sentinței civile nr. 2006/27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX- Contencios Administrativ și Fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, susținând că este nelegală și netemeinică, întrucât în mod eronat s- dispus admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că Legea nr. 290/2003 urmărește acordarea unor măsuri reparatorii pentru beneficiarii acesteia, că fondurile alocate pentru plata despăgubirilor provin de la bugetul de stat, astfel că este important ca petenții că facă dovada pretențiilor lor, respectând cerințele prevăzute de lege.
Recurenta mai arătat că Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 nu își propune să revoce hotărârile comisiilor județene și a Municipiului imediat ce a constatat că acestea au fost emise fără respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003, în aplicarea dispozițiilor art. 17 lit. h) din HG nr. 57/2008, astfel că a solicitat intimatului să completeze dosarul cu documente din care să rezulte dreptul de proprietate și refugiul autorilor săi, dar acesta a ales să se adreseze instanței solicitând obligarea la plata despăgubirilor.
Recurenta precizat că, din analiza Hotărârii nr. 248/2008 și cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, se poate constata că la dosar nu se regăsește niciun act doveditor certificat de autorități, că se impunea a se face dovada inițierii unei corespondențe cu primăria localității unde s-au refugiat inițial autorii.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 11.01.2010, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică, și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că recursul este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
Potrivit disp. art. 10 alin. 2 din Legea nr. 290/2003, despăgubirile sau compensațiile bănești vor fi acordate beneficiarilor în termen de 1 an de la comunicarea hotărârii comisiei județene ori a municipiului B, după caz: plata lor se poate face și în rate, în maximum 2 ani, în funcție de disponibilitățile bănești.
Art. 11 alin. 1 din același act normativ precizează că plata despăgubirilor se dispune de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.
De asemenea, art. 18 alin. 5 lit. c) și alin. 6 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, aprobate prin HG nr. 1120/2006, reglementează achitarea eșalonată în două tranșe pe parcursul 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei, suma achitată în cea de- doua tranșă urmând fi actualizată în raport cu indicele de creștere prețurilor de consum.
Aceste dispoziții legale au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond, în condițiile în care recurenta-pârâtă nu achitat intimaților-reclamanți niciuna dintre cele două tranșe, de 40%, respectiv 60% din valoarea compensațiilor de 504.222,28 lei, deși Hotărârea nr. 248/21.04.2008 este definitivă, iar termenele de un an, respectiv doi ani încep să curgă de la data comunicării acesteia (30.04.2008).
Nu există nicio dispoziție legală care să justifice refuzul de efectuare plății compensațiilor la peste 2 ani de la comunicarea hotărârii comisiei județene, iar responsabilitatea alocării disponibilităților bănești corespunzătoare executării la scadență obligațiilor de plată revine în exclusivitate statului, atitudinea sa culpabilă neputând fi invocată în susținerea nelegalității și netemeiniciei hotărârii instanței de fond.
Intimații-reclamanți sunt titularii unui drept de proprietate asupra unui bun, în accepțiunea Convenției europene pentru apărarea și libertăților fundamentale ale omului, iar întârzierea la plată sau refuzul de plată din partea recurentei-pârâte constituie atingeri aduse dreptului de proprietate, astfel cum este garantat și protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Prin urmare, Curtea constată că sentința recurată este legală și temeinică, astfel că va fi menținută, iar recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata sumei de 714 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, împotriva sentinței civile nr. 2006 din data de 27.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimații - reclamanți și, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimați a sumei de 714 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.IE
Tehnored.CB/ 2 ex.
16.02.2010
Tribunalul București -9
Judecător fond:
Președinte:Ion EugeniaJudecători:Ion Eugenia, Petrovici Cristina, Niculescu Monica
