Anulare act administrativ . Sentința 3238/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISRTRATIV FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3238
Ședința publică de la 13.10.2009
Instanta compusa din
PREȘEDINTE: Pătrașcu Horațiu
Grefier: - -
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrative formulată de reclamanta - PENSII - SOCIETATE DE ADMINISTRARE A DE PENSII în contradictoriu cu pârâta COMISIA DE SUPRAVEGHERE A SISTEMULUI DE PENSII, având ca obiect "anulare act administrativ ". Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la termenul din 06.10.2009, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 13.10.2009 și a hotărât următoarele:
CURTEA
Asupra cauzei civile de față constată că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel București -Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr- reclamanta - PENSII - SOCIETATE DE ADMINISTRARE A DE PENSII a chemat în judecată pe pârâta COMISIA DE SUPRAVEGHERE A SISTEMULUI DE PENSII solicitând anularea deciziei de sancționare nr. 67/22.01.2009 emise de aceasta.
În motivarea în fapt a cererii reclamantul arată că decizia atacată este nelegală și abuzivă întrucât potrivit art.80 din Legea nr.411/2004 și art.12 din Legea nr.204/2006 modificarea conținutului documentelor care au stat la baza autorizației de administrare trebuie aprobată în prealabil de Comisie, cu excepția cazului în care modificarea este în afara controlului administratorului, în situația de față obligația de a schimba denumirea este o obligație legală, prevăzută într-o dispoziție imperativă a legii.
Prin adresa nr.15370/25.11.2008 atrage atenția cu privire la obligativitatea de a schimba denumirea societății în conformitate cu noile acte normative și solicită ca în termen de 30 de zile să depună toate documentele care emană de la societate, însă nu se puteau modifica fără ca această denumire să fie înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului, iar schimbarea denumirii societății s-a făcut sub control judecătoresc.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a atașat cererii de chemare în judecată, în fotocopie, adresa nr.15370/25.11.2008, răspunsul autorității pârâte.
Cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu 4 lei taxă timbru și 3 lei timbru judiciar potrivit Legii nr.146/1997 și OG nr.32/2000.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția nulității cererii și excepția de netimbrare, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea deciziei de sancționare atacate ca fiind legală și temeinică, anexând, în fotocopie, actele care au stat la baza deciziei contestate.
La data de 10.09.2009 pârâta și-a completat probatoriul cu înscrisuri.
În ședința publică din data de 06.10.2009 pârâta a renunțat la susținerea excepției netimbrării, Curtea respingând excepția nulității cererii de chemare în judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut următoarele:
Prin Decizia de sancționare nr. 67/22.01.2009 emisă de Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private reclamanta a fost sancționată cu avertisment scris, reținându-se în esență încălcarea prevederilor art. 80 din Legea nr.411/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În ceea ce privește situația de fapt, în cuprinsul deciziei se reține că reclamanta, societate de administrare a fondurilor de pensii private nu a solicitat aprobarea modificării denumirii societății, conform prevederilor Legii nr.201/2008 privind aprobarea OUG nr.112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat plângere prealabilă solicitând revocarea măsurii dispuse, prin adresa nr.3504/17.02.2009, iar prin adresa nr.2998/12.03.2009 pârâta a răspuns reclamantei, arătând că în raport de considerentele de fapt și de drept reținute, solicitarea de revocare a deciziei de sancționare este neîntemeiată și nefondată.
Analizând motivele de nelegalitate și netemeinicie a deciziei de sancționare contestate Curtea le apreciază ca fiind întemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost sancționată în temeiul art. 141 alin.1 lit.g și alin.2 lit.a din Legea nr.411/2004, privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că, constituie contravenție, erespectarea celorlalte obligații prevăzute în cuprinsul prezentei legi, în normele emise în aplicarea acesteia, precum și în actele adoptate de Comisie, iar săvârșirea de către persoana fizică sau juridică acestei faptele prevăzute se sancționează cu: a) avertisment scris;-.
Așa cum s-a arătat mai sus, pârâta a reținut în esență încălcarea de către reclamantă, în calitate de administrator al unui fond de pensii administrat privat, a prevederilor art. 80 din Legea nr.411/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că modificarea conținutului documentelor care au stat la baza autorizației de administrare trebuie aprobată prealabil de Comisie, cu excepția cazului în care o astfel de modificare este în afara controlului administratorului. Comisia analizează modificările în conformitate cu prevederile art. 75 și aprobă sau respinge modificările solicitate, iar Decizia se comunică potrivit prevederilor art. 79.
În esență, reclamanta a fost sancționată că, urmare a intrării în vigoare Legii nr.201/2008 privind aprobarea OUG nr.112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004, care a modificat art.14, în sensul că " (1) societății de pensii care obține autorizație de administrare, în conformitate cu prevederile prezentei legi și cu cele ale Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, va conține sintagma societate de administrare a fondurilor de pensii private. (2) Sintagma prevăzută la alin. (1) se utilizează numai în denumirea administratorilor care dețin o autorizație de administrare în conformitate cu prevederile prezentei legi și/sau cu cele ale Legii nr. 411/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.", nu a supus spre avizare în prealabil Comisiei, modificarea conținutului documentelor care au stat la baza emiterii autorizației de administrare, aprobată în prealabil de Comisie.
În aplicarea acestui act normativ, prin adresa nr.-.11.2008, pârâta în calitate de autoritate de supraveghere a solicitat reclamantei ca în termen de 30 de zile de la primirea adresei să depună la cererea de autorizare a modificării prospectelor schemelor de pensii facultative în concordanță cu noile prevederi stipulate în actul normative menționat, arătându-se și documentele ce vor trebui anexate.
Prin adresa nr.15768/05.12.2008, reclamanta a răspuns acestei adrese solicitând amânarea termenului de depunere a cererilor de modificare a prospectelor fondurilor de pensii administrate de către aceasta, având în vedere mai multe aspecte, printer care definitivarea deciziei priovind majorarea de capital, modificarea actului constitutive, prin majorarea capitalului social și modificarea denumirii administratorului în conformitate cu prevederile Legii nr.201/2008.
Prin adresa nr.2508/09.12.2008 pârâta a comunicat reclamantei că nu este de accord cu prelungirea termenului acordat pentru modificarea proeictelor prospectelor, iar prin adresa din aceeași zi, nr.2509/09.12.2008 pârâta a comunicat reclamantei că nu poate emite un eventual accord de principiu, fără ca în prealabil, să fi primit spre analiză materialele respective, iar în termen de 15 zile de la primirea prezentei comunicări să transmită către solicitarea de modificare a denumirii societății în conformitate cu prevederile legale împreună cu hotărârea AGEA în acest sens.
La data de 05.01.2009, pârâta a revenit cu adresa nr.8/05.01.2009, prin care informa asupra expirării termenului de 15 zile și solicita transmiterea de urgență a cererii de autorizare a modificării denumirii societății în conformitate cu prevederile legale, împreună cu hotărârea AGEA.
Prin adresa nr.385/08.01.2009 reclamanta a informat autoritatea pârâtă că documentația privind modificarea denumirii societății a fost depusă prin adresa înregistrată la sub nr.16.429/19.12.2008.
Prin adresa nr.127/19.01.2009 pârâta informează reclamanta că prin adresa nr.16429/19.12.2009 a depus o cerere, însoțită de documentația aferentă, pentru avizarea prealabilă a modificării schemei de pensii facultative pentru fondul administrat de societatea reclamantă, în dosarul respectiv a atașat documente din care reiese că a modificat denumirea societății, fără a solicita acordul, neținând cont de adresele din data de 09.12.2008 și 05.01.2009 prin care solicita schimbarea denumirii societății, solicitând reclamantei ca în termen de o zi de la primirea adresei să trimită cererea de autorizare a denumirii societății, în conformitate cu prevederile legale.
Adresa a fost primită cu AR de către reclamantă, la data de 21.01.2009, iar la data de 22.01.2009, aceasta din urmă a depus cererea de autorizare, în formatul tip, însoțită de documentația aferentă.
Reclamanta a fost sancționată prin decizia contestată, în aceeași zi, cu data depunerii cererii, în Nota de fundamentare, întocmită anterior, la data de 16.01.2009, propunându-se sancționarea reclamantei cu avertisment scris, întrucât au fost încălcați pașii procedurii de avizare a modificării actului constitutive al societății, în sensul că nu a solicitat aprobarea modificării denumirii societății.
Așa cum s-a arătat mai sus, potrivit art.80 din Legea nr.411/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, modificarea conținutului documentelor care au stat la baza autorizației de administrare trebuie aprobată prealabil de Comisie, cu excepția cazului în care o astfel de modificare este în afara controlului administratorului.
Această dispoziție era prevăzută ca dispoziție de drept comun, anterior intrării în vigoare a Legii nr.201/2008, privind aprobarea OUG nr.112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004 și a Legii nr.204/2006, privind pensile facultative, și viza situația în care exista o decizie a societății, care, în calitate de administrator al fondurilor de pensii facultative și a fondurilor de pensii private, decidea, din anumite considerente, modificarea conținutului documentelor care au stat la baza autorizației de administrare, acesta fiind obligat să ceară în prealabil acordul Comisiei pentru a nu se crea un prejudiciu participanților asigurați în sistem, această obligație subzistând cu excepția cazului în care o astfel de modificare este în afara controlului administratorului.
În cazul în speță, schimbarea denumirii societății a devenit obligatorie, urmare a intrării în vigoare Legii nr.201/2008 privind aprobarea OUG nr.112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004, care a modificat art.14, în sensul că enumirea societății de pensii care obține autorizație de administrare va conține sintagma societate de administrare a fondurilor de pensii private.
Prin urmare, urmare a modificărilor art.14 se ridica problema procedurii de modificare, în sensul în care mai era necesară sau nu aprobarea procedurii de modificare, în prealabil, sau se aplica situația de excepție, în contextul în care schimbarea denumirii societății era impusă de lege și nu de o decizie de administratorului fondurilor de pensii private și asigurări facultative, precizare, pe care autoritatea de supraveghere pârâtă nu a făcut-o prin adresele din data de 09.12.2008 și 05.01.2009, care vizau în principal modificările privind prospectele schemelor de pensii facultative și notificau cu privire la expirarea termenului acordat în vederea solicitării de modificarea a denumirii societății împreună cu hotărârea AGEA în acest sens.
Pârâta a solicitat prin corespondența anterioară ca cererea de autorizare să fie însoțită de Hotărârea AGEA, dar nu a precizat în ce constă această hotărâre, întrucât, în ipoteza în care era necesară o hotărâre AGEA prin care organismul de conducere al societății hotăra schimbarea denumirii societății, atunci, evident, că autorizarea era făcută de Comisie după hotărârea de schimbare a denumirii, hotărârea AGEA fiind actul juridic, care atestat de un avocat, conform art.3 alin.1 teza a 3-a din Legea nr.51/1995, produce efectele juridice a voinței asociaților de schimbare a denumirii societății, independent de formalitățile de înregistrare la Oficiu Registrului Comerțului, care se fac pentru opozabilitate.
Așadar, ulterior modificării art.14 prin intrarea în vigoare Legii nr.201/2008 privind aprobarea OUG nr.112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004, autoritatea pârâtă nu a îndrumat administratorii de fonduri și implicit pe reclamantă, dacă autorizarea schimbării denumirii trebuia solicitată, anterior hotărârii AGEA, ulterior luării acestei hotărâri, dar înaintea efectuării formalităților la Oficiul Registrului Comerțului, care erau pașii în acest caz, în contextul în care modificarea era impusă de lege și nu de decizia administratorului.
Pe de altă parte, se poate reține în speță, faptul că între reclamantă și autoritatea pârâtă s-a purtat o corespondență bogată, că prin adresa nr.16429/19.12.2009 a depus o cerere, însoțită de documentația aferentă, pentru avizarea prealabilă a modificării prospectului schemei de pensii facultative pentru fondul administrat de societatea reclamantă, cererea de autorizare în forma tip a fost formulată în termen scurt de la comunicarea deciziei autorității de a nu fi de acord cu prelungirea termenului pentru transmiterea modificărilor asupra prospectelor, iar prin nerespectarea pașilor procedurii de avizare a modificării actului constitutive nu s-a creat nici un prejudiciu participanților asigurați în sistem.
Potrivit art. 122 din Legea nr.411/2004, așa cum a fost modificat prin Legea nr.201/2008 privind aprobarea OUG nr.112/2007, n ceea ce privește procedura de stabilire și constatare a contravențiilor, de aplicare a sancțiunilor, prevederile prezentei legi derogă de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit art.1 și art.2 alin.1 din OG nr.2/2001, legea contravențională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului B, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului Prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate.
De asemenea, în conformitate cu art.5 alin.5, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, iar potrivit art.21 alin.(3) sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Din coroborarea acestor dispoziții rezultă că legea contravențională pleacă de la premisa că o faptă cu caracter contravențional prezintă pericol social, sancțiunea fiind aplicată în funție de acest grad de pericol social.
În speța de față, autoritatea pârâtă a încadrat fapta reținută în sarcina reclamantei la temeiul art. 141 alin.1 lit.g și alin.2 lit.a din Legea nr.411/2004, privind fondurile de pensii administrate privat, și art.121 alin.1 lit.k din Legea nr.204/2006, privind pensile facultative, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd contravenția, ca fiind o erespectarea celorlaltor obligațiiprevăzute în cuprinsul legilor, în normele emise în aplicarea acestora, precum și în actele adoptate de Comisie,legea necalificând-o expres ca și contravențiecum este cazul celor prevăzute la literele a-f a art.141 din Legea nr.411/2004 sau în cazul celor prevăzute la art.121 lit.a-j din Legea nr.204/2006, rămânând de stabilit dacă fapta reținută de autoritatea pârâtă reprezintă o nerespectare a obligației prevăzute la art.80 din Legea nr.411/2004 și art.12 din Legea nr.204/2006 de natură a fi calificată contravenție și sancționată potrivit dispozițiilor din decizia de sancționare.
Or, în contextul în care schimbarea denumirii societății a devenit obligatorie, urmare a intrării în vigoare a Legii nr.201/2008 privind aprobarea OUG nr.112/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.411/2004, care a modificat art.14, nefiind o decizie a administratorului, autoritatea de supraveghere pârâtă nu a făcut prin corespondența purtată vreo precizare în legătură cu procedura de modificare, în sensul în care mai era necesară sau nu aprobarea procedurii de modificare, în prealabil, sau se aplica situația de excepție, pârâta nu a adoptat reglementări clare în ceea ce privește procedura de urmat, dacă autorizarea schimbării denumirii trebuia solicitată, anterior hotărârii AGEA, ulterior luării acestei hotărâri, dar înaintea efectuării formalităților la Oficiul Registrului Comerțului, care erau pașii în acest caz, că între reclamantă și autoritatea pârâtă s-a purtat o corespondență bogată, reclamanta dovedind bună-credință, cererea de autorizare în forma tip a fost formulată în termen scurt de la comunicarea deciziei autorității de a nu fi de acord cu prelungirea termenului pentru transmiterea modificărilor asupra prospectelor, iar prin nerespectarea pașilor procedurii de avizare a modificării actului constitutive nu s-a creat nici un prejudiciu participanților asigurați în sistem, Curtea apreciază că fapta în mod greșit a fost calificată ca fiind contravenție, neavând pericolul social specific faptelor contravenționale.
reținută în sarcina reclamantei a fost determinată de modificarea legislației și de dificultățile în ceea ce privește punerea în aplicare a acesteia, neputând fi calificată ca o faptă cu un grad de pericol social, chiar dacă autoritatea pârâtă l-a apreciat ca fiind minim sancționând reclamanta cu avertisment, pentru a fi calificată ca fiind o faptă cu caracter contravențional.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită plângerea și să anuleze Decizia nr.67/22.01.2007 emisă de pârâtă.
De asemenea, în baza art.274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă reprezentând c/v onorariu avocat și taxe de timbru
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația formulată de reclamanta - PENSII - SOCIETATE DE ADMINISTRARE A DE PENSII cu sediul în B,-,.3-4.4, sector 1 împotrivadeciziei de sancționare nr. 67/22.01.2009emise de pârâta COMISIA DE SUPRAVEGHERE A SISTEMULUI DE PENSII, cu sediul în B, Calea nr. 90-92, sector 4.
Anuleazădecizia de sancționare nr. 67/22.01.2009emisă de pârâta COMISIA DE SUPRAVEGHERE A SISTEMULUI DE PENSII.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 5034 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.
Dact. P/4ex.
Președinte:Pătrașcu HorațiuJudecători:Pătrașcu Horațiu
