Anulare act administrativ . Decizia 325/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 325/CA
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județ T, împotriva Sentinței civile nr. 545/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC SRL, cu sediul în localitatea, județ T, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata reclamantă av. și av. în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Pentru intimata reclamantă apărătorii aleși arată că nu au cereri prealabile de formulat, probe de administrat solicită cuvântul pentru dezbateri asupra excepției nulității recursului invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri atât pe excepția nulității recursului cât și pe fond.
Având cuvântul av. susține excepția nulității recursului arătând că recurenta pârâtă nu și-a întemeiat recursul pe art. 304 Cod pr. Civilă. În recursul întemeiat exclusiv pe art. 3041din Codul d e pr. Civilă, pârâta DGFP T nu a invocat nici un caz de nelegalitate și nici nu a evocat împrejurări esențiale sub aspectul temeinicii hotărârii recurate.
În fapt, prin recursul exercitat împotriva hotărârii primei instanțe DGFP T nu a formula critici referitoare la hotărârea recurată. Astfel, din examinarea recursului rezultă identitatea dintre conținutul acesteia și motivele întâmpinării depuse la judecarea în fond a cauzei. Or, în raport de dispozițiile din Codul d e pr. Civilă, criticile de nelegalitate (și de netemeinicie în condițiile art. 3041, cu referire exclusiv la împrejurări esențiale) trebuie să privească hotărârea atacată cu recurs.
Rezultă așadar, că neexercitarea recursului în condițiile imperative ale legii procesual civile, cu referire specială la indicarea motivelor de nelegalitate a hotărârii atacate și dezvoltarea lor sau, pe cale de excepție, cel puțin formularea de critici, cu privire la hotărârea atacată, care să facă posibilă încadrarea lor în unul dintre motivele prevăzute de art. 304 din Codul d e procedură civilă.
Solicită admiterea excepției și constatarea nulității recursului declarat de DGFP T împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond.
În ce privește fondul recursului solicită respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Arată că în raport de probatoriul administrat în cauză, în mod corect instanța de fond a constatat conformarea contribuabilului dispozițiilor legale, interpretarea cu bună-credință a acestora și, drept urmare, ținerea potrivit legii a evidenței contabile, stabilirea corectă a bazei de impunere, depunerea declarațiilor fiscale și plata impozitelor și taxelor datorate. În mod corect instanța a constatat reaua-credință a organului fiscal, prin exercitarea dreptului de estimare a bazei de impunere într-un caz exclusiv pe dispozițiile art. 67 din Codul d e procedură fiscală, în raport stabilirea legală a veniturilor de către contribuabili și, în consecință, a anulat actul administrativ fiscal nelegal.
Față de apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, solicită respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr- reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta - T, anularea deciziei nr. 22/07.05.2008 emisă de aceasta din urmă.
În motivarea cererii s-a arătat că în urma unui control fiscal s-a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 10268/21.02.2008 în baza căruia s-a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 44/22.02.2008 pentru suma de 371.422 lei reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor - 3.241 lei, impozit pe profit 33.726 lei și TVA - 134.326 lei, penalități și majorări de întârziere, menținându-se decizia de impunere pe restul sumei.
S-a mai arătat că aceste sume sunt stabilite nelegal deoarece:
Cu privire la impozitul pe venitul microîntreprinderilor - eroarea o constituie modul în care se stabilește baza de impozitare pentru calculul impozitului pe venitul microîntreprinderilor; în mod greșit se raportează producția obținută la prețul mediu din nr. 121/2004 ce nu poate fi aplicată în raporturile de drept comercial ori civil dintre societate și arendatori.
S-a mai susținut în esență, că prețurile nu pot fi stabilite pentru comercianți de consiliul județean în loc să fie stabilit în baza prețurilor reale.
S-a mai susținut că în baza aceluiași raționament, greșit s-au calculat impozitul pe profit, dobânzile și majorările.
Referitor la diferența de TVA colectată în sumă de 48.084 lei stabilită de organul fiscal, reclamanta arată că societatea calculează și plătește TVA pentru plata în natură a arendei și nu pentru decontarea arendei în lei.
Apreciază reclamanta că tot cu rea credință organul fiscal consideră avansuri încasate pentru care s-a stabilit TVA colectată suplimentar în sumă de 22.954 lei, ignorând faptul că sumele respective pentru care s-a calculat TVA sunt în fapt restituiri ale unui împrumut.
De asemenea, precizează că diferența de creanță în sumă de 42.632 lei ce reprezintă impozit pe profit, TVA și majorări sunt stabilite cu rea voință de organele fiscale, pe considerentul că sunt cheltuieli nedeductibile: carburanții, prestările de servicii, dobânzile plătite pentru creditarea producției, lemnele pentru foc.
În dovedire, s-au depus la dosar o serie de înscrisuri și s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile.
Pârâta, legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr. 545/2.04.2009pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă acțiunea reclamantei și anulată Decizia nr. 22 din 07.05.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut următoarele:
Inițial, organele fiscale au procedat la verificarea modului de stabilire, evidențiere și vizare a obligațiilor fiscale către bugetul consolidat la .
Inspecția fiscală s-a finalizat prin întocmirea raportului de inspecție fiscală generală nr. 10268/21.02.2008, în baza căruia s-a emis Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 44/22.02.2008, pentru suma de 371.422 lei.
Împotriva modului de stabilire a obligațiilor fiscale reclamanta a formulat contestație ce a fost soluționată de pârâtă prin Decizia nr. 22/07.05.2008 în sensul diminuării sumei stabilite prin decizia de impunere cu 6.682 lei; a fost respinsă, parțial, ca neîntemeiată contestația privind suma de 363.128 lei și ca nemotivată pentru suma de 1.612 lei.
Conform concluziilor raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză - expert, modul de stabilire și calcul a impozitului pe veniturile microîntreprinderilor este cel prevăzut de art.107 și 108 din Legea nr. 571/2003 care presupune aplicarea cotei de 1,5% la baza impozabilă care este dată de veniturile înregistrate de societate, pe bază de documente; pentru anul 2004, societatea a determinat și achitat corect impozitul pe veniturile microîntreprinderilor; baza impozabilă stabilită de organul de control nu are temei legal și expertiza nu-și însușește comparația dintre venituri, preț și producție, prețul pieței; societatea datorează suma de 1.422 lei reprezentând și majorările aferente în sumă de 1.120 lei conform raportului de expertiză contabilă.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta DGFP T care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele considerente:
Organele fiscale din cadrul Administrației Finanțelor Publice T din cadrul DGFP T, în baza OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală cu modificările și completările ulterioare au procedat la verificarea modului de stabilire, evidențiere și virare a obligațiilor fiscale către bugetul consolidat la SC SRL. Verificarea s-a efectuat pentru perioada 17.11.2003 - 30.09.2007.
Inspecția fiscală s-a finalizat prin întocmirea Raportului de inspecție fiscală generală nr. 10268/21.02.2008 în baza căruia s-a emis decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. 44/22.02.2008 pentru suma de 371.422 lei reprezentând impozit pe venitul microîntreprinderilor, impozit pe profit și majorări de întârziere.
Astfel,cu privire la impozitul pe venitul microîntreprinderilor, arată că potrivit art. 6 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "organul fiscal este împuternicit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatările complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză". Față de aceste dispoziții și având în vedere că intimata reclamantă nu prezintă o analiză de preț pentru producția obținută, rezultă că organul de control este împuternicit să aprecieze relevanța stărilor de fapt fiscale, recalculând baza de impozitare pentru calculul impozitului pe venitul microîntreprinderilor, luând în calcul cantitățile recoltate din rapoartele de producție și prețul mediu din Hotărârea Consiliului Județean nr. 121/2004, stabilind la SC SRL venituri suplimentare pentru anul 2004 neînregistrate, în sumă de 216.079 lei pentru care a calculat un impozit pe venit microîntreprinderi în sumă de 3.241 lei.
Cu privire la impozitul pe profit, arată că suma de 27.744 lei stabilită suplimentar de organul fiscal pentru anul 2005 pentru veniturile suplimentare în sumă de 173.402 lei, luând în calcul cantitatea din rapoartele de producție și prețul mediu stabilit prin T nr. 99/2005. Potrivit art. 6 din OUG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală "organul fiscal este împuternicit să aprecieze, în limitele atribuțiilor și competențelor ce îi revin, relevanța stărilor de fapt fiscale și să adopte soluția admisă de lege, întemeiată pe constatările complete asupra tuturor împrejurărilor edificatoare în cauză".
Având în vedere cele relatate și faptul că intimata reclamantă nu prezintă o analiză de preț pentru producția obținută, rezultă că organul de inspecție fiscală este împuternicit să aprecieze relevanța stărilor de fapt fiscale, recalculând veniturile realizate pe anul 2005 pentru calculul impozitului pe profit, luând în calcul cantitățile recoltate din rapoartele de producție și prețul mediu din nr. 99/2005, stabilind la SC SRL venituri suplimentare pentru anul 2005 neînregistrate, în sumă de 173.402 lei pentru care a calculat un impozit pe profit în sumă de 27.744 lei.
Intimata reclamantă nu justifică în timpul controlului prestarea efectivă a serviciilor prin situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru, și potrivit actului normativ menționat, sunt cheltuieli nedeductibile.
Referitor la documentația prezentată de intimata reclamantă la dosarul contestației precum și cele anexate la cererea de chemare în judecat, menționează recurenta că aceste documente sunt procurate ulterior controlului, nu sunt complete conform normelor legale, fără semnătură și fără ștampila furnizorului, semnătura și ștampila beneficiarului, acte ce nu pot fi considerate mijloc de probă.
Raportat la suma de 2.770 lei reprezentând cheltuieli nedeductibile pentru camera video, CD și produse alimentare, arată că acestea nu sunt efectuate în scopul realizării venituri impozabile ci sunt cheltuieli nedeductibile.
Raportat la suma de 4.091 lei aceasta reprezintă cheltuieli nedeductibile cu prestări turistice, stabilite de organul de control.
În referire la suma de 4.582 lei ce reprezintă cheltuieli cu combustibilul aprovizionat pe baza de facturi și suma de 16.429 lei reprezintă cheltuieli cu combustibilul pe bonuri fiscale și cheltuieli al căror beneficiar este PF.
Referitor la foile de parcurs depuse de intimata reclamantă la momentul soluționării contestației înregistrată la organul fiscal, menționează recurenta că acestea nu pot fi considerate documente justificative deoarece, intimata reclamantă nu dovedește că autovehiculele pentru care s-a folosit carburant aparțin SC SRL, de altfel, intimata reclamantă depune la dosarul contestației contracte de comodat privind mijloacele de transport neautentificate potrivit prevederilor legale.
Consideră recurenta că nu pot fi reținute ca mijloc de probă foile de parcurs și contractele de comodat neautentificate depuse de intimata reclamantă, deoarece acestea nu sunt opozabile terților, astfel intimata reclamantă nu poate face dovada legală că aceste autoturisme au fost folosite în scopul realizării de venituri.
În atare situație, rezultă că organul fiscal în mod legal a stabilit diferența de impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile în sumă de 21.011 lei.
Cu privire la TVA, având în vedere că organul de control a calculat venituri suplimentare pentru anii 2004 și 2005 în sumă de 389.481 lei luând în calcul prețul mediu stabilit prin T și a colectat TVA suplimentară aferentă acestor venituri, potrivit susținerilor legale prezentate la impozitul pe venitul microîntreprinderilor și impozitul pe profit, intimata reclamantă datorează TVA colectat aferent acestor venituri în sumă de 42.326 lei.
Cu privire la avansurile încasate și nefacturate de la SC 2000 SRL, SC SRL și pentru care organul fiscal calculează TVA colectata în sumă de 19.198 lei, menționează recurenta că pe copiile ordinelor de plată depuse la dosarul contestației nu este specificat"conform cu originalul" și intimata reclamantă nu a prezentat originalele cu ocazia soluționării contestației pentru confirmare, având în vedere că pe copia după extrasul de cont depusă la contestație, suma de 87.000 lei este înregistrată în cont 401, iar pe ordinul de plată scrise "împrumut conform înțelegerii".
Rezultă că sumele nefacturate reprezintă avansuri încasate și nefacturate pentru care intimata reclamantă trebuia să colecteze TVA.
Referitor la TVA colectată în sumă de 48.084 lei, stabilită de organul de control, menționează recurenta că agentul economic nu poate face dovada plății arendatorilor, decât parțial, făcând trimitere la dispozițiilor art. 130 din Legea nr. 571/2003 coroborat cu prevederile pct.8 alin.(1) lit.b și alin.2 din HG nr. 44/2004
Rezultă că intimata reclamantă avea obligația să factureze sumele cuvenite arendatorilor (61.960 lei aferentă anului 2004, 104.754 lei aferentă anului 2005 și 86,363 lei aferentă anului 2006), pentru care trebuia să colecteze TVA.
Cu privire la suma de 3.207 lei reprezentând TVA aferentă carburanților auto achiziționați cu bonuri fiscale, solicită să se rețină că societatea nu a respectat prevederile textului de lege (art. 146 pct.46 alin.2 din HG nr. 44/2004) nu a respectat prevederile textului de lege prezentat mai sus, cheltuielile cu carburanții achiziționați cu bonuri fiscale sunt nedeductibile și nici TVA aferentă nu este deductibilă.
În ce privește suma de 4.569 lei reprezentând TVA aferentă cheltuielilor cu prestările de servicii, arată recurenta că potrivit art. 21 alin.4 pct.48 din HG nr. 44/2004, serviciile trebuie să fie efectiv prestate, să fie executate în baza unui contract încheiat între părți sau în baza oricărei forme contractuale prevăzute de lege, pentru justificarea prestării efective a serviciilor se efectuează prin situații de lucrări, procese verbale de recepție, rapoarte de lucru. Având în vedere că cheltuielile cu prestările de servicii pentru care intimata reclamantă nu justifică prestarea efectivă a serviciilor, sunt nedeductibile și TVA aferentă în sumă de 4.569 lei nu este deductibilă.
Suma de 1.745 lei reprezintă TVA aferentă achizițiilor pentru persoane fizice, arată că potrivit dispozițiilor art. 146 alin.1 lit.A din Legea nr. 571/2003 pentru exercitarea dreptului de deducere, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin.(5).
Întrucât agentul economic nu deține aceste facturi cu datele de identificare ale SC, ele fiind emise pe persoane fizice sau persoane AF, nu are un contract de comodat autentificat ca să fie opozabil terților pentru a demonstra că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul realizării de venituri, cheltuielile sunt nedeductibile și TVA aferentă este nedeductibilă.
Referitor la suma de 6.706 lei reprezentând TVA aferentă dobânzilor pentru plăți cu întârziere facturate de SC SA, solicită să se rețină că potrivit aret. 137 alin.3 lit.c din Legea nr. 571/2003, "nu se cuprind în baza de impozitare a TVA - dobânzile, percepute - pentru plăți cu întârziere",și prin urmare TVA aferentă acestor dobânzi nu este deductibilă.
Suma de 2.991 lei reprezintă TVA aferentă combustibilului achiziționat prin facturi fiscale pentru care intimata reclamantă le-a depus la dosarul contestației, foi de parcurs și contracte de comodat care nu pot fi folosite ca documente justificative deoarece nu sunt autentificate și nu pot fi opozabile terților, pentru a demonstra că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul realizării de venituri, situație în care TVA aferentă acestor cheltuieli este nedeductibilă.
Referitor la suma de 2.132 lei reprezentând TVA aferentă cheltuielilor cu camera video, CD, produse alimentare, material lemnos, întrucât cheltuielile efectuate cu achiziționarea acestor produse sunt nedeductibile potrivit prevederilor legale în consecință și TVA-ul aferent în sumă de 2.132 lei este nedeductibilă.
De asemenea, intimata reclamantă nu motivează diferența de TVA în sumă de 1.612 lei stabilită de organul fiscal.
Referitor la majorările de întârziere în sumă de 200.129 lei stabilită de organul fiscal, pentru neplata în termen a impozitului pe venitul microîntreprinderilor, a impozitului pe profit și a TVA stabilite prin Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare, recurenta face trimitere la dispozițiile art. 13 alin(1) din OG 61/2002, art. 116 alin.(1) din OG nr. 92/2003 R, art. 121 alin.(1) din OG nr. 92/2003 Astfel, prin decizia nr.22/7.05.2008 privind soluționarea contestației SC s-a decis admiterea parțială a contestației privind suma de 6.682 lei reprezentând TVA și majorări de întârziere aferente, contestația fiind respinsă pentru suma de 363.128 lei și ca nemotivată pentru suma de 1.612 lei.
Față de aceste considerente solicită recurenta admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă legal citată a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât recurenta și-a întemeiat recursul exclusiv pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
În opinia intimatei reclamante, niciodată nu va putea fi primit un recurs întemeiat exclusiv pe art. 3041Cod pr. Civilă ci, întotdeauna, recursul trebuie motivat în condițiile art. 3021cu întemeierea acestuia pe cazurile de nelegalitate prevăzute la art. 304 din Codul d e procedură civilă, dezvoltarea motivelor sub aspectul acestor cazuri și, în subsidiar, numai în cazul hotărârilor nesupuse apelului, cu formularea de critici limitate exclusiv la împrejurările esențiale, sub aspectul neadministrării unor mijloace de probă, în raport de care situația de fapt fie nu este stabilită, fie nu este susținută de probele administrate.
În recursul întemeiat exclusiv pe art. 3041din Codul d e procedură civilă, DGFP T nu a invocat nici un caz de nelegalitate și nici nu a evocat împrejurări esențiale sub aspectul temeiniciei hotărârii atacate.
Prin recursul exercitat împotriva hotărârii primei instanțe, DGFP T nu a formulat critici referitoare la hotărârea atacată. Astfel, din examinarea recursului rezultă identitatea dintre conținutul acestuia și motivele întâmpinării depuse la judecarea în fond a cauzei, motive care, la rândul lor, reprezintă o reiterare a motivării Deciziei nr. 22/7.05.2008 a MEF - DGFP T, respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 11268 din 21.02.2008.
Pe fondul recursului, intimata reclamantă a solicitat respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Susține intimata că prima instanță, corespunzător probatoriului administrat, a constatat conformarea contribuabilului dispozițiilor legale, interpretarea cu bună credință a acestora și ținerea, potrivit legii, a evidenței contabile, stabilirea corectă a bazei de impunere, depunerea declarațiilor fiscale și plata impozitelor și taxelor datorate, precum și reaua credință a organului fiscal, prin exercitarea dreptului de estimare a bazei de impunere într-un caz exclus de dispozițiile art.67 pr.fiscală, în raport de stabilirea legală a veniturilor de către contribuabil.
Arată intimata că organul fiscal a procedat în mod abuziv pe de o parte la înlăturarea evidenței contabile ținute corect, potrivit dispozițiilor legale în vigoare și la estimarea bazei de impunere cu nesocotirea dispozițiilor Codului fiscal și a Codului d e procedură fiscală, cu referire la prețul de piață, pentru stabilirea eronată a acesteia având în vedere dispoziții legale abrogate privind dirijismul prețurilor și economia centralizată.
Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art.137 alin.1 pr.civ. excepția nulității recursului invocată de intimată, Curtea constată că aceasta este nefondată, urmând aor espinge.
Un atribut important al recursului este, într-adevăr, acela de a constitui o cale de atac nedevolutivă, întrucât nu determină o rejudecare în fond a cauzei. De la această regulă există o excepție. Potrivit art.304/1 pr.civ. recursul declarat împotriva unei hotărâri care, conform legii, nu poate fi atacată pe calea apelului, nu este limitat la motivele prevăzute de art.304 pr.civ. instanța având posibilitatea de a examina cauza sub toate aspectele.
În speță, recurenta nu a indicat în susținerea căii de atac vreunul din motivele prevăzute de art.304 pr.civ. însă a solicitat aplicarea dispozițiilor art.304/1 pr.civ. solicitare întemeiată întrucât, potrivit art.10 alin.2 din Legea nr.554/2004 "ecursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".
În ceea ce privește argumentele formulate de recurentă în susținerea recursului, Curtea constată că acestea sunt întemeiate.
În ceea ce privește recalcularea bazei de impozitare pentru calculul impozitului pe venitul microîntreprinderilor, recalcularea impozitului pe profit și colectarea TVA suplimentară aferentă acestor venituri nu va fi reținut punctul de vedere al reclamantei potrivit căruia organul fiscal operează în alți termeni decât cei reglementați pentru economia de piață, bazată pe libera inițiativă și concurență, ci apreciază cu privire la prețuri impuse de autorități publice.
Atât timp cât reclamanta nu a făcut dovada că a prezentat o analiză de preț pentru producția obținută, în mod corect, în baza art.6 din OG nr.92/2003, organul fiscal a procedat la recalcularea bazei de impozitare pentru calculul impozitului pe venitul microîntreprinderilor, luând în calcul prețul mediu din Hotărârea Consiliului Județean
Referitor la aprecierea ca fiind nedeductibile fiscal o serie de cheltuieli efectuate de societate, organul fiscal a avut în vedere lipsa necesității efectuării acestor cheltuieli în beneficiul firmei și nu existența documentelor contabile. Or, reclamanta nu a făcut această dovadă nici în fața instanței, astfel că în mod legal organul fiscal a stabilit diferență de impozit pe profit aferent cheltuielilor nedeductibile.
În ceea ce privește TVA colectată calculată de organul fiscal pentru avansurile încasate și nefacturate de la SC 200 SRL, SC SRL și, pentru că s-a reținut neprezentarea de către reclamantă originalele ordinelor de plată, acesta nu a depus nici la dosarul cauzei respectivele înscrisuri, astfel că nu va fi înlăturat punctul de vedere al organului fiscal potrivit căruia sumele nefacturate reprezintă avansuri încasate și nefacturate.
De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada decât parțial a îndeplinirii obligației de a factura sumele cuvenite arendatorilor, pentru care trebuia să colecteze TVA, conform dispozițiilor art.130 din Legea nr.571/2003, coroborate cu prevederile pct.8 alin.1 lit.b și alin.2 din HG nr.44/2004.
Astfel, Curtea constată că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea reclamantei, întemeindu-se doar pe concluziile raportului de expertiză.
Concluziile raportului de expertiză vor fi înlăturate întrucât interpretarea normelor de drept este atributul exclusiv al instanței de judecată, în acest sens fiind dispozițiile art.201 alin.1 pr.civ. conform cărora numirea experților se va face atunci când instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști pentru lămurirea unor împrejurări de fapt.
Față de considerentele arătate, Curtea, în temeiul art.312 pr.civ. va admite recursul, va modifica în tot hotărârea în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursulîn contencios fiscaldeclarat de recurenta pârâtă - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis, județ T, împotrivaSentinței civile nr. 545/2.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC SRL, cu sediul în localitatea, județ
Modifică în tot hotărârea în sensul că respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./14.11.2009
05 Octombrie 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
