Anulare act administrativ . Decizia 3265/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3265
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta DGFP M - SR TR S împotriva sentinței nr. 1000 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat avocat pentru intimatul reclamant, lipsind recurenta pârâtă DGFP M - SR TR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătata că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2)
Curtea constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat pentru intimatul reclamant pune solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată. Depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1000 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ANAF -
A fost obligată pârâta să dispună restituirea către reclamant a sumei de 1.146 lei reprezentând taxă specială pentru autoturism.
Pentru a se pronunța, prima instanță a reținut că reclamantul a cumpărat un autoturism marca Renault din Germania iar pentru înmatricularea autoturismului acesta a achitat taxa specială în sumă de 1.146 lei, taxă stabilită pentru prima înmatriculare în România a autoturismului, la Administrația Finanțelor Publice DTS cu chitanța seria - nr. -/16.04.2008.
Cu adresa nr.22786/08.01.2009 a Administrației Finanțelor Publice DTS, reclamantul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, comunicându-i-se însă că are posibilitatea de a se adresa cu cerere pentru restituirea diferenței dintre cuantumul taxei pe care l-a achitat și taxa de poluare ce se va calcula conform noii grile.
S-a apreciat astfel că reclamantul a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.117 Cod procedură fiscală.
Pe de altă parte, s-a constatat că potrivit art. 7 din legea nr. 554/2004, procedura prealabilă, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în cazul acțiunilor în anularea unui act administrativ, nu și în cazul celor întemeiate pe refuzul de emitere a actului.
Potrivit art. 2141- 2143din Codul Fiscal astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006, cu modificările ulterioare, și pct. 311- 312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import din statele comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
S-a constatat astfel că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare.
Din dispozițiile interne indicate anterior se observă că taxa specială de înmatriculare nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Rezultă astfel că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al comunității europene și care era înmatriculat în acel stat, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât această taxă este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Întrucât taxa specială de primă înmatriculare achitată de reclamant este contrară art. 90 din Tratatul Comunității Europene s-a apreciat ca întemeiată cererea reclamantului privind restituirea acesteia.
Instanța nu a reținut susținerea pârâtei în sensul că reclamantul are posibilitatea de a solicita restituirea diferenței dintre taxa achitată și taxa stabilită prin nr.OUG 50/2008 pentru următoarele considerente:
Conform art. 11 din actul normativ indicat, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
În cauză se constată că taxa specială a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterioară datei de 01.07.2008, legislație care este contrară normelor comunitare. Cum o reglementare comunitară nu poate produce vreun efect juridic, se apreciază că reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate.
În ceea ce privește capătul de cerere privind anularea actului nr.1447/27.01.2008 emis de Administrația Finanțelor Publice DTSs -a apreciat că acesta este inadmisibil întrucât actul respectiv nu constituie un act administrativ în sensul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004 având în vedere și faptul că pârâta nu are posibilitatea revocării acestuia. Pe de altă parte se reține că acest act se încadrează în procedura prealabilă îndeplinită de reclamant anterior sesizării instanței.
Împotriva sentinței Tribunalului Mehedinți s-a declarat recurs de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului M - Administrația Finanțelor Publice Dr. Tr. S, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele de recurs s-a arătat că instanța de fond a dat o soluție greșită excepțiilor invocate, întrucât adresele organului fiscal nu pot fi considerate mai mult decât corespondență cu solicitantul, iar prevederile art.214 din Codul Fiscal, referitor la taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, nu au avut regim imperativ, deci nu reprezintă o obligație în înțelesul dat de către instanța de fond, ci o condiție determinată de un fapt aleatoriu al cetățeanului.
Pe fondul cauzei, s-a precizat că suma a fost plătită conform dreptului intern, al legii fundamentale(art.56), fără a încălca dispozițiile comunitare, căci nu reprezintă o taxă cu efect echivalent și nu se aplică discriminator.
S-a mai arătat că dispozițiile comunitare sunt prioritare dreptului intern, dacă acesta conține reglementări vădit contrare și în măsura în care dreptul comunitar este direct aplicabil.
S-a apreciat că acțiunea pentru restituirea taxei de primă înmatriculare nu poate fi decât parțial admisibilă, prin reducerea substanțială a cuantumului taxei, dar nu eliminarea integrală a acesteia.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a importat un autoturism second - hand.
După introducerea bunului în țară, în vederea înmatriculării, aceasta a achitat taxa de primă înmatriculare în sumă de 1146 lei, cu chitanța seria - nr. -/16.04.2008.
Reclamantul s-a adresat Administrației Finanțelor Publice Dr Tr S, solicitând restituirea taxei de primă înmatriculare, motivând că aceasta este încasată nelegal cu nesocotirea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Cu adresa nr. - din data de 08.01.2009, Administrația Finanțelor Publice Dr Tr.S a răspuns reclamantului, în sensul că cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât 571/2003 privind codul fiscal nu prevede restituirea taxei de primă înmatriculare.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art. 88 și 205 din Codul d e procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art. 113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
În speță, organul fiscal s-a pronunțat asupra cererii de restituire prin respingerea acesteia.
De precizat este că reclamant ul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Instanța de fond a dat o corectă dezlegare și sub aspectul rezolvării excepției necompetenței materiale, având în vedere că taxa de înmatriculare a cărei restituire o solicită reclamanta este o creanță fiscală izvorâtă dintr-un raport de drept fiscal și subiectele acestui raport sunt reclamanta în calitate de contribuabil și pârâta - Autoritatea fiscală DTS ca reprezentant al statului iar prin actele administrativ fiscale, respectiv adresa fiscală nr. - din data de 08.01.2009, pârâta și-a exprimat refuzul de restituire a plății taxei speciale de înmatriculare achitată de reclamant.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii pentru statele membre.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare; motiv pentru care trebuie restituită în integralitate contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, textul din dreptul comunitar.
Având în vedere motivele expuse mai sus, în baza art. 312 Cod pr. civilă, recursul se va respinge.
În baza art.274 Cod pr. civilă, va fi obligată pârâta la 500 lei către reclamant, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DGFP M - SR TR S împotriva sentinței nr. 1000 din 11 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Obligă recurenta pârâtă la 500 lei către intimatul reclamant cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehnored SI 2 ex./24.07.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Gabriel Viziru, Carmen Ilie
