Anulare act administrativ . Decizia 3295/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3295
Ședința din Camera de Consiliu de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 01 iulie 2009, privind recursul declarat de reclamanta - -, împotriva sentinței nr. 1198 din data de 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Direcția pentru Impozite și Taxe a Primăriei Municipiului
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 01 iulie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 08 iulie 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 1198 din data de 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul - -, în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C, Direcția de Impozite și Taxe a Primăriei Municipiului
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21.08.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal sub nr-, reclamantul - - Cac hemat în judecată pârâții Primarul Municipiului C și Direcția de Impozite și Taxe a Primăriei Municipiului C, solicitând instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ca netemeinice și nelegale a Dispoziției nr.14925/19.07.2007 a Primarului Municipiului C și a Deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local, în urma inspecției fiscale, în anul 2007, titlu de creanță nr.37836/15.05.2007 al Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului C înregistrat la - - sub nr.1779/15.05.2007.
In motivare, reclamantul a arătat că prin Dispoziția nr.14925/19.07.2007 a Primarului Municipiului C s-a respins contestația pe care reclamantul a formulat-o împotriva deciziei de impunere-titlu de creanță nr.37836/15.05.2007 al Direcției Impozite și taxe din cadrul Primăriei Municipiului
Prin actul contestat, inspecția fiscală a stabilit în sarcina - - o diferență de impozit pe clădiri, în plus, în sumă de 287.742,29 lei, aferent căreia s-au calculat majorări de întârziere și penalități în sumă totală de 160.616,32 lei.
S-a mai arătat că atât Dispoziția Primarului Municipiului C, cât și decizia de impunere sunt neîntemeiate și nelegale având în vedere că raportat la art.105 alin.2-4 din nr.OG92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, rep. la întocmirea raportului de inspecție nu s-a respectat dreptul - - de a-și exprima, în calitate de contribuabil, punctul de vedere cu privire la constatările inspecției fiscale. Respectarea acestui drept al societății se impunea mai ales că, în urma acestei inspecții fiscale, se modifica baza de impozitare cu o diferență în plus de 287.742,29 lei.
De asemenea, în respectivul raport se menționează greșit că diferența de impozit a fost stabilită în sarcina - - ca urmare a unei modernizări realizată în baza autorizației de construire nr.1266/11.09.2002, la clădirea situată în-, deoarece acea lucrare a fost realizată în Centrul Comercial din Calea -, nr.14, existând această contradicție între această constatare din raportul de inspecție fiscală și decizia de impunere.
Totodată, se apreciază că sunt eronate susținerile din cadrul Dispoziției contestate referitoare la: " sistemul de climatizare nu poate fi considerat un aparat individual de climatizare deoarece elementele componente ale sistemului sunt instalate în întreaga clădire" și " în prevederile legale se are în vedere funcționalitatea clădirii și nu indispensabilitatea unui element sau al altuia".
Constatarea eronată a stării de fapt în cadrul raportului de inspecție fiscală și reluată în Dispoziția primarului în sensul că sistemul în cauză nu poate fi considerat un aparat individual de climatizare deoarece elementele sale componente sunt instalate în întreaga clădire, a determinat și o eronată aplicare a prevederilor legale ale pct.52 alin.2 din HG nr.44/2004, prin includerea sistemului la "alte asemenea", iar pârâtele au apreciat greșit că sistemul de climatizare este integrat în clădire.
De asemenea, în Dispoziția nr.14925/19.07.2007 a Primarului Municipiului C se face trimitere la Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.15/1994 prin care se definește mijlocul fix, valoarea de inventar și în ce condiții valoarea mijlocului fix determină majorarea valorii de inventar a clădirii.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.188 alin.2 din OG nr.92/2003, cu modificările și completările ulterioare, privind Codul d e procedură fiscală, și art.6 alin.2 din Legea nr.554/2004.
In dovedirea acțiunii, reclamantul s-a folosit de proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar următoarele acte: Dispoziția nr.14925/19.07.2007 a Primarului Municipiului C, contestația - - nr.893/05.06.2007 înregistrată la Primăria Municipiului C sub nr.49174/08.06.2007, Decizia de impunere privind creanțele datorate bugetului local, în urma inspecției fiscale, în anul 2007, titlu de creanță nr.37836/15.05.2007 al Direcției Impozite și Taxe din cadrul Primăriei Municipiului
In vederea soluționării cauzei, instanța a dispus înaintarea unei adrese către Primarul Municipiului C pentru a comunica actele care au stat la baza emiterii dispoziției nr. 14925/19.07.2007, a deciziei de impunere privind creanțele datorate bugetului local în urma titlului de creanță nr. 37836/15.05.2007, și raportul de inspecție fiscală la care să fie atașate actele care au stat la baza emiterii acestuia, înscrisuri care au fost depuse la dosar la data de 01.11.2007.
Prin încheierea de ședință de la 04.12.2007, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică solicitată de reclamant, cu obiectivele: stabilirea dacă sistemul de climatizare reprezintă un mijloc fix individual din categoria echipamentelor tehnologice, sau o instalație funcțională a clădirii Centrul Comercial prin a cărei realizare s-au modificat în sensul îmbunătățirii parametrilor de funcționare ai imobilului, raport de expertiză care a fost efectuat de expertul și depus la data de 28.03.2008.
La data de 08.04.2005 a fost formulat punct de vedere din partea expertului asistent.
La termenul de judecată de la 06.05.2008, pârâtul Primarul Municipiului Cad epus la dosar obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat de expertul tehnic, care au fost respinse ca tardiv formulate.
Obiecțiunile au fost depuse la dosarul cauzei la data de 06.05.2008 iar raportul de expertiză a fost depus la dosarul cauzei la data de 28.03.2008. Potrivit disp. art. 212.pr.civ. expertiza contrarie va trebui ceruta motivat la primul termen de judecată după depunerea lucrării. Cum primul termen de judecată după depunerea raportului de expertiză a fost în ședința din data de 08 aprilie 2008 iar obiecțiunile au fost depuse ulterior în ședința din data de 06 mai 2008 instanța a constatat că cererea a fost formulată peste termenul legal și a respins obiecțiunile ca tardiv formulate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține faptul că prin decizia de impunere nr. 37836/15.05.2007 emisă de Primăria Mun. C - Direcția Impozite și Taxe s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată față de bugetul local al mun. C în cuantum de 448.358,61 lei.
Respectiva decizie de impunere a fost contestată de către reclamantă care a formulat contestația nr. 893/05.06.2007 ce a fost soluționată prin dispoziția nr. 14925 din data de 19.07.2007 prin care s-a respins contestația formulată.
În cadrul cercetării judecătorești instanța de judecată a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice pentru a se stabili stabilirea dacă sistemul de climatizare reprezintă un mijloc fix individual din categoria echipamentelor tehnologice, sau o instalație funcțională a clădirii Centrul Comercial prin a cărei realizare s-au modificat în sensul îmbunătățirii parametrilor de funcționare ai imobilului.
Prin raportul de expertiză expertul a concluzionat faptul că sistemul de climatizare din cadrul complexului Comercial reprezintă un mijloc fix individual ce face parte din categoria echipamentelor tehnologice de condiționare a aerului, cu o unitate exterioară și mai multe unități interioare, funcționând în sistemul multisplit, în limita capacității de răcire a unității exterioare.
Instanța de judecată nu își însușește concluziile raportului de expertiză ci apreciază faptul că sistematizare din cadrul Complexului Comercial reprezintă o instalație funcțională a clădirii respectivului centru comercial prin realizarea căreia s-au modificat parametrii de funcționarea ai imobilului în sensul îmbunătățirii și nu reprezintă un aparat individual de climatizare deoarece nu deservește unui singur beneficiar, nu are caracterul unui bun mobil și nu se caracterizează prin utilizarea provizorie ci este o instalație ce aparține imobilului la care s-a aplicat, devenind la rândul ei un bun imobil fiind caracterizată prin utilizare permanentă, pentru un număr mare de beneficiari de natură să îmbunătățească performanțele mijloacelor fixe față de parametrii funcționali stabiliți inițial și să asigure obținerea de venituri suplimentare.
Conform opiniei expertului asistent, opinie la care instanța de judecată achiesează, echipamentele sunt ansamble de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice. Instalațiile sunt ansamble de construcții, echipamente, mașini etc. montate astfel încât să formeze un tot în scopul executării unei anumite funcțiuni sau operații în procesul de producție. Sistemul reprezintă ansamblul de instalații asociate.
Cu alte cuvinte, echipamentele parțiale gen "unitate exterioara - chiller USA" "turn răcire", "tubulatura flexibila de racordare" etc. fiind legate intre ele intr-un sistem unita r, instalat intr-un imobil, ca urmare a unei autorizații obținute in baza unor calcule de dime nsionare tehnica, fac parte din instalația de climatizare, si nu ar fi fost probabil achiziți onată, daca nu s-ar fi dorit modernizarea acesteia.
Conform Contractului 195/2002, in complexul Comercial s-au executat lucrări in sistemul de încălzire, ventilare si climatizare. Conform raportului de expertiza întocmit expert, s-a stabilit ca lucrările la sistemul de încălzire si ventilare sunt considerate lucrări de reparații si modernizare, in timp ce cele la sistemul de clim atizare sunt de achiziție mijloace fixe individuale, tip echipamente.
În Legea nr. 372 din 13 decembrie 2005 privind performanta energetica a clădirilor se pre cizează ca performanta energetica a clădirii este energia efectiv consumata sau estimată pentru a răspunde necesităților legate de utilizarea normala a clădirii, necesitați care includ in principal: încălzirea, prepararea apei calde de consum, răcirea, ventilarea si iluminatul.
În acest sens, legea constată posibilitatea realizării de lucrări de modernizare efect uate asupra anvelopei clădirii si/sau a instalațiilor de încălzire, apă caldă de consum, elect rice și iluminat, gaze naturale, ventilație și climatizare.
Având în vedere tipul de lucrări realizate de - -, rezultă că scopul aces tora a fost sporirea performanței energetice a clădirii, prin repararea si modernizarea instalațiilor existente, după cum și autorizația de construire nr. 1266/11.09.2002 autorizează executarea lucrărilor de modernizare magazin universal.
otrivit pct. 6, alin. 2 din G 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale "pentru obiectivele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur corp, la încadrarea lor la mijloace fixe se va avea în vederea valoarea întregului corp, lot sau set", după cum și în procesul verbal încheiat la data de 15.09.2003 arată că "s-a încadrat întregul sistem de climatizare" fiind considerat astfel, chiar de către reclamant, un tot unitar.
În conformitate cu pct. 7 lit. d) a actului normativ menționat mai sus investițiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali în scopul modernizării acestora, majorează valoarea de intrare a mijloacelor fixe, iar cheltuielile efectuate la mijloacele fixe în scopul modernizării acestuia trebuie să aibă următoarele efecte: să îmbunătățească efectiv performanțele mijloacelor fixe față de parametrii funcționali stabiliți inițial și să asigure obținerea de venituri suplimentare față de cele realizate cu mijloacele fixe inițiale. Pentru clădiri și construcții lucrările de modernizare trebuie să aibă ca efect sporirea gradului de confort și ambient.
Tot in Legea 372/2005 se stipulează ca "sistemul de climatizare este combinația tuturor componentelor necesare asigurării unei forme de tratare a aerului in care temperatura este controlata sau poate fi coborâta, după caz, in combinație cu controlul ventilării, umidității si purității aerului", ceea ce exclude separarea "ventilării" de,climatizare", si le tratează ca un sistem unitar, si nu ca diverse echipamente ndependente.
În concluzie, instanța de judecată apreciază faptul că sistemul de climatizare din cadrul Complexului Comercial reprezintă o instalație funcțională a clădirii Centrului comercial, rin p. a cărei realizare s-au modificat în sensul îmbunătățirii, parametrii de funcționare i imobilului și în mod corect organul de impunere a determinat valoarea de inventar a clădirii asupra căreia se aplică cota de impozitare și în funcție de respectiva instalație.
Pe cale de consecință, instanța de judecată reține faptul că în mod corect organul de impunere a stabilit obligațiile fiscale de plată ale reclamantei și a calculat în mod corect impozitul pe clădiri, valoarea de inventar fiind determinată și în funcție de valoarea instalației de climatizare astfel că urmează să respingă contestația formulată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 3041și 304 pct. 8 și 9 Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale ca urmare a aprecierii greșite a probelor administrate.
Un prim motiv de recurs se referă la faptul că, instanța de fond a înlăturat un probatoriu pertinent și concludent - raportul întocmit de cei doi experți specialiști în instalații pentru construcții - și a pronunțat o hotărâre care are la bază exclusiv un probatoriu neconcludent, respectiv punctul de vedere al expertului asistent.
C de-al doilea motiv vizează împrejurarea că, instanța de fond a aplicat în cauză dispoziții legale ce au intrat în vigoare ulterior situației aplicabile în speță, încălcându-se astfel principiul neretroactivității legii.
În susținerea acestui motiv s-a arătat că sentința recurată reține în considerente dispozițiile Legii nr.372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, lege care a intrat în vigoare la 01.01.2007 și nu putea fi aplicată de la înregistrările contabile efectuate în anul 2003.
Al treilea motiv de recurs invocat de reclamantă, susține aplicarea greșită a legii motivată prin aceea că, au fost interpretate greșit dispozițiile legale respectiv ale nr.HG 909/1997 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 15/1994 - în sensul că scopul lucrărilor realizate de ar fi fost de sporire a performanței energetice a clădirii, prin repararea și modernizarea instalațiilor existente.
În susținerea acestui motiv s-a arătat că, raportat la prevederile Legii nr. 15/1994, prevederi în vigoare la data efectuării înregistrărilor contabile în cauză, sistemul de climatizare al Centrului Comercial nu întrunea niciuna dintre condițiile legale pentru ca valoarea sa, ca mijloc fix individual, să impună majorarea valorii de inventar a clădirii Centrului Comercial care la rândul său este un alt mijloc fix individual, ai cărui parametrii de funcționare nu au modificați prin instalarea respectivului sistem.
Intimatele-pârâte au depus întâmpinare prin care solicitau respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală, susținându-se în esență că instanța de fond a interpretat corect probatoriile administrate, a determinat, de asemenea în mod corect, legea aplicabilă în cauză și anume Legea nr. 15/1994 și că susținerile reclamantei cu privire la faptul că s-ar fi reținut ca aplicabile dispozițiile Legii nr. 372/2005 sunt nefondate.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Din considerentele sentinței instanței de fond Curtea reține că aceasta nu a analizat probatoriul ordonat, respectiv expertiza de la dosar - aspect invocat de recurentul-reclamant prin motivele de recurs, în raport de dispozițiile legale invocate în sprijinul concluziilor acesteia, conform cărora sistemul de climatizare nu face parte din categoria elementelor și instalațiilor funcționale ale clădiri, respectiv pct. 52 din nr.HG 44/2004, ci s-a mărginit la afirmația potrivit căreia, nu își însușește concluziile raportului de expertiză.
Curtea observă însă că, prin considerentele sentinței este reținută ca având valoarea juridicăopinia expertului asistent,care redă pe larg definiții din, iar la final concluzionează, în baza unei legi ulterioare datei executării lucrărilor de modernizare și anume 2002, respectiv Legea nr. 372/2005 intrată în vigoare la 01.01.2007, că instalația de climatizare este o instalație funcțională.
Aceste concluzii nu puteau constitui probe, deoarece opinia expertului asistent poate avea cel mult valoare de obiecțiuni la raportul de expertiză, care dacă ar fi fost admise, ar fi putut orienta instanța în adoptarea unui anumit punct de vedere, însă neprocedând în acest fel, instanța de fond și-a însușit, în mod practic, punctul de vedere al uneia dintre părți, respectiv pe cel al intimatelor-pârâte.
Adoptarea punctului de vedere al uneia dintre părți, în absența unui probatoriu în acest sens, dar și omiterea pronunțării asupra unor concluzii ale probei ordonate de instanță - expertiza tehnică, face imposibilă sarcina instanței superioare în exercitarea controlului judiciar, procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
Soluționarea corectă a cauzei impune instanței să respecte dreptul ambelor părți de a furniza toate mijloacele de probă pe care le consideră necesare, în dovedirea, respectiv combaterea acțiunii dedusă judecății.
Curtea apreciază că, în cauză, se impune casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, atât pentru asigurarea dublului grad de jurisdicție pentru ambele părți, cât și pentru lămurirea tuturor aspectelor, posibilă prin exercitarea rolului activ al instanței, astfel cum este prevăzut de art. 129 alin.4 CIV.
Pentru aceste considerente va admite recursul, urmând ca în rejudecare instanța de fond să dispună readministrarea probatoriului cu expertiza tehnică, în raport de datele executării lucrărilor și de legea aplicabilă și ale înregistrării acestora în contabilitate, urmând a aprecia asupra necesității unei expertize contabile, precum și orice alte probe pe care le va considera necesare pentru pronunțarea unei soluții temeinice și legale, raportat la totalitatea motivelor de recurs formulate de către recurenta-reclamantă dar și a apărărilor invocate de către intimatele-pârâte prin întâmpinare.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta - - C împotriva sentinței nr.1198 din data de 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul Dolj.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009.
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud. -/3ex.
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
