Litigii curtea de conturi (legea nr.94/1992). Decizia 3294/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3294
Ședința din Camera de Consiliu de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 01 iulie 2009, privind acțiunea formulată de reclamantele și prin procurator în contradictoriu cu pârâții Coroboianu, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991, Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 18/1991 Tg. J, - Primarul Comunei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, și și Consiliul Local, cauză reținută în fond spre rejudecare în urma casării sentinței nr. 2417 din data de 26 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, prin decizia de casare nr. 1827 din data de 15 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică de la data de 01 iulie 2009, când cei prezenți au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi și care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța în vederea deliberării a amânat pronunțarea pentru ziua de 08 iulie 2009.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin sentința nr. 2417 din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul.
S-a respins cererea formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâții, Coroboianu membru în Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991, Primarul com., Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 și Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Au fost obligați reclamanții către pârâtul la 1200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond, analizând excepția autorității de lucru judecat prin raportare la sentința nr. 5927 pronunțată la 9.10.2006 de Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 4883/2006, a constată și a reținut că este întemeiată pentru următoarele considerente;
Prin acțiunea de față, astfel cum a fost înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Tg-J și precizată ulterior, se solicită constatarea nulității absolute a autorizației de construcție nr. 8/1995 eliberată pârâtului, motivat de faptul că terenul pe care s-a autorizat edificarea construcției aparține reclamantelor și nu pârâtului.
Prin sentința nr. 5927 din 9.10.2006 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 4883/2006 a fost respinsă acțiunea civilă pentru anulare acte și întocmire documentație formulată de aceleași reclamante ca și în prezenta cauză, și, în contradictoriu cu pârâtul detentor, pârât și în prezenta cauză.
În considerentele sentinței s-a reținut că s-a stabilit prin hotărâri definitive și irevocabile, invocându-se sentința nr.11171/22.11.2002 pronunțată de Judecătoria Tg-J, schimbată prin decizia nr. 358 A/11.03.2003 a Tribunalului Gorj, că detentorul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pe suprafața de 0,50 ha. teren și că o nouă acțiune prin care aceleași reclamante solicită anularea titlului de proprietate eliberat detentorului, a adeverințelor de proprietate nr. 325/1995 și nr. 213/1995, a procesului verbal de punere în posesie nr. 314/1995 și autorizația de construcție nr. 8/1995, nu mai poate fi promovată întrucât s-a concluzionat că actele detentorului au fost eliberate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991 cu modificările ulterioare prin Legea nr. 169/1997.
S-a concluzionat că prin sentința nr. 5927 din 9.10.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. - J în dosarul nr. 4883/2006 menținută prin decizia irevocabilă nr. 229 din 31 ian. 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, instanța judecătorească s-a pronunțat definitiv și irevocabil că autorizația de construcție nr. 8/1995 este valabilă, fiind eliberată pe terenul proprietatea det. al cărui titlu de proprietate a rămas valid în urma analizării acestuia de către instanțele judecătorești.
Cum prin prezenta cerere se solicită nulitatea absolută a autorizației de construcție nr. 8/1995 eliberată lui, susținându-se că terenul pe care s-a edificat construcția în baza acestei autorizații ar aparține reclamantelor și, se constată că există identitate de părți - reclamantele și și pârâtul, identitate de obiect - constatarea nulității absolute a autorizației de construcție nr. 8/1995 emisă lui, precum și identitate de cauză - terenul pe care s-a edificat construcția în baza autorizației respective ar aparține reclamantelor cu cererea ce a fost soluționată prin sentința nr. 5927 din 9.10.2006 pronunțată de Judecătoria Tg. - J în dosarul nr. 4883/2006 menținută prin decizia irevocabilă nr. 229 din 31 ian. 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Astfel, s-a constat că există autoritate de lucru judecat în prezenta cauză în raport de disp. art. 1201 Cod civil.
Prin precizările și "întâmpinările" formulate în rejudecare de către procuratorul reclamantelor s-a reținut că se invocă pe de o parte că este validă G nr. 11/1991 privind documentația de reconstituire a terenului de 0,25 ha. în proprietatea reclamantelor fapt consemnat și în raportul de expertiză întocmit de expert iar pe de altă parte, faptul că prin decizia nr.1303/P/2007 din dosarul nr. 6459/P/2007 s-a statuat irevocabil că autorizația de construcție nr. 8/1995 a fost declarată implicit falsă (pag. 3) iar prin Ordonanța Parchetului local nr. 945/P/2008 făptuitorul este pedepsit cu amenda de 1.000 lei pentru infracțiunea prev. de art. 291 Cod penal, deși această măsură contravine art. 90 cât Cod Penal și decizia penală nr. 1103/2007.
S-a menționat că în conformitate cu art. 132 Cod pr. civilă orice precizare a cererii se poate formula doar până la prima zi de înfățișare iar întâmpinările și precizările menționate în paragraful anterior nu respectă acest termen. A admite ca în cazul rejudecărilor, indiferent de numărul acestora, ca reclamanții să-și modifice sau precizeze cererile invocând alte motivări decât cele ce au făcut obiectul cererii introductive soluționată printr-o sentință supusă controlului judiciar al instanțelor, ar însemna a se încălca principiul celerității soluționării cauzelor, respectiv soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil conform art. 6 CEDO.
Chiar analizând aceste noi motive invocate de procuratorul reclamantelor prin precizări și "întâmpinări" pe tot parcursul procesului până la soluționarea cauzei, s-a constată că sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente;
Cât privește noua susținere a procuratorului reclamantelor că acestea dețin titluri valabile pentru terenul de 0,25 ha. iar sentința față de care se invocă autoritatea de lucru judecat nu face referire la acest teren, s-a precizat că astfel cum rezultă din considerentele acestei sentințe, precum și din raportul de expertiză (fila 198 din dosar) întocmit în cauza în care a fost pronunțată sentința nr. 5927/2006 s-a stabilit că locuința lui pentru care s-a eliberat autorizația de construcție nr. 8/1995 contestată, este amplasată pe terenul proprietatea lui în suprafață de 5436 mp. conform titlului de proprietate nr. -/27.10.2004, fiind analizat și terenul de 0,25 ha. proprietatea reclamantelor care este diferit de terenul de 0,50 ha. (5436 mp. deținut de pârât) ca fiind valid în baza nr. 11/20.09.1991.
Nu are relevanță faptul că reclamantele sunt proprietarele terenului de 0,25 ha. atât timp cât construcțiile edificate de pârâtul și pentru care a obținut autorizația de construcție nr. 8/1995 contestate s-a stabilit de către expert că se află pe terenul de 0,50 ha. deținut de prin titlul de proprietate nr. -/27.10.2004, rămas valabil.
În considerentele deciziei nr. 1103 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a făcut într-adevăr precizarea că "practic în rezoluția procurorului nici măcar nu se vorbește despre constatările anterioare ale parchetului, respectiv ale instanțelor judecătorești în legătură cu înscrisurile eliberate de Consiliul local, declarate implicit false (autorizația de construcție nr. 8 din 22.05.1995, adresa nr. 375/1995 și procesul verbal de punere în posesie nr. 214/1995) însă aceasta nu este o soluție definitivă și irevocabilă a unei instanțe penale care să fie luată în considerare de instanța civilă în conformitate cu art. 22 Cod pr. penală, conform căruia hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.
Astfel, numai o hotărâre penală definitivă și irevocabilă care ar fi constatat că autorizația de construcție nr. 8/1995 este falsă fapt ce trebuie să rezulte din dispozitivul sentinței, parte a hotărârii care se execută, ar fi fost obligatorie pentru instanța civilă prin raportare la art. 22 Cod pr. civilă, ori din actele de urmărire penală precum și din hotărârile judecătorești penale depuse în copie la dosar de către reclamante, nu rezultă că s-a pronunțat o hotărâre definitivă și irevocabilă cu privire la falsul autorizației de construcție nr. 8/1995 contestată în prezenta cauză.
Prin Ordonanța emisă la 20.08.2008 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 945/P/2007 s-a reținut într-adevăr că învinuitul a avut cunoștință de faptul că actele întocmite de membrii Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 conțineau date nereale și cu toate acestea a folosit aceste acte false la instanțele de judecată, obținând în mod nelegal reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de o,5 ha. teren situat pe raza comunei.
Această ordonanță emisă de organele de urmărire penală nu echivalează cu anularea titlului de proprietate pentru terenul pe care s-au edificat construcții cu privire la care s-a emis autorizația de construcție nr. 8/1995 lui, contestată în prezenta cauză, astfel că atât timp cât titlul de proprietate al lui este încă valid, nu se poate discuta nelegalitatea autorizației de construcție pe motivul că a fost emisă pentru un teren pentru care deținătorul autorizației nu este proprietar.
Numai în cazul în care reclamantele prezentau o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă de anulare a titlului de proprietate eliberat lui pentru terenul de sub construcție, se putea reanaliza legalitatea autorizației de construcție nr. 8/1995 fără a se putea reține autoritatea de lucru judecat, existând o altă cauză.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, reclamantele au fost obligate la cheltuieli de judecată către pârâtul, reprezentând onorariu avocat conform chitanțelor aflate la dosar în sumă de 800 lei (fila 48 din dosarul nr-) și respectiv în sumă de 400 lei chitanță depusă în rejudecare în dosarul nr-.
Prin decizia nr. 1827 din 15 Aprilie 2009 Instanța de recurs a admis recursul declarat de reclamantele și prin procurator, împotriva sentinței nr. 2417 din data de 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți Coroboianu membru în Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 1, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Tg. J, - Primarul Comunei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, și.
A casat sentința recurată și a reținut cauza spre rejudecare.
Pentru a se pronunța astfel instanța de recurs a constată că în mod eronat prima instanță a reținut ca întemeiată excepția autorității de lucru judecat, deoarece analizându-se comparativ cele două litigii se reține că între acestea există numai identitate de obiect (constatare nulitate absolută a autorizației de construire cu nr. 8/1995 emisă pârâtului ), însă nu și identitatea de părți și cauză.
Din punctul de vedere al cauzei s-a constat că în litigiul anterior s-a invocat nulitatea absolută a autorizației de construire cu nr. 8/1995 emisă pârâtului pentru încălcarea dispozițiilor art. III din Legea 169/1997, iar în prezentul litigiu se invocă nulitatea absolută a aceleiași autorizații de construcție însă întemeiat pe încălcarea dispozițiilor Legii 50/1991.
Prin urmare fundamentul pretenției afirmate înțeles ca drept substanțial incident în cauză este diferit.
S-a arătat că diferența asupra cauzei litigiului determină și diferențe cu privire la părțile acestuia.
Astfel, dacă litigiul anterior s-a purtat între reclamantele din prezenta cauză și pârâtul, precum și comisiile locală și județeană de aplicare al Legii 18/1991, în prezentul litigiu s-a reținut că se impunea, în raport de obiectul și cauza cererii dedusă judecății și citarea în calitate de pârât a emitentului actului a cărui nulitate se solicită a fi constatată respectiv, Consiliul Local potrivit art. 1 și 13 din legea contenciosului administrativ.
În consecință s-a constată că în mod eronat prima instanță a reținut ca incidentă în cauză excepția autorității de lucru judecat, astfel că a pronunțat o hotărâre fără a intra în cercetarea fondului litigiului dedus judecății, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 312 alin. 1 - 4 cod procedură civilă cu referire la art. 20 alin. 3 teza a II-a din Legea contenciosului administrativ dat fiind faptul că hotărârea primei instanțe a fost casată cu trimitere spre rejudecare în primul ciclu procesual.
În rejudecare, s-a arătat că se impune și citarea Consiliul Local, emitentul actului a cărui nulitate se solicită a fi constatată.
Reinvestită cu judecarea fondului cauzei instanța de recurs a dispus citarea în cauză a autorității emitente a actului a cărui anulare se solicită în prezenta cauză, respectiv Consiliul Local și a solicitat de la acesta comunicarea actelor ce au stat la baza emiterii autorizației de construcție a cărei anulare se solicită, acte ce au fost comunicate cu adresa nr. 3765/30.06.2009.
Analizându-se actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Referitor la calitatea procesuală pasivă în litigiu, pusă în discuție atât prin întâmpinarea formulată în cauză de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor G (fila 20, dosar nr-), cât și prin întâmpinarea formulată în același dosar de pârâtul (fila 22) se reține că în raport de obiectul cauzei, respectiv anulare autorizație de construire calitate procesuală pasivă au Consiliul Local, autoritate emitentă a autorizației de construire a cărei anulare se solicită și pârâtul beneficiar al acestei autorizații de construire.
În consecință, în raport de cererea formulată în cauză, nu au calitate procesuală pasivă comisiile locală și județeană de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, Primarul comunei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și pârâtul, membru în comisia locală de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Referitor la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile de către reclamante, excepție invocată de pârâtul prin întâmpinarea formulată în dosarul nr- se reține că și această excepție este întemeiată, deoarece reclamantele nu au făcut dovada că anterior promovării prezentei cereri au îndeplinit procedura prealabilă imperativă potrivit art. 7 din Legea 554/2004.
În acest sens se reține că prezenta cerere a fost formulată în dosarul civil nr- al Judecătoriei Tg. J și disjunsă din acesta, fără a se face dovada că reclamantele au urmat procedura prealabilă impusă de art. 7 din Legea 554/2004, prin formularea unei cereri către emitentul actului a cărui anulare se solicită, Consiliul Local, revocarea actului, în termenele și condițiile impuse de dispoziția legală mai sus precizată.
Referitor la lipsa de interes a reclamantelor în promovarea prezentei acțiuni se reține că prin interes în sens procedural se reține folosul material pe care reclamantul tinde să-l obțină prin promovarea acțiunii, interes care trebuie să fie material și să existe.
În speța dedusă judecății, reclamantele invocă în esență nerespectarea dreptului lor de proprietate prin emiterea autorizației de construire pârâtului pe terenul lor sau pentru care acestea sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate.
Această susținere nu poate fi însă reținută deoarece prin decizia nr. 358 A pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 706/2003 și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3256/14.10.2003 a Curții de APEL CRAIOVAs -a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat autorului reclamantelor cu privire la suprafața de teren pe care s-a edificat construcția de către pârâtul, dar și actele prealabile emiterii acestuia întocmite în procedura Legii 18/1991, astfel că reclamantele nu pot actualmente susține existența unui drept de proprietate asupra terenului pe care pârâtul și-a edificat construcția și nici existența unei îndreptățiri la reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la această suprafață de teren.
Prin urmare, anularea autorizației de construcție emise pârâtului nu ar produce nici un folos material și direct reclamantelor, astfel că acțiunea promovată în prezenta cauză apare ca lipsită de interes.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantelor în sensul că hotărârea judecătorească mai sus precizată nu poate fi avută în vedere deoarece au avut la bază acte false, în condițiile în care aceasta a intrat în puterea lucrului judecat, nefăcându-se dovada că a fost anulată dau schimbată prin căi extraordinare de atac.
Tot în acest sens se reține că Rezoluția nr. 3834/P/2005 și Ordonanța nr. 945/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. J nu pot fi reținute ca intrate în puterea lucrului judecat, deoarece actele întocmite pe parchet nu pot dobândi această calitate.
Astfel, art. 22 alin. 1 cod procedură penală invocat de reclamante în susținerea acestei teze vizează doar hotărârile pronunțate de instanțele penale prin care se soluționează fondul unei asemenea cauze iar nu hotărârile pronunțate de instanța penală în soluționarea unei plângeri formulate potrivit art. 2781cod procedură penală.
În consecință, acțiunea formulată în cauză de reclamante urmează a se respinge ca inadmisibilă.
Potrivit art. 274 cod procedură civilă reclamantele urmează a fi obligate la cheltuieli de judecată către pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantele și prin procurator în contradictoriu cu pârâții Coroboianu, Comisia Locală pentru Aplicarea Legii 18/1991, Comisia Județeană pentru Aplicarea Legii 18/1991 Tg. J, - Primarul Comunei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, și și Consiliul Local.
Obligă reclamantele către pârâtul la 1800 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. jud.
2 ex.
10 Iulie 2009
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Sanda Lungu, Gabriel Viziru
