Anulare act administrativ . Sentința 3296/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.3296
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 10 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Bîcu Vasile
GREFIER- - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta - 3 -, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, având ca obiect contestație împotriva deciziei nr.321/03 03 2009
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09 10 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 14 10 2009.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la 23.03.2009, reclamanta 3 a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI solicitând anularea Deciziei nr.321/03.03.2009 a dată de pârât, exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 10.000 lei, obligarea pârâtului la plata daunelor-interese, cauzate de aplicarea în mod nelegal a sancțiunii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în cadrul ședinței din data de 03.03.2009, urmare a unui raport de monitorizare care i-a fost prezentat, Consiliul a adoptat Decizia nr.321, prin care i s-a aplicat sancțiunea cu amendă având ca temei pretinsa încălcare a dispozițiilor art.42 alin. 4 din Decizia nr.187/2006, privind Codul d e reglementare a conținutului în audiovizual.
Potrivit deciziei, aceste încălcări ale normelor în vigoare au avut loc în cadrul ediției din data de 08.02.2009 a emisiunii,În gura presei".
În cadrul acestei emisiuni, așa cum se reține în debutul deciziei, "unul din subiectele abordate [.] a fost legat de moartea handbalistului român, ucis în urma unei altercații într-o discoteca din orașul.
Din informațiile oferite presei de către autoritățile din Ungaria, a rezultat că presupușii asasini ai handbalistului ar fi cetățeni i de origine rromă.
Pornind de la un comentariu preluat din presa audiovizuală, potrivit căruia tatăl unuia dintre handbaliștii răniți grav în același incident, care a supraviețuit, dar cu urmări dramatice, ar intenționa să trimită "un comando" care să îi pedepsească pe presupușii agresori, dl. a formulat un discurs explicit de instigare la violență împotriva acestora, subliniind faptul că ar dori ca aceștia să fie rezolvați".
Încălcarea art. 42 alin. 4, potrivit căruia realizatorii emisiunilor au obligația să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență împotriva altor persoane", a constat, în opinia, în faptul că:
- "dl. putea să își exprime revolta cu privire la incident, fără a însoți comentariile de un mesaj de instigare la violență împotriva presupușilor infractori, persoane de etnie rromă";
- din comentariile sale se putea deduce ideea potrivit căreia domnia sa ar prefera ca presupușii infractori să fie "rezolvați" de gruparea extremistă, iar nu să fie judecați de către autoritățile statului";
În primul rând, susținerile din cadrul deciziei sunt inexacte, aspectele menționate fiind fie rezultate în urma unei interpretări mult prea largi, fie chiar inventate de către pârâtă, ele neregăsindu-se în cadrul susținerilor prezentatorului emisiunii.
Pentru a putea mai întâi dezbate dacă aplicarea de către a sancțiunii cu amendă este legală sau nu, se impune a stabili dacă cele reținute în cadrul deciziei sunt aspecte reale sau fictive.
În dorința de a motiva o nouă sancțiune aplicată pentru difuzarea emisiunii "În gura presei" (care a devenit ținta preferată a ), pârâtul invocă aspecte nereale și foarte grave, prin urmările pe care acestea le produc.
În cadrul deciziei, în mod complet gratuit, introduce o notă rasială cu privire la relatările și susținerile realizatorului.
Reclamanta semnalează cu toată seriozitatea impusă de gravitatea acestui fapt, că o asemenea notă a fost inexistentă în cadrul emisiunii. nu a făcut absolut nici un comentariu cu privire la etnia infractorilor, singura mențiune în acest sens producându-se la momentul când realizatorul a citat din presa scrisă un articol.
Nota rasială este apoi întărită de către prin menționarea în cadrul deciziei a caracterului "extremist" al "grupării" la care se face referire. Din nou, reclamanta învederează că nici cuvântul "extremist" și nici măcar vreo sugerare a acestei idei nu au fost pronunțate, nici în cadrul emisiunii și nici în presa scrisă din care realizatorul a citat.
Or, inducerea unei note rasiale, în mod cu totul gratuit, de către, reprezintă în sine o încălcare a drepturilor subscrisei, căreia i se creează, în ochii onoratei Curții și în ochii publicului, o imagine defăimătoare.
Lista susținerilor calomniatoare, cuprinse în cadrul deciziei, continuă cu susținerea că realizatorul a transmis ideea că dânsul "ar prefera ca presupușii infractori să fie "rezolvați" de gruparea extremistă, iar nu să fie judecați de către autoritățile statului".
Un asemenea mesaj a fost inexistent în cadrul emisiunii, realizatorul neaducând nici măcar un comentariu denigrator sau defăimător la adresa justiției din Statul sau din alt stat.
II. Decizia nr.321/03.03.2009 încalcă dreptul fundamental și garantat la libera exprimare și are caracteristicile unui act de cenzură.
Având în vedere modul tendențios și neadevărat în care decizia este motivată, analiza și discutarea caracterului instigator al retoricii prezentatorului emisiunii trebuie realizate pornind de la semnificația lingvistică a termenului de "instigare" și terminând cu accepțiunea pe care organismele cu rol jurisdicțional i-au atribuit-
Potrivit, a instiga înseamnă "a aduce în mod intenționat la o stare de agitație, la acțiuni dușmănoase".
Nici un moment în cadrul emisiunii vreun asemenea îndemn nu a fost adresat telespectatorilor.
toate exprimările prezentatorului au reprezentat reflecții proprii, manifestări referitoare la un presupus eveniment.
Mai mult, nici în ceea ce îl privește, realizatorul nu s-a exprimat în sensul în care ar intenționa să întreprindă vreun demers de vreun fel.
Întreg discursul mu a reprezentat nimic altceva decât o revoltă cu privire la cazul grav petrecut.
Simplul fapt că această revoltă a îmbrăcat forma efervescentă, care deja l-a consacrat pe realizatorul, nu reprezintă decât o manieră de a desfășura o emisiune, care este, ca toate celelalte emisiuni, un spectacol audiovizual.
Dincolo de analiza strictă a faptului că realizatorul nu a îndemnat la vreo acțiune de vreun fel, cu atât mai puțin violența, era obligată să ia în considerare, în cadrul analizei stării de fapt, și caracterul pertinent al situației și modul în care aceasta este percepută de telespectatori.
Or, decizia însăși abunda în citate care denotă din partea realizatorului îndoiala asupra situației prezentate: "așa e zvonul, "legenda aia care circulă pe televizoare", "dacă e adevărată povestea".
În aceste condiții, a presupune că telespectatorul mediu ar putea fi instigat la violența de genul de poveste cu mercenari, care nu mai este credibilă nici în filmele de acțiune, reprezintă din partea o declarare a faptului că îl prezumă pe telespectator că are un coeficient de inteligență corespunzător vârstei infantile.
Nu se poate susține în mod pertinent că, vizionând emisiunea, o persoană ar fi incitată la acte de violență împotriva unor persoane necunoscute, această urmare a susținerilor realizatorului referitor la "legenda aia care circulă pe televizoare".
Din moment ce pârâtul susține în cadrul deciziei că a analizat "conținutul emisiunii prin prisma art. 10 din Convenție și în concordanță cu jurisprudența CEDO", înseamnă că în mod deliberat a ignorat cele stabilite de această C cu privire la obligația ca,interferența autorității să fie necesară într-o societate democratică" ( și Isorni vs. Franța).
Gradul de necesitate a intervenției autorității trebuie să țină cont și de auditorul căruia îi este adresată emisiunea, de gradul acestuia de percepție și rațiune.
Astfel, în cauza Jersild vs. Danemarca, deși sancțiunea fusese aplicată unei emisiuni în care invitata fusese o grupare neonazistă, care făcuse declarații politice de natură instigatoare (deci declarații cu adevărat grave, care nu au nimic în comun cu cele din emisiunea noastră, care doar s-au "bucurat" de o prezentare neadevărată în cadrul deciziei), Curtea a stabilit că, în ciuda caracterului foarte grav al afirmațiilor din cadrul emisiunii, aplicarea unei sancțiuni reprezintă o încălcare a dreptului la libera exprimare, întrucât programul era adresat unei audiențe mature și informate, capabile să analizeze și să discernă, și care prin urmare, necesita o mai mică protecție.
Rolul pe care îl recunoaștem onoratei Curți este acela de a da valoarea principiului că dreptul la libera exprimare este, în primul rând, un drept, care se bucură de o protecție absolută, și abia apoi o obligație.
, din păcate, a inversat această ordine de precădere, pierzând din vedere că exercitarea acestui drept poate fi limitată numai prin excepție și că, aflându-ne în prezența limitării unui drept fundamental, norma legală este de strictă interpretare și aplicare.
Această protecție a libertății de exprimare este garantată inclusiv emisiunilor televizate, chiar dacă acestea îmbracă uneori forma mai puțin convențională a unui prezentator virulent care critică aspecte pe care le consideră negative, din orice arie a vieții cotidiene, iar mesajul transmis în fiecare emisiune este unul propriu și original. Obligarea sa la schimbarea caracterului acestui mesaj este un act de cenzură:,cei care creează, interpretează sau prezintă creații artistice, contribuie la schimbul de idei și opinii care este esențial într-o societate democratică. De aceea, există această obligație a statelor de a nu le încălca în mod excesiv libertatea de exprimare" (Muller vs. Elveția).
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 93 din Legea nr.504/2002 privind audiovizualul.
La 21.05.2009, pârâtul a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea soluției propuse, pârâtul a arătat că normele din Codul audiovizualului instituie obligația, în sarcina realizatorilor, de a nu permite invitaților să instige la violență împotriva unor persoane. Cu atât mai mult acest lucru nu poate fi acceptat în situația în care realizatorul însuși recurge la o astfel de atitudine.
Din comentariile realizatorului emisiunii se putea deduce că acesta ar prefera ca presupușii infractori să fie "rezolvați" de un,comando", iar nu să fie judecați de către autoritățile statului îndrituite să facă acest demers.
Având în vedere fapta săvârșită prin decizia contestată, Consiliul a propus amendarea radiodifuzorului cu suma de 10.000 lei.
Împotriva deciziei de sancționare atacate, reclamanta a formulat contestația ce formează obiectul prezentei cauze.
Cu privire la susținerile reclamantei potrivit cărora faptele prezentate în cuprinsul deciziei de sancționare contestate sunt inexacte și inventate de pârât:
În fapt, reclamanta contestă nelegalitatea deciziei de sancționare atacate sub aspectul constatării dacă cele reținute în cuprinsul acesteia sunt fapte reale sau fictive.
Din conținutul discursului realizatorului, explicit de instigare la violență, reiese fără îndoială dorința sa ca presupușii infractori, persoane de etnie rromă, să fie,rezolvați" de,un comando" trimis de tatăl,mafiot" al unui handbalist rănit grav în același incident în care a fost omorât și handbalistul român,.
În calitate de garant al interesului public în domeniul comunicării audiovizuale, are obligația să asigure, printre altele, protejarea demnității în orice program audiovizual.
Față de susținerea potrivit căreia, în dorința de a motiva o nouă sancțiune, emisiunea,În gura presei" a devenit ținta preferată a CN. pârâtul arată faptul că după comunicarea publică a programelor de către radiodifuzori, Consiliul monitorizează aceste programe, iar în cazul în care constată că sunt abateri de la legislația audiovizuală, aplică sancțiuni conform prevederilor legale. Reclamanta nu este la prima abatere de acest gen, fiind sancționată cu mai multe sancțiuni (amenzi și somații) pentru încălcarea prevederilor privind protecția demnității umane.
Reclamanta încearcă să abată atenția de la motivul pentru care a fost sancționată, invocând faptul că,introduce o notă rasială cu privire la relatările și susținerile realizatorului ".
Dar sancțiunea nu a fost aplicată pentru că presupușii asasini ar fi fost de etnie rromă, (puteau să fie de orice altă etnie), ci pentru faptul că însuși realizatorul emisiunii a instigat la violență împotriva unor persoane, bănuite că l-ar fi omorât pe handbalistul român și că i-ar fi rănit grav pe alți doi coechipieri.
De altfel, temeiul juridic în baza căruia a fost aplicată decizia de sancționare contestată nu a fost cel cu privire la discriminare, astfel cum încearcă reclamanta să susțină, ci cel cu privire la protecția demnității umane prevăzut la art. 42 alin. 4 din Codul audiovizualului.
Dispozițiile privind discriminarea sunt instituite atât de Legea audiovizualului, la art. 40, cât și de Codul audiovizualului, la art. 46. Aceste prevederi nu au constituit temeiuri juridice la aplicarea deciziei contestate.
Nicăieri în cuprinsul deciziei de sancționare contestate nu s-a reținut,nota rasială" pe care reclamanta o invocă în apărarea sa.
Reclamanta susține argumente contradictorii, întrucât pe de o parte afirmă că,introduce o notă rasială cu privire la relatările și susținerile realizatorului ", fapt total incorect, iar pe de altă parte, că,realizatorul nu a făcut absolut nici un comentariu cu privire la etnia infractorilor".
În lipsa unor argumente pertinente care să susțină motivele formulate în apărarea sa, reclamanta invocă dispoziții care nu au legătură cu prezenta cauză.
Reclamanta încearcă pe orice cale să interpreteze conținutul deciziei de sancționare în favoarea sa, dându-i un înțeles aparte și diferit față de motivele de fapt și de drept pentru care a fost sancționată.
Ba mai mult, reclamanta încearcă să inducă ideea că prin aplicarea sancțiunii, i-ar fi defăimat imaginea "în ochii publicului",în ochii onoratei Curți", invocând o listă a susținerilor calomniatoare cuprinse în cadrul deciziei atacate. Astfel, reclamanta apreciază că mesajul transmis de realizatorul potrivit căruia, ar prefera ca presupușii infractori să fie "rezolvați" de gruparea extremistă, iar nu să fie judecați de către autoritățile statului", a fost inexistent în cadrul emisiunii, întrucât realizatorul nu a adus ". nici măcar un comentariu denigrator sau defăimător la adresa justiției din Statul sau din alt stat".
a făcut unele comentarii cu privire la tatăl "mafiot" al handbalistului rănit grav în incidentul de la, care a trimis "o trupă" să-i găsească pe-ăia 20, făcând aluzie la presupușii infractori. din raportul de monitorizare: "Deci eu vreau din tot sufletul ca povestea ăluia, tatălui mafiot, deci mi-a sunat bine, unui băiat de mafiot în. Mai mult decât atât, a trimis și o trupă să-i găsească pe-ăia 20. Doamne de i-ar găsi. - sper să-i găsească și să-i rezolve -".
Așadar, nu există nici o îndoială cu privire la mesajul transmis de realizator privind,gruparea extremistă" -,trupa",comando-ul" la care a făcut referire în timpul emisiunii.
Cât privește susținerea potrivit căreia reclamanta nu a făcut nici un comentariu,denigrator" sau,defăimător" la adresa justiției din Statul sau din alt stat, este elocventă afirmația acestuia din raportul de monitorizare:, poliția care a identificat după 20 de ore 2 suspecți ceea ce înseamnă că polițiștii sunt idioți peste tot pe planetă, deci e bine și cu ăștia, e bine și cu. să pledăm, cu asta. dar eu sper din suflet că tatăl lu ala dacă e adevărată povestea, sper să fie adevărată și sper că acel comando, n-am alt termen la îndemână, trimis din să-i rezolve pe garoi, bă, sper să și-i rezolve. Adică, să nu bată atâta drumul degeaba și să-i prindă și să-i rezolve pa băieți" -.
A existat un asemenea mesaj în discursul realizatorului, iar comentariul denigrator sau defăimător la adresa justiției din Ungaria sau din alt stat, este evident.
Nu este pentru prima oară când realizatorul recurge la o astfel de atitudine, folosind spațiul audiovizual pentru a prezenta un mesaj,propriu și original".
II. Cu privire la susținerea potrivit căreia,Decizia nr. 321/03.03.2009 încalcă dreptul fundamental și garantat la libera exprimare și are caracteristicile unui act de cenzură", pârâtul arată următoarele:
Reclamanta susține că nici un moment în cadrul emisiunii nu a fost adresat telespectatorilor un asemenea îndemn la instigare, arătând că,toate exprimările prezentatorului au reprezentat reflecții proprii, manifestări referitoare la un presupus eveniment".
Din mesajul transmis de realizatorul emisiunii care a afirmat că:, unui băiat de mafiot în." și a, trimis și o trupă să-i găsească pe ăia 20. Doamne de i-ar găsi și sper să-i găsească și să-i rezolve -, rezultă în mod evident caracterul instigator al acestuia.
Nu este adevărat că,Întreg discursul nu a reprezentat nimic altceva decât o revoltă cu privire la cazul grav petrecut".
Din comentariile prezentatorului a reieșit că acesta a fost revoltat pe presupușii infractori care l-au asasinat pe handbalistul român și l-au rănit grav pe-un coechipier de-al său, fiind întru-totul de acord cu acest lucru și cu dorința sa de a trimite acest,comando",.. să-i găsească și să-i rezolve. ". Nu numai că i-a exprimat dorința, dar i-a accentuat discursul, afirmând:, -. Doamne de i-ar găsi. - sper să-i găsească și să-i rezolve."-.
Libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne și internaționale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opțiuni. Însă, aceste opțiuni nu pot leza drepturile altor membri ai colectivității.
Prevederile din dreptul nostru intern au fost corelate cu cele din dreptul comunitar.
Astfel, în conformitate cu pct. 2 al art. 10 din Convenția Europeană a drepturilor omului, "exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii, prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești".
De asemenea, dispozițiile art. 29 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevăd că "În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului dreptului și libertăților celorlalți și în vederea satisfacerii cerințelor juste și morale ordinii publice și bunăstării generale, într-o societate democratică".
Rezultă din textele de lege invocate că, între dreptul la protejarea demnității umane și libertatea de exprimare este necesar să existe un echilibru.
Afirmația reclamantei potrivit căreia această protecție a libertății de exprimare este garantată inclusiv emisiunilor televizate.,fără însă aod ovedi, recunoscând implicit că acestea îmbracă uneori forma mai puțin convențională a unui prezentator virulent care critică aspecte pe care le consideră negative. mesajul transmis în fiecare emisiune este unul propriu și original. n-o absolvă de nerespectarea dispozițiilor legale.
În lumina valorilor europene invocate de reclamantă în acțiunea sa, nu trebuie reglat rolul serviciului media audiovizual în educarea și informarea publicului.
În aceste condiții, nu se poate vorbi de îngrădirea exercitării dreptului la liberă exprimare, cu atât mai mult de cenzură, iar reclamanta nu se poate prevala de jurisprudența, invocată ca argument în susținerea acțiunii sale, având în vedere că situația dedusă judecății este obiectiv diferită de cazurile exemplificate prin acțiunea introductivă de instanță.
Dreptul la liberă exprimare al reclamantei nu a fost îngrădit sau cenzurat în nici un fel, deoarece controlul Consiliului a fost ulterior comunicării publice a emisiunii, conform prevederilor art. 10 alin. 4 din Legea audiovizualului, iar sancțiunea aplicată reprezintă o consecință a nerespectării normelor audiovizuale în vigoare.
Potrivit art. 6 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cenzura de orice fel asupra comunicării audiovizuale este interzisă, independența editorială a furnizorilor de servicii media audiovizuale fiind recunoscută și garantată de lege.
Conform aceluiași articol, nu constituie ingerințe deciziile și instrucțiunile având caracter normativ, emise de Consiliul Național al Audiovizualului în aplicarea legii și cu respectarea dispozițiilor legale, precum și a normelor privind drepturile omului, prevăzute în convențiile și tratatele ratificate de România.
Dreptul la demnitate este unul dintre drepturile ocrotite de legislația audiovizuală (legislație armonizată cu aquis-ul comunitar), dar pe care realizatorul emisiunii "În gura presei" îl ignoră în mod constant.
trebuie să țină cont de faptul că deontologia jurnalistică presupune că presa, inclusiv spațiul audiovizual, să se supună unor principii etice, ferme, iar obligația de a nu permite invitaților să instige la violență, cade în sarcina radiodifuzorului, cu atât mai mult în sarcina realizatorului de emisiuni audiovizuale.
O conduită,virulentă" astfel cum o descrie reclamanta, care instigă la violență, este de natură a afecta conținutul programului respectiv, fapt ce contravine prevederilor din Codul audiovizualului.
De altfel, răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe difuzate, revine, în condițiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale, realizatorului sau autorului, după caz, iar adoptarea unei atitudini care "critică aspecte pe care le consideră negative", prin transmiterea unui mesaj "propriu și original" nu-l absolvă pe radiodifuzor de rigorile legii, el fiind cel care trebuie să respecte legislația audiovizuală, obligație asumată la acordarea licenței audiovizuale.
Reclamanta induce ideea că obligarea la schimbarea caracterului mesajului transmis de realizator, reprezintă un act de cenzură.
Legat de acest aspect, Codul d eontologic al jurnalistului instituie anumite reguli, pe care acesta are obligația să le respecte.
Astfel, la pct. 2.1.5. din Codul invocat se precizează că jurnalistul este dator să nu discrimineze nici o persoană pe motive de rasă, etnie, religie, sex, vârstă, orientare sexuală ori dizabilități și să nu instige la ură și violență atunci când relatează fapte sau își exprimă opiniile.
Pe cale de consecință, Consiliul a sancționat atitudinea adoptată de realizatorul emisiunii care a instigat la violență împotriva presupușilor infractori ai handbalistului român.
Ce uită însă reclamanta să specifice, atunci când invocă astfel de cauze, este faptul că, în aceste cauze, Curtea a pornit de la faptul că protecția acordată de art. 10 din Convenție variază în funcție de natura discursului și de scopul urmărit de autorul lui, precum și de la premiza că ziariștii urmăresc să-și îndeplinească cu bună credință sarcina de a informa opinia publică, nefiind determinați, în demersul lor jurnalistic, de existența vreunei animozități personale sau de intenția de a leza în mod gratuit și nejustificat reputația altor persoane.
Curtea a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Din probele administrate, Curtea reține că prin Decizia nr. 321/03.03.2009, reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 42 alin. 4 din Decizia nr. 187/2006 privind Codul d e reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
În sarcina reclamantei, s-a reținut faptul că în cadrul ediției din 08 februarie 2009 emisiunii,În gura presei", prezentată de dl., a fost discutat un subiect despre moartea handbalistului român, ucis în urma unei altercații într-o discotecă din orașul ungar.
Din informațiile oferite presei de către autoritățile din Ungaria, a rezultat că presupușii asasini ai handbalistului român și a rănirii grave a altor doi coechipieri ar fi cetățeni i de origine rromă.
Pornind de la un comentariu preluat din presa audiovizuală, potrivit căruia tatăl unuia dintre handbaliștii răniți grav în același incident, ar intenționa să trimită "un comando" care să îi pedepsească pe presupușii agresori (persoane de etnie rromă), dl. a formulat un discurs explicit de instigare la violență împotriva acestora, subliniind faptul că ar dori ca aceștia să fie "rezolvați".
Normele din Codul audiovizualului instituie obligația, în sarcina realizatorilor, de a nu permite invitaților să instige la violență împotriva unor persoane. Cu atât mai mult acest lucru nu poate fi acceptat în situația în care realizatorul însuși recurge la o astfel de atitudine.
Din comentariile realizatorului emisiunii se putea deduce că domnia sa ar prefera ca presupușii infractori să fie "rezolvați" de un,comando", iar nu să fie judecați de către autoritățile statului îndrituite să facă acest demers.
Având în vedere fapta săvârșită prin decizia contestată, Consiliul a propus amendarea radiodifuzorului cu suma de 10.000 lei.
Din raportul de monitorizare ce a stat la baza emiterii deciziei de sancționare contestate, rezultă că realizatorul emisiunii a afirmat următoarele: "Eu mi-aș dori din suflet, ca să radicalizez un pic discursul, că nu mai pot, asta cu statul de drept, cu să o frăsunim la televizor, nu mai pot, deci cedez nervos, mi-aș dori din suflet ca legenda aia care circulă pe televizoare, că tatăl unuia dintre handbaliștii cu pricina, care au supraviețuit, dar cu urmări dramatice, e un mare șmecher prin, prin Serbia, pe unde o fi el mare șmecher, așa e zvonul, cică a trimis un comando ca să-i rezolve pe ăștia, eu sper să fie adevărată și să-i rezolve pe ăștia. Adică sigur, e bine și cu statul de drept, și cu poliția care a identificat după 20 de ore 2 suspecți, ceea ce înseamnă că polițiștii sunt idioți peste tot pe planetă, deci e bine și cu ăștia, e bine și cu... să pledăm, cu asta. dar eu sper din suflet că -su lu ăla dacă e adevărată povestea, sper să fie adevărată și sper că acel comando, n-am alt termen la îndemână, trimis din să-i rezolve pe garoi, bă, sper să și-i rezolve. Adică, să nu bată atâta drumul degeaba și să-i prindă și să-i rezolve pe băieți!"-
"Deci eu vreau din tot sufletul ca povestea ăluia, tatălui mafiot, deci mi-a sunat bine, unui băiat e mafiot în. Mai mult decât atât, a trimis și o trupă să-i găsească pe-ăia 20. Doamne de i-ar găsi!. - sper să-i găsească și să-i rezolve -".
Din conținutul acestui discurs, explicit de instigare la violență, reiese fără îndoială dorința realizatorului ca presupușii infractori, persoane de etnie rromă, să fie,rezolvați" de,un comando" trimis de tatăl,mafiot" al unui handbalist rănit grav în același incident în care a fost omorât și handbalistul român,.
Din comentariile prezentatorului a reieșit că acesta a fost revoltat pe presupușii infractori care l-au asasinat pe handbalistul român și l-au rănit grav pe-un coechipier de-al său, fiind întru-totul de acord cu acest lucru și cu dorința sa de a trimite acest,comando",.. să-i găsească și să-i rezolve. ". Nu numai că i-a exprimat dorința, dar i-a accentuat discursul, afirmând:, -. Doamne de i-ar găsi. - sper să-i găsească și să-i rezolve."-.
Curtea reține că dl. a formulat un discurs clar de instigare la violență împotriva presupușilor infractori care l-au asasinat pe handbalistul român, subliniind faptul că ar dori ca aceștia să fie "rezolvați", astfel că din acest punct de vedere decizia atacată este legală și temeinică.
Temeiul juridic în baza căruia a fost aplicată decizia de sancționare contestată nu a fost cel cu privire la discriminare, ci cel cu privire la protecția demnității umane prevăzut la art. 42 alin. 4 din Codul audiovizualului.
Dispozițiile privind discriminarea sunt instituite atât de Legea audiovizualului, la art. 40, cât și de Codul audiovizualului, la art. 46. Aceste prevederi nu au constituit temeiuri juridice la aplicarea deciziei contestate.
Din această perspectivă, susținerile reclamantei că decizia de sancționare ar fi avut în vedere discriminarea sunt nereale și, de aceea, neîntemeiate.
Pe de altă parte, libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne și internaționale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opțiuni.
. conformitate cu pct. 2 al art. 10 din Convenția Europeană a drepturilor omului, "exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii, prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești".
De asemenea, dispozițiile art. 29 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevăd că "În exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare persoană este supusă numai îngrădirilor stabilite de lege în scopul exclusiv al asigurării recunoașterii și respectului dreptului și libertăților celorlalți și în vederea satisfacerii cerințelor juste și morale ordinii publice și bunăstării generale, într-o societate democratică".
Rezultă din textele de lege invocate că, între dreptul la protejarea demnității umane și libertatea de exprimare este necesar să existe un echilibru.
Pornind de la acest fapt, jurisprudența Curții Europene prevede că libertatea de exprimare, unul dintre fundamentele societății democratice, ca și una dintre condițiile de bază ale și dezvoltării fiecărui individ, este și una dintre garanțiile esențiale ale tuturor celorlalte drepturi și libertăți. Dezvoltarea, menținerea și protejarea democrației se află în corelație directă cu dimensiunile protecției dreptului la exprimare și informare.
Codul d eontologic al jurnalistului instituie anumite reguli, pe care acesta are obligația să le respecte.
Astfel, la pct. 2.1.5. din Codul invocat se precizează că jurnalistul este dator să nu discrimineze nici o persoană pe motive de rasă, etnie, religie, sex, vârstă, orientare sexuală ori dizabilități și să nu instige la ură și violență atunci când relatează fapte sau își exprimă opiniile.
Pe cale de consecință, Consiliul a sancționat atitudinea adoptată de realizatorul emisiunii care a instigat la violență împotriva presupușilor infractori ai handbalistului român.
O asemenea instigare depășește limitele libertății de exprimare, căci determină o încălcare evidentă a altor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul la protejarea demnității umane.
Din aceste motive, în baza textelor de lege menționate, Curtea va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTǍRǍȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta - 3 - cu sediul în B, Șoseaua B-P, nr. 25-27,. 1, sector 1 în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
- - - -
Red. jud. /4 ex./29.10.2009
Președinte:Bîcu VasileJudecători:Bîcu Vasile
