Anulare act administrativ . Sentința 33/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 33/F/C/
Ședința publică din 27 Februarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
: - -, JUDECĂTOR 2: Gina Achim
: - -, grefier
S-a luat în examinare, pentru pronunțare în primă instanță, potrivit Legii contenciosului administrativ, acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Pitești, str. -, -.2,.22, județul A, în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în B, B-dul -, nr. 14.D și SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII - 0198, cu sediul în B, str. -, nr. 12, sector 1.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Dezbaterile în fond asupra acțiunii au avut loc în ședința din 20.02.2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar pronunțarea s-a amânat la data de 27.02.2008 când s-a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra acțiunii de față, constată;
La data de 14.05.2007, reclamanta a solicitat instanței să dispună anularea Ordinului nr.01396/31.10.2006, emis de pârâtul Serviciul Român de Informații, pentru a fi reintegrată în funcția deținută anterior, de a primi drepturile salariale, calculate ca diferență dintre solda încasată în exercițiul activității și plățile compensatorii, a se obliga pârâtul să achite contribuțiile datorate statului, să-i completeze corespunzător carnetul de muncă și să-i plătească cheltuielile de judecată.
În motivare, reclamanta susține, că la data de 23.08.2006, a fost informată să-și analizeze întreaga activitate și să solicite trecerea în rezervă, în cazul în care identifica fapte imputabile sau penale.
Analizându-și activitatea, a constatat, că nu are ce să-și impute și, cu toate acestea, la data de 30.09.2006, conducerea secției, i-a comunicat, trecerea în rezervă.
Ulterior, a aflat din surse neoficiale, că a fost trecută în rezervă prin Ordinul nr.01396 din data de 31.10.2006.
Trecerea sa în rezervă, s-a făcut în mod abuziv și nelegal, fără a se analiza activitatea sa.
Pârâtul a formulat întâmpinare, invocând excepția de inadmisibilitate a acțiunii, motivată pe lipsa procedurii prealabile și excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni, calculat de la data la care i-a fost adus la cunoștință actul (30.09.2007).
Cu privire la fond, a susținut, că trecerea în rezervă pentru motivele și nevoile sale, nu poate face obiectul cenzurării instanțelor de judecată, decât în condițiile limitativ prevăzute de lege, întrucât acestea țin strict de interesele instituției sale.
Ca temei de drept, s-au invocat art.43 alin.1 lit.b, coroborat cu art.85 alin.1 lit.e și alin.2 din Legea nr.80/1995 privind Statutul cadrelor militare, ordinul de trecere în rezervă fiind emis din oficiu, pentru motive determinate de nevoile sale, cu drept de pensie, potrivit prevederilor Legii nr.164/2001 privind pensiile militare de stat.
Actul administrativ atacat, apare ca necesar pentru protejarea unui interes public, respectiv, o mai bună funcționare a serviciului de informații, consolidarea unei imagini publice, în concordanță cu valorile europene.
Cu privire la caracterul nediscriminatoriu, a susținut, că s-a dispus trecerea în rezervă, cu prioritate, a cadrelor care au lucrat pe probleme de muncă, aferente fostelor Direcții, I și a VI-
Fundamentarea deciziei o constituie "motivele și nevoile" instituției, schimbarea compoziției instituției, prin trecerea în rezervă a celor care au activat în fostele organe de securitate ale statului, fără a se pune în discuție existența vreunor motive imputabile acestora. Au avut rol, în acest sens și atacurile mediatice, prin punerea semnului de egalitate între actual și fosta securitate. Se impune, ca în structurile actuale, să nu mai activeze persoanele care au lucrat înainte de anul 1989, în cadrul fostelor organe de securitate ale statului.
Măsura nu a vizat-o numai pe reclamantă, ci pe toate cadrele Serviciului, care anterior anului 1990, și-au desfășurat activitate pe linii de muncă, aferente Direcțiilor I și a VI-a, în concordanță cu prevederile Convenției nr.111/1955 privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei, ratificată de România, prin Decretul nr.284/1973.
La data de 24.09.2007, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a Hotărârii Biroului Executiv a Consiliului Director din data de 18.08.2006 și a Hotărârii Biroului Executiv a Consiliului din data de 29.09.2006.
S-a motivat, că cele două hotărâri, nu prevăd strict criteriile de trecere în rezervă, enunțul fiind general, nelegal și neconstituțional, creând o puternică discriminare. Simplul fapt, că a lucrat în cadrul unei direcții pe probleme de muncă, nu reprezintă o încălcare a statutului profesiei și a normelor care o reglementează, pe baza cărora să se dispună sancțiunea trecerii sale în rezervă.
Și-a îndeplinit toate îndatoririle de serviciu, fiind întotdeauna evidențiată și premiată.
Se încalcă prevederile nr.111/1958, fiindu-i știrbită egalitatea de posibilități și tratament, în raport cu ceilalți angajați ai intimatei.
Într-o țară democratică, un angajat, nu poate fi dat afară, doar pentru o serie de nevoi și motive ale angajatorului, în condițiile în care nu sunt evidențiate și susținute.
Însăși motivația care a stat la baza emiterii, nu este proporțională cu motivația în sine și cu efectele nelegale pe care le produce.
A fost administrată proba cu acte.
Din probatoriul administrat, instanța reține, că prin Încheierea din data de 07.11.2007, instanța a respins excepția de inadmisibilitate a acțiunii, reținând că, reclamanta a formulat plângere prealabilă atât la pârât, cât și la organul ierarhic superior.
A reținut, de asemenea, contestarea măsurii dispuse, la data de 05.10.2006, fără a-i fi comunicat actul administrativ.
Câtă vreme pârâtul, nu a făcut dovada comunicării ordinului de trecere în rezervă, este evident, că nu se poate prevala de excepția prescripției dreptului material la acțiune, considerându-se ca fiind viabil termenul susținut de către reclamantă, cu respectarea dispozițiilor art.11 din Legea nr.554/2004.
Sub aspectul fondului, instanța reține, că reclamanta a absolvit Școala de ofițeri în anul 1986, îndeplinind funcția de locotenent-colonel, în Secția Județeană de Informații A, la data emiterii Ordinului nr. 01396/31.10.2006.
Trecerea în rezervă, s-a făcut din oficiu, pentru "motive determinate de nevoi ale, cu drept la pensie, potrivit prevederilor Legii nr.164/2001, privind pensiile militare de stat" (26).
Începând cu data de 01.11.2006, reclamantei i-au fost stabilite drepturile cuvenite, fiind emisă de către pârât Decizia nr.88093/11.12.2006 (27).
La baza acestui ordin, a stat Hotărârea din zilele de 17-18.08.2006, emisă de Biroul Executiv al Consiliului Director al, care "a oferit oportunitatea pentru ofițerii, ce au lucrat în profile de muncă, ale căror activități, ar putea fi catalogate, ca poliție politică, să treacă în rezervă, în condițiile legii", cu prioritate, cadrele care au activat pe profile informativ-operative pentru Direcția I (informații interne) și Direcția a VI-
Această hotărâre are caracter generic, iar din modalitatea în care este redactată, conferă celor care au desfășurat activitate, care ar putea fi catalogată ca poliție politică, posibilitatea de a-și aprecia activitatea și de a trece în rezervă. Hotărârea nu obligă ofițerii să treacă în rezervă și de aceea, nu se află în contradicție cu legea, nu nominalizează și nu vatămă interesele persoanelor. De aceea, reclamanta nu are interes pentru aoa nula și întrucât, nu încalcă legea, va fi respinsă excepția de nelegalitate, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004.
În schimb, Hotărârea din data de 29.09.2006, emisă de Biroul Executiv al Consiliului Director al dispune trecerea în rezervă a reclamantei, la nevoile instituției.
Această hotărâre nu motivează care sunt "nevoile" pârâtului, care sunt argumentele de orientare către reclamantă. Nu mai sunt respectate criteriile dispuse prin prima hotărâre, adică latitudinea ofițerilor de a-și analiza activitatea desfășurată anterior anului 1989 și alegerea între a rămâne în activitate și a trece în rezervă.
Art.85 alin.1 lit.e și alin.2 din Legea nr.80/1995, privind Statutul cadrelor militare, prevede posibilitatea trecerii în rezervă a ofițerilor și a altor categorii, din oficiu, pentru "alte motive sau nevoile Ministerului Apărării Naționale", însă aceste motive sau nevoi, trebuie nominalizate, justificându-se oportunitatea față de fiecare salariat. În modalitatea în care a procedat pârâtul, fiecare salariat al său, poate fi trecut în rezervă după bunul plac, invocându-se "alte motive sau nevoile ".
Pe de altă parte, art.85 alin.2 din lege, stabilește că, trecerea în rezervă, din oficiu, se face la propunerea "consiliilor de judecată", în condițiile lit."i și j" din art.85 alin.1 (când manifestă dezinteres în îndeplinirea atribuțiilor și sarcinilor de serviciu sau în perfecționarea pregătirii lor militare și de specialitate, când comit abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziții legale), iar în celelalte condiții, la propunerea comandanților unităților din care fac parte, înaintată ierarhic.
Nu rezultă că pârâtul a respectat aceste dispoziții legale.
Prin întâmpinare, pârâtul invocă prevederile Convenției nr.111/1958, privind discriminarea în domeniul forței de muncă și exercitării profesiei, încercând să justifice adoptarea măsurii generice, pe considerentul trecerii în rezervă a tuturor cadrelor militare care au lucrat în același serviciu, indiferent de activitatea desfășurată, data angajării sau alte criterii, însă pentru a înlătura discriminarea, nu a probat acest aspect. Discriminarea există, chiar prin simplul raționament al egalizării salariaților.
Subliniază trecerea în rezervă, prin schimbarea compoziției personalului instituției, pentru a modifica "imaginea", fără a se pune în discuție existența vreunor motive imputabile acestora.
Această hotărâre încalcă dispozițiile art.41 (1) din Constituția României, potrivit cărora "Dreptul la muncă, nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă".
Față de cele susținute, în temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, se va admite excepția de nelegalitate a Hotărârii, emisă în data de 29.09.2006.
Încălcarea acestor dispoziții legale, se remarcă și la emiterea Ordinului nr. 01396/31.10.2006. Justificarea măsurii de trecere în rezervă, o constituie "nevoile" pârâtului, fără a fi precizate și fără a face referiri la activitatea desfășurată de către reclamantă de la data angajării sale și până la data emiterii actului administrativ.
În condițiile în care, reclamanta nu și-a exercitat acordul pentru a trece în rezervă, este evident, că măsura are caracter sancționator.
De aceea, se impuneau a fi făcute cercetări și de a i se asigura salariatului dreptul de a se apăra.
Prin întâmpinare, pârâtul mai susține, că stabilirea vinovăției, nu se află în competența sa.
În aceste condiții, nefiind vinovăție, nu poate aplica nici sancțiuni. Depunând soluții pronunțate de către Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității pentru alte cadre militare, pentru a stabili vinovăția reclamantei, pârâtul ar fi trebuit să adopte actul administrativ, numai după rămânerea irevocabilă a unei astfel de decizii.
Din calificativele ce i-au fost acordate reclamantei, prin raportare la atribuțiile de serviciu, reglementate prin legea de la momentul respectiv, nu rezultă, din activitatea desfășurată de către reclamantă, în perioada anterioară anului 1989, că ar fi săvârșit abuzuri sau vreun rău față de diferite persoane.
Reclamanta nu a fost găsită vinovată pentru acțiuni îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.2 din Legea nr.51/1991, privind Siguranța Națională a României și art.27 alin.2 din Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea, cu modificările și completările ulterioare.
Prin emiterea " de excelență", "în semn de apreciere pentru întreaga activitate desfășurată cu abnegație și devotament în slujba intereselor de stat ale României", ulterior emiterii actului administrativ, pârâtul recunoaște activitatea calitativă desfășurată de către reclamantă.
Declararea neconstituționalității Legii nr.187/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, modificată și completată prin nr.OG16/2006, precum și a dispozițiilor art.II și din ordonanță, prin Decizia nr.51/2008, pronunțată de Curtea Constituțională, atribuie obligații în sarcina pârâtului, de a aprecia activitatea prezentă și anterioară a salariaților săi. Nimic, nu-l împiedică pe pârât, să-și treacă în rezervă salariații, însă numai dacă aceștia își exprimă acordul sau dacă au săvârșit fapte imputabile, în perioada anterioară anului 1989. Faptele săvârșite trebuie enumerate, dovedite, dându-se posibilitatea părților implicate, de a se apăra. În cauză, nu s-a procedat în acest mod, iar afirmațiile generice din întâmpinare, cât și probele care s-au administrat, nu justifică măsura adoptată, prin actul supus anulării.
În plus, activitatea reclamantei, trebuie raportată și la prevederile legale din acea perioadă, cât și la atribuțiile de serviciu stabilite, avându-se în vedere și raportul de subordonare, în exercitarea profesiei.
nr.R (80)2 Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, adoptată la data de 20.06.2007, stabilește prin art.17, obligativitatea indicării temeiurilor de drept și de fapt pentru care a fost adoptat actul, în cazul în care, acestea aduc atingere unor drepturi individuale.
În cauză, nu s-a probat că reclamanta a săvârșit fapte îndreptate împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Instanța nu poate accepta opinia pârâtului, potrivit căreia, trecerea în rezervă, este o măsură legată de securitatea națională, ce nu poate face obiectul controlului jurisdicțional și că ar fi inadmisibilă acțiunea, întrucât s-ar încălca drepturile părților, privind liberul acces la justiție și însăși calitatea de act administrativ a ordinului emis.
Față de cele menționate, în temeiul art.1 și 18 din Legea nr.554/2004, se va admite excepția de nelegalitate a Hotărârii emisă în data de 29.09.2006, se va anula această hotărâre și se va respinge excepția de nelegalitate formulată împotriva Hotărârii din data de 18.08.2007, ambele emise de Biroul Executiv al Consiliului Director al
Se va dispune anularea Ordinului nr. 01396/31.10.2006, reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii actului, cu obligarea pârâtului, să-i plătească drepturile salariale cuvenite, de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă. Se va dispune totodată, obligarea pârâtului, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de nelegalitate, invocată de reclamanta.
Anulează în parte Hotărârea din data de 29.09.2006, emisă de Biroul Executiv al Consiliului Director al
Respinge excepția de nelegalitate a Hotărârii din data de 18.08.2006, emisă de Biroul Executiv al Consiliului Director al
Admite acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în Pitești, str.-, -.2,.22, județul A, în contradictoriu cu pârâții SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII, cu sediul în B,-.D și SERVICIUL ROMÂN DE INFORMAȚII - 0198, cu sediul în B,-, sector 1.
Dispune anularea Ordinului nr. 01396/31.10.2006, emis de pârât.
Dispune reintegrarea reclamantei în funcția deținută anterior emiterii ordinului.
Obligă pe pârât să-i plătească reclamantei drepturile salariale cuvenite, de la data emiterii ordinului și până la reintegrarea efectivă.
Obligă pe pârât să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
Obligă pe pârât să plătească reclamantei, cheltuieli de judecată, în sumă de 523 lei.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./07.03.2008
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Gina Achim, Victoria Ilinca
