Anulare act administrativ . Decizia 358/2008. Curtea de Apel Iasi

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR.358/CA

Ședința publică de la 07 iulie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe

JUDECĂTOR 2: Dan Mircea Tăbăltoc

JUDECĂTOR 3: Violeta

Grefier-

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta Universitatea de Medicină și farmacie " GR. " I în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect anulare act administrativ - recurs împotriva sentinței civile nr.303/CA din 04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, la prima și la a doua strigare, avocat, pentru recurenta Universitatea de Medicină și Farmacie " GR. " I, cu delegație la dosar și avocat și, cu delegații la dosar, pentru intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se dă citire referatului cauzei de către grefier.

Avocat, pentru recurentă, depune la dosar împuternicirea avocațială și cererea de recurs semnată se conducerea instituției recurente, așa cum i s-a pus în vedere la termenul anterior.

Cauza este lăsată la o nouă strigare pentru a se lua cunoștință de conținutul înscrisului depus la dosar.

La reluare, nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat, pentru recurentă, solicită respingerea excepției invocată de intimat și admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe, hotărâre nelegală și netemeinică, dată cu greșita aplicare a dispozițiilor legale aplicabile, și respingerea acțiunii vizând anularea hotărârii Senatului - de Medicină și Farmacie"Gr."

Arată că intimatul a fost înlocuit din Senatul - pentru absențe nemotivate la trei ședințe, membrii Senatului luând această măsură pe baza unei hotărâri de senat mai vechi.

Pentru cele arătate în cererea introductivă, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

-2-

Avocat, pentru intimat, pune concluzii de respingere a recursului, de respingere a excepției, ce a fost corect soluționată de prima instanță dar reiterată de recurentă în cererea de recurs, și de menținerea hotărârii recurate.

Referitor la fond, avocat susține că în mod nelegal și abuziv, aplicând cu J de măsură o ultimă parte dintr-o hotărâre a senatului din 29.04.2004, s-a procedat la excluderea din a intimatului prin hotărârea de senat contestată.

Susține că ceea ce i se impută intimatului este lipsa de la ședințele de senat, fără a se ține seamă de faptul că acele ședințe erau aproape zilnice, deși ele trebuiau să aibă loc o dată pe lună, în ultima zi de joi din lună, la ora 13,30, erau ședințe extraordinare pentru care era necesară convocarea dar la dosar nu s-a depus dovada că intimatul ar fi fost convocat la acele ședințe. Nu se putea dispune excluderea, măsura fiind nelegală și abuzivă, motivul real fiind și cel consemnat în procesul verbal încheiat în ședința de senat din 06.12.2005, respectiv îndrăzneala de a fi atacat în instanță o hotărâre de senat.

Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Avocat, pentru intimat, solicită respingerea recursului pentru cele arătate în detaliu în întâmpinare.

Arată că s-a invocat ca temei al recursului art.304 pct.9 Cod procedură civilă, respectiv că nu s-a interpretat și aplicat corect legea, fără însă a se preciza care anume text de lege nu a fost respectat. S-au folosit alternativ, fie sintagma de "înlocuire", fie cea de"excludere", însă indiferent care din acestea sunt folosite tot sancțiune disciplinară este. În această situație, întrebările care se pun în această situație sunt: este posibil a se aplica o sancțiune; dacă este posibil, care este procedura; dacă sancțiunea nu este calificată ca fiind una disciplinară, poate cineva care este ales membru al Senatului să fie exclus altfel decât prin vot; dacă nu este sancțiune, este posibil a fi retrasă această funcție electivă altfel decât prin dispoziții ale legilor speciale, conținute în Carta F I, ce se bazează și ea pe dispoziții ale legii învățământului, ale statutului personalului didactic; o hotărâre luată de, în speță hotărârea de senat din 29.04.2004, poate sta la nesfârșit la baza unei alte hotărâri; dacă este așa, ce caută o dispoziție a rectorului din 23.06.2004, prin care s-a hotărât că membrii biroului Senatului, care vor cumula mai mult de 3 absențe nemotivate la ședințe, vor fi suspendați din funcție?Deci, se dispunea suspendarea, ceea ce este altceva decât fie înlocuirea, fie excluderea.

Consideră că, nu întâmplător, așa zisa documentație, ce stat la baza actului contestat prin acțiune, conține o serie de falsuri: se susține că reclamantul a fost convocat telefonic dar se depun trei convocatoare, ce nu respectă prevederile legale; în înscrisul de la fila 51- dosar se menționează că ședința va avea loc în ședința de miercuri 14.XI.2005 dar din calendar reiese că această dată a fost într-o zi de luni; în al doilea convocator, file 52-dosar, se menționează că ședința va avea loc joi 24.nov.2005 dar ora de desfășurare este

-3-

alta; deși s-au depus convocatoare pentru 15 membri și nu pentru numărul de 58 membri ai senatului și nu se specifică ce anume se convocă, Senatul sau Biroul Senatului. Așa cum s-a mai remarcat și de antevorbitorul său, măsura este luată cu încălcarea prevederilor Statutului personalului didactic, a Cartei universității și este urmare a îndrăznelii reclamantului de a ataca în instanță o hotărâre a Senatului.

Avocat consideră hotărârea primei instanțe ca fiind legală și temeinică și solicită respingerea recursului promovat de F

Avocat, având cuvântul în replică, susține că afirmația, potrivit căreia documentația conține o serie de falsuri, este una calomnioasă și că, în mediul academic în care se desfășoară activitatea Senatului, nimeni nu-și permite să falsifice vreun act. Situația de la acel moment a instituției cerea ca ședințele să se desfășoare aproape zilnic, uneori chiar înafara zilelor lucrătoare, iar demnitatea de membru al Senatului presupune atât drepturi cât și obligații, iar reclamantul a fost exclus din rândul membrilor Senatului pentru că, deși se cunoștea de la o ședință la alta data și ora următoarei ședințe, nu s-a prezentat în mod nejustificat la ședințele de și ale Biroului Senatului, cele două organisme fiind diferite, Biroul fiind cel ce asigură conducerea operativă a Senatului.

Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de contencios administrativ de față;

Prin sentința civilă 303/CA/4 martie 2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Societatea civilă de avocatură "av. - av " cu sediul în mun. I, str. - nr. 35, - parter,. 2 în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Medicină și Farmacie " " I, cu sediul ales în mun. I,-.

Anulează în parte Hotărârea Senatului - de Medicină și Farmacie " " I din 06.12.2005, în ceea ce privește excluderea reclamantului din Senatul -.

Anulează Decizia nr. 49/24.02.2006 a Rectorului - de Medicină și Farmacie " " I privind excluderea reclamantului din Senatul universității.

Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3704,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.

Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond:

În cauză, între reclamant și pârâtă a mai existat un litigiu ce a avut ca obiect contestarea măsurii revocării reclamantului din funcția de rector, litigiu ce a fost soluționat în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 4723/E/17.10.2006 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia nr.221/CA/11.06.2007 a Curții de APEL IAȘI, în sensul anulării hotărârii senatului universității pârâte.

Anterior finalizării litigiului anterior precizat au fost adoptate cele 2 acte administrative contestate ce vizează excluderea reclamantului din calitatea de membru al senatului universității pârâte.

Motivul ce a stat la baza excluderii reclamantului vizează lipsa nejustificată a acestuia la 4 ședințe consecutive ale senatului universității ce au avut loc la 14.11.2005, 24.11.2005, 20.11.2005 și 06.12.2005, situație în care Senatul " I" a adoptat sancțiunea stabilită prin hotărârea aceluiași senat din data de 29.04.2004 ( filele 21-26, dosar ).

Analizând hotărârea Senatului " I", adoptată la data de 29.04.2004, rezultă că "de lege " s-au stabilit următoarele: "ședințele de se vor ține în ultima joi din luna respectivă la ora 13.30, iar cine lipsește de 3 orineconsecutivva fi înlocuit".

Din analiza procesului-verbal al ședinței Senatului " I" din 06.12.2005 și a deciziei nr. 49/24.02.2006 ( filele 37-41 dosar) rezultă că ședințele la care reclamantul nu a participat au avut loc la 14.11.2005, 24.11.2005, 20.11.2005 și 06.12.2005, aceste ședințe fiind organizate cu încălcarea Hotărârii Senatului - pârâte adoptată la data de 29.04.2004 potrivit căreia într-o lună se organizează o singură ședință de senat în ultima zi de joi din luna respectivă începând cu ora 13.30.

Ori, în cauză pârâta a organizat 3 ședințe într-o lună (14.11.2005, 24.11.2005, 20.11.2005/30.11.2005 ) fără a se dovedi vreo situație specială de natură a conduce la întrunirea de urgență a Senatului " I" contrar hotărârii adoptate la 29.04.2004.

Mai mult, ședința Senatului " I" din data de 20.11.2005 a fost organizată într-o zi de duminică, zi nelucrătoare prin lege, existând însă dubii cu privire la organizarea unei ședințe în data de 30.11.2006, doar ședința din data de 24.11.2005 fiind regulamentar organizată într-o zi de joi.

În condițiile în care Hotărârea Senatului " I" din data de 29.04.2004 nu a fost anulată/revocată sau modificată reclamantul nu putea să-și stabilească conduita decât în raport de această hotărâre a senatului, iar din documentația depusă la dosarul cauzei de către pârâtă nu rezultămodalitatea de convocarea tuturor membrilor senatului la ședințele din data de 14.11.2005, 24.11.2005, 20.11.2005 și 06.12.2005 și dacă reclamantul a fost încunoștințat în mod legal de organizarea respectivelor ședințe.

Din analiza atentă a celor 3 convocatoare (parțiale) depuse de pârâtă la dosarul (filele 51-53) cauzei rezultă că acestea au avut de fapt natura unei liste de prezență a membrilor Senatului la ședințe, deoarece reclamantul apare ca fiind trecut "absent", în condițiile în care acesta nu putea să fie absent la ceva ce nu avusese loc.

Prin urmare, modalitatea de organizare a ședințelor Senatului " I" în zilele de 14.11.2005, 20.11.2005/30.11.2005 și 06.12.2005 este nelegală raportat la hotărârea adoptată de același în data de 29.04.2004, reclamantul fiind în imposibilitate obiectivă de a participa la ședințele de incriminate, reieșind chiar din procesul-verbal al ședinței din 06.12.2005 că excluderea are la bază "îndrăzneală" reclamantului de a contesta în justiție legalitatea revocării sale din funcția de rector, astfel încât sancțiunea excluderii din senatul universității pârâte apare ca fiind șicanatorie.

Întrucât lipsa reclamantului de la cele 4 ședințe de senat "nu a fost nejustificată", având în vedere considerentele anterior expuse, s-a reținut că Hotărârea Senatului " I" din 06.12.2005 a fost adoptată în mod nelegal, caracterul nelegal al acesteia atrăgând, pe cale de consecință, și nelegalitatea Deciziei nr. 49/24.02.2006 a rectorului " I".

Susținerile pârâtei privind legalitatea sancțiunii excluderii reclamantului din calitatea de membru al senatului universității pârâte apar ca fiind nefondate având în vedere că pârâta și-a încălcat propriile hotărâri la momentul adoptării/emiterii celor 2 acte administrative contestate.

Întrucât reclamantul a dovedit vătămarea produsă de către cele 2 acte administrative contestate (reliefată de excluderea acestuia din calitatea de membru al senatului " I") având în vedere prevederile art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, s-a admis cererea de chemare în judecată și s-au anulat cele 2 acte administrative contestate.

Împotriva acestei sentințe a promovat cerere de recurs pârâta "Gr. " I, considerând-o nelegală și netemeinică, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât eronat a reținut împrejurarea că recurenta ar fi organizat trei ședințe de senat într-o lună, fără a dovedi vreo situație specială și contrar celor dispuse prin hotărârea senatului din 29 aprilie 2004, respectiv că acest organism urma să se întrunească o dată pe lună, în ultima joi. Ori, în toamna și iarna anului 2005, "Gr. " I s-a confruntat cu probleme foarte grave de ordin financiar și managerial, ce au necesitat organizarea de ședințe ale senatului extraordinare, cu scopul asigurări conducerii universității și scoaterii ei din starea de criză.

Mai mult, prin decizia de revocare a intimatului, senatul universitar a numit un rector interimar, ce avea ca obiectiv organizarea de alegeri pentru numirea unui nou rector, activitate ce nu putea fi realizată fără intervenirea senatului.

La fiecare ședință s-au realizat convocări conform Cartei Universitare, fiind afișată ordinea de zi, în paralel cu convocarea telefonică realizată de un angajat al registraturii universității și, respectiv cea personală, prin deplasarea la fiecare membru ce a semnat convocatorul pentru luare la cunoștință.

Așa fiind, apare cu evidență greșita aplicare a legii de prima instanță, în cauză fiind încălcată autonomia universitară, principiu consacrat de art. 13 din Legea nr. 84/1995 a învățământului și care presupune libertatea comunității academice de a-și organiza activitatea conform legislației specifice și Cartei universitare, nimeni nefiind îndreptățit a impune organului de conducere modul de organizare a ședințelor raportat și dispozițiilor art. 68 din aceeași lege.

Întrucât mandatul de membru al senatului universitar are o durată de 4 ani, mandatul intimatului era cuprins între aprilie 2004 - aprilie 2008, numai că la începutul anului curent au fost organizate alegeri anticipate, noul senat ales neacordând voturi necesare alegerii intimatului în funcțiile de rector și membru al senatului.

Considerând că și asupra excepției de tardivitate a acțiunii reclamantului, prima instanță a procedat eronat în sensul respingerii, solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond iar pe fond respingerea acțiunii reclamantului, ca nefondată.

Intimatul prin întâmpinările depuse la dosar solicită respingerea recursului, corect instanța de fond reținând că cele patru ședințe din 14 noiembrie, 24 noiembrie, 20 noiembrie și 6 decembrie 2005 au fost organizate cu încălcarea Hotărârii Senatului - pârâte din 29 aprilie 2004, în concluziile în care convocatoarele de la filele 51 - 53 dosar fond pentru ținerea a patru ședințe, cuprind o listă cu prezența membrilor biroului senatului și dacă s-ar raportat probei scrise aflate la fila 72 dosar (decizia Biroului senatului de a sancționa membrul electiv ce a cumulat mai mult de 3 absențe) s-ar constata că în realitate ac este convocatoare sunt falsuri, din moment ce reclamantul nu ar mai fi putut fi convocat la o astfel de ședință după 25 octombrie 2005, întrucât nu mai avea o astfel de calitate la acea dată, fiind revocat din funcția de rector.

La dosarul cauzei a fost administrată proba cu înscrisuri.

Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul promovat în cauză ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, corect a procedat instanța de fond la respingerea excepției de tardivitate a cererii de chemare în judecată înregistrată la 4 iulie 2006 pentru anularea actului administrativ Ordinul nr. 49/24 februarie 2006 al rectorului - I din moment ce la dosar nu se află dovada comunicării oficiale a actului către reclamant, plângerea prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ fiind oricum formulată în termen de 30 de zile de la emiterea actului, respectiv în 2 martie 2006 (fila 5 dosar fond) iar acțiunea în termenul de 6 luni prevăzut de legea contenciosului administrativ (4 iulie 2006).

Soluția de fond este legală și în ce privește fondul cauzei, susținerea recurentei privind existența unor situații excepționale la nivel universitar, ce ar fi necesitat convocarea unor ședințe extraordinare ale senatului neputând conduce la posibilitatea comunicării lor cu încălcarea normelor procedurale prevăzute în Carta universitară și celelalte reglementări proprii.

Ori, atât timp cât absentarea reclamantului la ședințele din 14 noiembrie, 24 noiembrie, 20 noiembrie și 6 decembrie 2005, ședințe ținute în afara programului stabilit expres prin ședința senatului din 29 aprilie 2004, respectiv în afara ultimei zile de joi din luna în curs, începând cu ora 13,30, s-a datorat neconvocării lui legale, iar nu relei credințe, care să poată conduce la sancționarea sa pe acest motiv.

Susținerile recurentei privind presupusa convocare a intimatului prin "afișare" și "telefonic" nu sunt probate la dosar, iar "convocatoarele" aflate la filele 51 - 53 dosar fond, reprezintă în fapt liste de prezență ale membrilor senatului la ședințele respective, neputând proba însă încunoștințarea acestuia asupra datei și locului unde urma să se țină ședințele respective.

Incidența principiului autonomiei universitare, de necontestat în speță, nu poate conduce însă la executarea arbitrară a puterii de decizie a organelor de decizie universitară, cu încălcarea normelor procedurale pe care ele însele le-au prevăzut, indiferent de starea conflictuală ce ar fi existat între intimat, ca fost rector, și membrii senatului universitar, și indiferent de numărul și natura litigiilor aflate pe rolul instanțelor ca fiind promovate de fostul rector, în legătură cu exercitarea acestui mandat.

Concluzionând față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la respingerea ca nefondată a cererii de recurs, promovată de pârâta "Gr. " I, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a sentinței civile nr. 303/CA/4 martie 2008 a Tribunalului Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul introdus de " " I împotriva sentinței nr. 303/CA/4 martie 2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.

Obligă pe recurentă să plătească intimatului suma de 3.600 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 7 iulie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red.

Tehnored.

02 ex.

18.07.2008

Tribunalul Iași

Jud.

Jud.

Președinte:Aurelia Gheorghe
Judecători:Aurelia Gheorghe, Dan Mircea Tăbăltoc, Violeta

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Decizia 358/2008. Curtea de Apel Iasi