Anulare act administrativ . Decizia 3681/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3681
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru
Grefier - -
-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței numărul 303 din data de 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Instituția Prefectului Județului
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru recurentul pârât Consiliul Local, lipsind intimata reclamantă Instituția Prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Consilier juridic pentru recurentul pârât Consiliul Local arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției tardivității introducerii acțiunii, fiind depășit termenul de 6 luni prevăzut de Legea 554/2004.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii reclamantei.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.303 din 09 februarie 2009 Tribunalului Dolj - Secția CAF a fost admisă acțiunea formulată de Instituția Prefectului Județului D, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local și au fost anulate nr.15/09.04.2009 și 29/26.09.2008.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea formulată de către reclamantul Instituția Prefectului Județului D la data de 15.12.2008, s-a solicitat anularea HCL nr.15/2008 și nr.29/2008 ca nelegale, emise de Consiliul Local.
În fapt, a arătat că la data de 9.04.2008, a fost convocată ședința, ca punct la ordinea de zi fiind și aprobarea unei hotărâri privind acordarea indemnizației de hrană persoanelor care ocupă funcții publice, de demnitate publică și de natură contractuală în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei.
Prin referatul de legalitate, înregistrat sub nr. 7930/2008, Instituția Prefectului a considerat nelegală această hotărâre, recomandând Consiliului local revocarea acesteia, conform art. 26 din nr.OUG 179/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.340/2004 privind instituția prefectului, deoarece se încălcau prevederile Ordinului nr. S 320/2004 care modifica Ordinul nr. S/440/2003 privind hrănirea efectivelor MAI în timp de, ordin care se referă la structurile aparținând A, aparatul primăriei neîncadrându-se în aceste structuri strict nominalizate în actul normativ.
În ședința ordinară a Consiliului local din data de 26.09.2008 a fost prezentat referatul de legalitate pentru hotărârea nr. 15/2008, considerată nelegală, votându-se pentru menținerea acesteia și nu pentru revocare, fiind adoptată în acest sens hotărârea nr. 29/2008.
Prin Ordonanța 26/1994 privind drepturile de hrana, în timp de, ale personalului din sectorul de apărare națională - ordine publica si siguranța naționala la art. 1 se prevede ca:" personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Ministerul Justiției - Direcția generala a penitenciarelor. Serviciul R de Informații, Serviciul de Informații, Serviciul de protecție si, Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul, în timp de, la hrana gratuita".
Deoarece Consiliul local nu face parte din structurile A, în conformitate cu prevederile Constituției și Legii nr.215/2001, nu poate beneficia de ndemnizație de hrană prevăzută de art. 1 din OG 26/1994. Conform art. 2 (3) din ordonanța invocata "regulile de aplicare a normelor de hrana se stabilesc de către miniștrii sau conducătorii instituțiile publice prevăzute la art.V din ordonanța, aceste reguli fiind prevăzute de Ordinul nr. S 320/2004 care modifică rdinul nr. S/440/2003 privind hrănirea efectivelor MAI în timp de, cu regim secret.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În motivare a arătat că, persoanele care ocupă funcții publice, funcții de demnitate publică și posturi de natură contractuală într-un număr semnificativ de instituții publice aparținând sectorului bugetar (exemple: Ministerul Internelor și Reformei Administrative, aparatul de lucru al Instituției Prefectului, unitățile spitalicești, consilii locale și județene) beneficiază în prezent de indemnizații de hrană, suportate de angajator, pe costuri.
Din administrația publică locală - consilii locale și județene - există autorități publice care, acordă acest drept funcționarilor publici și angajaților, în virtutea autonomiei locale pe care legiuitorul a instituit-o prin Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicata.
Acordarea unei indemnizații individuale de hrană pentru personalul contractual și funcționarii publici din aparatul de specialitate al Primarului comunei se justifică pe deplin, deoarece măsura reprezintă prin însăși natura sa o protecție socială privind sănătatea și securitatea în muncă a salariaților, desfășurarea activității în condiții optime vizând asigurarea hranei zilnice a fiecărui salariat, în condițiile în care angajatorul nu asigură, la locul de muncă, hrana salariaților.
Cu referire strictă la salariații aparatului de specialitate al Primarului comunei, argumentele care stau la baza acestei concluzii sunt următoarele:
Potrivit art. 3 din Legea 215/2001 privind administrația publică, în temeiul principiului autonomiei locale, Consiliul Local poate hotărî cu privire la prevederea în buget a sumelor necesare pentru acordarea salariaților de indemnizații individuale de hrană.
discriminarea dintre salariații prefecturilor care beneficiază de acest drept și cei ai consiliilor locale și județene nu se justifică nici moral, nici legal deoarece în egală măsură au același statut reglementat de Legea nr.188/1999 pentru funcționarii publici, respectiv Legea nr. 53/2003 pentru personalul contractual, au salarizarea prevăzută în aceeași anexă a OG 9/2008 privind salarizarea funcționarilor publici și OG 10/2008 privind salarizarea personalului contractual și desfășoară activități specifice acelorași categorii de funcții;
Potrivit Constituției României, art. 16 alin (1), cetățenii sunt egali în fața legii, fără privilegii sau discriminări. Discriminarea privind drepturile de natură salarială dintre aceste categorii de salariați este interzisă atât de art. 5 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, precum și de OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr. 48/2002, și art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevede egalitate de tratament față de toți salariații și toți angajatorii.
Consiliul Local al comunei are asigurate în anul 2008 sursele financiare necesare acordării indemnizaților individuale de hrană în cuantumul prevăzut de lege pentru tichetele de masă și poate asigura din buget sumele necesare acordării respectivelor drepturi.
Tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată din următoarele considerente:
Astfel, potrivit art. 1 din OG26/1994 privind drepturile de hrana, în timp de, ale personalului din sectorul de apărare națională - ordine publica si siguranța naționala "personalul din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Ministerul Justiției - Direcția generala a penitenciarelor. Serviciul R de Informații, Serviciul de Informații, Serviciul de protecție si, Serviciul de Telecomunicații Speciale are dreptul, în timp de, la hrana gratuita".
S-a constatat așadar că Primăria și Consiliul local nu fac parte din structurile A, neavând dreptul să beneficieze de ndemnizație de hrană prevăzută de art. 1 din OG 26/1994.
Conform art. 2 alin. 3 din OG26/1994 "ategoriile de personal pentru care se acordă(normele de hrană - )și instituțiile publice în care se aplică se aprobă prin hotărâre a Guvernului",ori în speță pârâtul nu a invocat existența vreunei hotărâri emise de către Guvern potrivit căreia acesta să beneficieze de drepturile de hrană, iar potrivit art. 3 alin. 3,Regulile de aplicare a normelor de hrană se stabilesc de către miniștrii sau conducătorii instituțiilor publice prevăzute la art. 1".
Din întreaga economie a textului care reglementează normele de hrană rezultă că legiuitorul a acordat competențe exclusive executivului, fără ca instanța să se poată substitui atribuțiilor acestuia.
Mai mult, în ceea ce privește acordarea indemnizației de hrană persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, se constată că, potrivit art. 35 din 393/2004 privind statutul aleșilor locali, primarii și viceprimarii, precum și vicepreședinții consiliilor județene au dreptul la o indemnizație lunară stabilită potrivit legii. De asemenea ei au dreptul la decontarea în condițiile legii a cheltuielilor legate de exercitarea mandatului.
Art. 57 alin. 5 din 215/2001 rep. dispune că "Pe durata mandatului, primarul și viceprimarul primesc o indemnizație lunară, ca unică formă de remunerare a activității corespunzătoare funcției și care reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determină în raport cu venitul total Primarii și Viceprimarii nu beneficiază de sporul de vechime în muncă și nici de alte sporuri prevăzute de lege".
Așadar, primarul și viceprimarul au un regim diferit de salarizare față de personalul care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.
Din interpretarea dispozițiilor legale sus enunțate rezultă că în mod nelegal prin cele două acte contestate s-a aprobat acordarea indemnizației de hrană persoanelor care ocupă funcții publice, de demnitate publică și de natură contractuală în cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei și a Consiliului Local, începând cu data 01.05.2008, în cuantum egal cu valoarea unui tichet de masă, pentru fiecare zi lucrată efectiv.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Local, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de nelegalitate a arătat că, deși a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii la data de 15.12.2008, în raport de data comunicării HCL nr.15/2008 la data de 22.04.2008, deci cu nerespectarea termenului prevăzut de art.11 alin.1 coroborat cu art.3 din Legea nr.554/2004, instanța de fond nu s-a pronunțat pe această excepție.
În criticile privind netemeinicia sentințe, recurentul a arătat că: în conformitate cu art.1 alin.2 lit.d, f, m din OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA, acesta are competențe în ceea ce privește funcția publică și funcționarul public, regimul general al autonomiei locale etc.
A mai arătat recurentul că din analiza dispozițiilor art.7 alin.3, coroborat cu art.3 lit.a pct.1,4, 12 din OUG 30/2007, MIRA are competența de a reglementa și în cazul administrației publice. Într-o interpretare contrară, a arătat recurentul că s-ar crea o discriminare între salariații prefecturilor și cei ai consiliilor locale, ceea ce este interzis atât de Codul Muncii, cât și de CEDO.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de către recurent și a dispozițiilor art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul nu este fondat din următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată atât în motivele de recurs, cât și în întâmpinarea depusă de către pârât, Curtea reține că este nefondată, având în vedere că acțiunea a fost promovată în interiorul termenului de 1 an prevăzut de art.11 alin.3 raportat la art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004.
Ca atare, excepția tardivității introducerii acțiunii este nefondată.
În mod legal, instanța de fond a anulat HCL nr.15/09.04.2008 și HCL nr.29/26.09.2008, emise de Consiliul Local, hotărâri prin care au fost acordate indemnizații de hrană persoanelor care ocupă funcții publice d demnitate publică și de natură contractuală în cadrul aparatului de specialitate al primarului comunei, începând cu data de 01.01.2008, în cuantum egal cu valoarea unui tichet de masă pentru fiecare zi efectiv lucrată.
Cadrul legal pentru acordarea indemnizației de hrană îl constituie OG 26/1994 republicată, în cuprinsul căreia, în art.1 și art.2 alin.3 se instituie regulile privind categoriile de personal care au dreptul la hrană gratuită.
Pentru instituțiile publice se prevede faptul că aceste categorii se aprobă prin hotărâre de guvern în art.1 fiind enumerate instituțiile publice cărora li se aplică acest act normativ.
În cauză nu s-a făcut dovada aprobării categoriilor de personal îndreptățit la tichete de masă, respectiv nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri de guvern adoptată în acest sens, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, iar consiliile locale nu se încadrează în categoriile instituțiilor publice cărora le sunt aplicabile dispozițiile OG 26/1994
Apare astfel ca nefondat motivul de recurs invocat de către recurentă privind legalitatea acordării indemnizației de hrană în considerarea faptului că, pentru care s-a adoptat OG 26/1994 are competențe publice, având în vedere argumentația anterioară.
Recursul este nefondat, având în vedere că s-au stabilit condiții speciale în cadrul legal aplicabil în materia normei de hrană, ia aceste condiții nu sunt întrunite în speță.
Ca atare, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local, împotriva sentinței numărul 303 din data de 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta Instituția Prefectului Județului
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/30.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru
