Anulare act administrativ . Sentința 37/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA NR.37
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Tudose Ana Roxana
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată, potrivit Legii contenciosului administrativ, de contestatorul, domiciliat în com. D, sat, județul D, în contradictoriu cu intimata AGENȚIA NATIONALĂ DE, cu sediul în B, sector 1,-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul reprezentat de avocat, potrivit împuternicirii avocațiale aflată la fila 12 dosar, lipsind intimata Agenția Națională de.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție caracterul nulității actului contestat, invocat de contestator, precum și regimul juridic aplicabil acesteia.
Apărătorul contestatorului arată că a invocat excepția nulității absolute, însă dacă instanța va aprecia că este vorba de o nulitate relativă, cea referitoare la lipsa contestatorului în momentul întocmirii actului, la lipsa punctului său de vedere, lasă la aprecierea instanței, totodată, arată că actul este anulabil, întrucât el provoacă o vătămare, și că în acest caz este vorba de o nulitate relativă.
Curtea, având în vedere textul de lege care impune cu caracter imperativ mențiunile obligatorii ce trebuie să facă parte din cuprinsul actului de constatare întocmit de Agenția Națională de, norme legale ce ocrotesc un interes particular, individual al celui care este cercetat de Agenție, și nu un interes obștesc, general, nu poate fi invocată în legătură cu acest text de lege decât nulitatea relativă, care impune celui care are interesul să o invoce dovada vătămării și a împrejurării că nu poate fi altfel înlăturată, decât prin anularea actului pretins vătămător. Este vorba de nulitatea unui act juridic, și nu a unui act de procedură.
Apărătorul contestatorului arată că nu mai are alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în susținerea contestației.
Curtea ia act de susținerile apărătorului contestatorului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul contestatorului solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, să se dispună anularea actului emis de Autoritatea Națională de, întrucât prin actul de control s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, deoarece, contestatorul nefiind prezent în momentul întocmirii actului de constatare, nu și-a putut exprima obiecțiile și explicațiile necesare față de constatările pe care inspectorul de integritate le-a inserat în actul de constatare, cu atât mai mult, cu cât încă din data de 1.09.2009 starea acestuia de incompatibilitate încetase.
În consecință, solicită admiterea contestației, să se dispună anularea actului vădit vătămător ca fiind nelegal. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Mai arată că partea pe care o reprezintă nu a primit niciun fel de explicație de la agenție, de altfel, contestatorul s-a prezentat în fața intimatei însoțit de apărătorul său, a prezentat întreaga documentație care i-a fost solicitată, întrucât are o experiență anterioară cu un alt petent pe care l-a asistat în fața intimatei, a solicitat să dea o declarație în scris, cerere respinsă, deoarece inspectorul de integritate a considerat că nu este necesar să dea alte lămuriri.
CURTEA
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de, anularea actului de constatare nr.303/II/11.12.2009 emis de intimată.
Pe cale de excepție, contestatorul a invocat nulitatea absolută a actului de constatare, întrucât, pe de o parte, acesta nu conține elementele obligatorii impuse de dispozițiile art.9 alin.3 din Legea nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de, respectiv obiecțiile și explicațiile sale cu privire la măsurile dispuse de intimată, fiindu-i încălcat, în același timp, dreptul său la apărare, iar pe de altă parte, actul a fost încheiat la data de 11.12.2009 fără a fi încunoștiințat despre acest fapt, situație ce l-a pus pe contestator în imposibilitatea de a-și pregăti apărarea.
Pe fondul contestației, s-a arătat că în mod nelegal s-a constatat că în perioada 22.06.2004 - 01.09.2009 reclamantul s-ar fi aflat în stare de incompatibilitate, deoarece ar fi deținut simultan funcția de primar și funcția de administrator al unei societăți comerciale, întrucât, la data emiterii actului de constatare, contestatorul nu mai avea nicio calitate la SC SRL, calitatea sa de administrator încetând cu mult înainte, respectiv la data de 01.09.2009, când încheierea nr.6091, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. 33937/2009, a fost înregistrată în registrul comerțului cu mențiunea încetării calității sale de administrator.
La data de 20.01.2010, pârâta Agenția Națională pentru a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea contestației ca nefondată, solicitându-se, pe de o parte, respingerea excepției nulității absolute a actului de constatare, întrucât, potrivit art.9 alin.3 din Legea nr.144/2007, lipsa punctului de vedere al persoanei verificate nu este de natură a conduce la anularea actului de constatare, niciuna dintre mențiunile prevăzute în lege nefiind obligatorii. Mai mult decât atât, reclamantul a fost informat despre verificare și a luat cunoștință atât de conținutul sesizării, cât și de toate înscrisurile din dosarul de verificare.
Pe fondul cauzei, referitor la constatarea stării de incompatibilitate, pârâta a arătat că aceasta s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr.144/2007, întrucât, la solicitarea inspectorului de integritate, ONRC a transmis lista societăților în cadrul cărora contestatorul deținea funcțiile de asociat și administrator al SC SRL și, respectiv, cea de reprezentant al asociației familiale AF, astfel că acesta se afla la data verificării în stare de incompatibilitate.
În cauză, s-a încuviințat proba cu înscrisuri, în administrarea căreia contestatorul a depus la dosar actul de constatare nr.303/II/2009, încheierea nr.6091 din 01.09.2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița (filele 7-11), iar intimata a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii actului contestat (filele 20-62).
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu susținerile părților, dar și cu textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin actul de constatare nr.303/II/2009, întocmit de către pârâta Agenția Națională de la data de 11.12.2009, la sesizarea Instituției Prefectului Județului D, s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul, începând cu data de 22.06.2004 și până la data de 01.09.2009, dată la care a fost emisă Încheierea nr.5999/01.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a dispus retragerea reclamantului din SC SRL și revocarea acestuia din funcția de administrator, întrucât ar fi deținut concomitent funcția de primar al comunei D, dar și calitatea de comerciant persoană fizică.
În motivarea acestui act de constatare, s-a reținut faptul că, începând cu data de 22.06.2004, reclamantul exercită funcția de primar al localității menționate, dar, potrivit relațiilor comunicate de către Oficiul Național al Registrului Comerțului, prin adresa nr.- din data de 04.11.2009, aceeași persoană fizică a avut calitatea de asociat și administrator al SC SRL, în perioada 10.03.2003 până la 01.09.2009, dar și pe aceea de reprezentant asociație familială, în perioadele 23.04.1998-05.05.1999, 08.07.1999-07.09.2000 și 07.09.2000-03.04.2007, la AF, întreprindere familială.
Reține pârâta faptul că, în aceste condiții, reclamantul ar avea calitatea de comerciant persoană fizică, încălcând astfel prevederile art. 87 alin.1 lit.d din Legea nr. 161/2003, potrivit căruia funcția de primar este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.
Potrivit art.9 alin.1 din Legea 144/2007, privind Agenția Națională de, în activitatea sa, inspectorul de integritate întocmește acte de constatare și procese verbale. 3 dispune în continuare, faptul că "actul de constatare trebuie să cuprindă data și locul întocmirii, numele, prenumele și calitatea celui care îl întocmește, numele, prenumele și alte date de identificare a persoanei la care se referă, obiecțiile și explicațiile acestora, numele, prenumele și calitatea persoanelor care asistă la constatare sau reprezintă persoana supusă verificării, obiecțiile și explicațiile acestora, descrierea amănunțită a celor constatate, precum și măsurile luate, mențiunile prevăzute de lege pentru cazurile speciale, semnătura celui care face constatarea și a celorlalte persoane prezente, după caz".
Pe de altă parte, în literatura de specialitate (Gh., Drept civil român, Ed. Șansa SRL, B, 1993, pag. 178), nulitatea unui act juridic a fost definită ca fiind acea sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă. În esență, deci, nulitatea este sancțiunea care intervine în cazul în care nu se respectă, la încheierea actului juridic civil, condițiile de validitate.
În funcție de criteriul modului în care este reglementată, nulitatea poate fi expresă, explicită ori textuală, adică acea nulitate care este prevăzută ca atare într-o dispoziție legală. În consecință, nulitatea este virtuală atunci când ea nu este prevăzută expres de lege, dar rezultă neîndoielnic din modul în care este reglementată o anumită condiție de validitate a actului juridic, adică atunci când legiuitorul folosește expresii care induc, fără putință de tăgadă, concluzia caracterului imperativ al condiției de validitate a actului pe care o prevede acea normă juridică.
Astfel, în ceea ce privește alineatul 3 al art. 9 din Legea nr.144/2007, care enumeră, așa cum menționam anterior, mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă actul de constatare întocmit de către inspectorul de integritate, folosirea expresiei " trebuie să cuprindă" inserată în conținutul acestui text de lege, nu poate fi interpretată decât în sensul că lipsa vreuneia din mențiunile enumerate atrage sancțiunea nulității actului astfel încheiat. În contextul expus, susținerile intimatei, din cuprinsul întâmpinării, în sensul că inserarea acestor mențiuni în conținutul actului de constatare nu ar fi obligatorii, întrucât nu sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, sunt lipsite de fundament legal și ilustrează confuzia pe care o fac reprezentanții acestei instituții între categoriile de nulități enumerate anterior.
În funcție de natura interesului ocrotit, există nulitate absolută în cazul în care, la încheierea actului juridic, a fost nesocotită o normă ce ocrotește un interes general, obștesc, în timp ce nulitatea relativă este aceea care sancționează nerespectarea unei norme ce ocrotește un interes particular, individual ori personal. În cauza de față, textul articolului 9 din actul normativ menționat anterior protejează un interes particular, individual, și anume pe acela al persoanei cercetată de către inspectorul de integritate, ceea ce face ca încălcarea acestei norme să fie sancționată cu nulitatea relativă, și nu cu aceea cu caracter absolut, invocată de către reclamant în cererea sa.
Pe de altă parte, fiind vorba despre o nulitate relativă, aceasta nu poate fi invocată decât de către persoana al cărei interes ocrotit a fost încălcat, acesteia revenindu-i obligația de a face dovada vătămării produse prin încălcarea condiției la încheierea actului juridic, dar și a faptului că această vătămare nu poate fi altfel înlăturată decât prin anularea actului juridic încheiat în astfel de condiții.
În cauza de față, atâta vreme cât actul de constatare nu cuprinde obiecțiile și explicațiile oferite de către reclamant, în legătură cu starea de incompatibilitate ce i se impută, dovada vătămării produsă acestuia este indubitabilă. Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul actului de constatare contestat (fila 8 dosar), în cuprinsul acestuia se face doar mențiunea referitoare la prezentarea reclamantului la sediul agenției, în data de 23.09.2009, ocazie cu care acesta a depus la dosar o serie de acte. Ulterior, nicăieri în cuprinsul respectivului act, nu se consemnează dacă reclamantul a oferit sau nu relații privitoare la existența sau inexistența calității sale de comerciant, dacă a obiectat față de pretinsa stare de incompatibilitate sau dacă a oferit orice fel de explicații de natură a induce o altă concluzie inspectorului de integritate.
Ulterior, pe calea contestației ce face obiectul prezentului dosar, în fața instanței, reclamantul a susținut faptul că la data emiterii actului de constatare nu mai deținea niciuna dintre calitățile care ar fi putut determina situația sa de incompatibilitate, ca efect al desfășurării de activități comerciale și, deci, al calității de comerciant persoană fizică. În susținerea acestei afirmații, în faza judecății de fond, sus-numitul a depus la dosar încheierea nr.6091 din 01.09.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dovada existenței vătămării rezidă și din aceea că, în lipsa mențiunilor privitoare la eventualele obiecțiuni și explicații ale reclamantului, la momentul prezentării sale la sediul, în fața inspectorului de integritate, nu se poate cunoaște cu certitudine dacă sus-numitul a oferit inspectorului informații referitoare la existența ori inexistența, la momentul cercetării, a stării de incompatibilitate sau dacă a avut posibilitatea de a depune la dosar și alte acte ori să învedereze și alte aspecte și dacă, în final, această modalitate de apărare ar fi putut conduce la o altă soluție a inspectorului de integritate. Aceasta cu cât mai mult cu cât, în fața instanței, contestatorul a susținut că în faza cercetării sale de către, a solicitat să dea o declarație în scris, cerere respinsă, întrucât inspectorul de integritate a considerat că nu este necesar să dea alte lămuriri.
Cum această vătămare nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului constatator, Curtea, în temeiul art.48 alin.2 coroborat cu art. 9 alin.3 din Legea nr.144/2007, va admite acțiunea și va anula actul de constatare nr. 303/II/11.12.2009, întocmit de către pârâta Agenția Națională de, întrucât acesta a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale obligatorii, care prevăd mențiunile imperative ce trebuie inserate în cuprinsul respectivului act.
În pronunțarea acestei soluții, Curtea are în vedere și faptul că pârâta Agenția Națională de nu a făcut în nici un fel dovada unei situații contrare, nu a probat netemeinicia susținerilor reclamantului, limitându-se la a invoca în întâmpinare doar faptul că l-a citat pe reclamant la sediul și că acesta ar fi fost înștiințat despre soluția inspectorului de integritate, dar nu se face nicio referire la motivul pentru care din conținutul actului de constatare nu rezultă în nici un fel obiecțiile și explicațiile reclamantului la momentul prezentării în fața inspectorului de integritate sau faptul că sus-numitul nu ar fi oferit nici un fel de explicații și nu ar fi făcut obiecții, dar că, în mod cert și indubitabil, acesta a avut ocazia de a oferi asemenea explicații sau de a formula obiecțiuni în legătură cu cele reținute în sarcina sa.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de contestatorul, domiciliat în com. D, sat, județul D, în contradictoriu cu intimataAGENȚIA NATIONALĂ DE, cu sediul în B, sector 1,-.
Anulează actul de constatare nr.303/II/2009 emis de către pârâta Agenția Națională de.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2010.
Președinte,
- - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
4 ex./24.02.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Tudose Ana RoxanaJudecători:Tudose Ana Roxana
