Anulare act administrativ . Decizia 3707/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3707
Ședința publică de la 30 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Ilie Judecător
- - - - Judecător
- - - - Judecător
Grefier: -
XXXXX
S-au luat în examinare recursurile declarate de DGFP G - Administrația Finanțelor Publice Tg. J și reclamanta - SRL Tg. J, împotriva sentinței nr. 1294 din data de 22 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei arătându-se că recursurile au fost declarate în termenul legal și au fost scutite de plata taxei de timbru.
S-a arătat că recurenta reclamantă a depus la dosarul cauzei o cerere prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru pregătirea apărării.
S-a referit că recurenta pârâtă a depus întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberării:
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele
Prin sentința nr. 1294 din data de 22 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul - SRL TG.J, împotriva Statului Român prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg.J, și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 11.065 lei plătită cu chitanța seria - nr.- din data de 17.07.2008 cu titlu de taxă de poluare.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 23.02.2009, reclamanta - SRL TG.J a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg.J solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr.5942/04.02.2009 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg.J, prin care pârâta a refuzat restituirea sumei de 20.543 lei, sumă ce se compune din 9.478 lei plătită cu chitanța nr.-/03.04.2008 cu titlu de taxă de primă înmatriculare și suma de 11.065 lei plătită cu chitanța nr.-/29.10.2008 cu titlu de taxă de poluare și obligarea pârâtei la plata sumei actualizată cu rata dobânzii legale.
În motivarea acțiunii, a arătat că în data de 18.01.2008, a achiziționat din Germania, autoturismul marca PORCHE care fusese înmatriculat în această țară pentru prima dată în data de 03.05.2005.
C de-al doilea autovehicul, utilitara marca VOLKSWAGEN, l-a achiziționat tot din Germania la data de 26.03.2008, acesta fiind înmatriculat pentru prima dată în această țară la data de 14.11.2005.
A mai precizat reclamanta că pentru înmatricularea ambelor autovehicule a fost obligată la plata unor taxe care încalcă legislația europeană în vigoare.
Diferența de aplicare a taxei de primă înmatriculare sau de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, interzis prin art.90 ( 1 ) din Tratatul Comunității Europene, iar în conformitate cu prevederile art.148 alin.2 din Constituția României, dispozițiile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
În drept, reclamanta și-a întemeiat prezenta cerere pe prevederile art.90, art.25, art.28 din Tratatul CE, coroborat cu art.148 alin.2 di Constituția României, Legea 544/2004, Legea 571/2003, Normele metodologice de aplicare a Legii 571/2003.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții nr.-/03.04.2008 și TS 4 nr.-/17.07.2008, cărțile de identitate ale vehiculelor eliberate de registrul Auto Român și certificatele de înmatriculare, traducerea din limba germană a cărților de identitate a autovehiculelor din care rezultă data primei înmatriculări într-un stat al Uniunii Europene, adresa nr.5942/04.02.2009 și cererea nr.4590/29.01.2009 și practică judiciară.
Prin întâmpinarea depusă, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Tg.J a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală și menținerea formelor de plată.
S-a învederat instanței că prevederile alin.1 și 2 din nr.OUG50/2008 respectiv art.11, reglementează în mod clar restituirea sumelor achitate pe perioada 01.01.2007 - 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
Tribunalul, examinând întregul material probator aflat la dosarul cauzei, constată că acțiunea de față este întemeiată urmând a fi admisă în parte pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.148 al.2 din Constituția României, "prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Alineatul 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alineatul 2 menționat.
Analizând dispozițiile art. 90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene instanța constată că se stipulează in mod clar că " nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare".
De asemenea, potrivit art. 3 lit. din Tratatul de instituire Comunității Europene, este prevăzută "eliminarea dintre statele membre a taxelor vamale si a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent".
În acest sens, Tratatul acordă importanță deosebită reglementării liberei circulații a mărfurilor, stipulând in art. 12- 37 că această libertate presupune realizarea unei Uniuni vamale care să se refere la toate categoriile de mărfuri.
În baza Tratatului, Uniunea vamală ar trebui să implice interzicerea între statele membre a taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor, ori a altor taxe cu efect echivalent.
Mai mult, in jurisprudența comunitară s-a subliniat că, "orice sarcină fiscală oricât de mică si indiferent de destinația și modul său de aplicare care este impusă in mod unilateral asupra mărfurilor, ca urmare a trecerii frontierei, ce nu reprezintă o taxă vamală in sens strict, constitui o taxă cu efect echivalent". (CJCE, cauza C - 517/04 & Zn./ ).
În consecință, prevederile menționate in Tratat, limitează libertatea statelor in materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii si protecționiste.
Astfel, art. 90 al.1 interzice discriminarea fiscală între produsele importate si cele provenind de pe piața internă care sunt de natură similară.
Esențialul acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară in România
În privința reglementării interne, se remarcă faptul că taxa specială pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusă in Codul fiscal prin 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr.343 prin nr.OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și situații de scutire de la plata taxei, in cazul vehiculelor istorice etc.
Potrivit reglementării in vigoare la data importului autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autovehicul se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 214/1 din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale datorate bugetului statului se calculează după formula prevăzută la art. 214 /1 al.3 in funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului si unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți in anexele speciale ale legii.
Esențial rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate in România, stat comunitar din 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculată în România, după aducerea acestora in țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată in modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România, din comunitatea europeană, în scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referiri la art. 148 al.2 și 4 din Constituție, de o deosebită importanță este cel supremației dreptului comunitar, in speță art. 90 al.1 din Tratat, situație in care modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule a încălcat in mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
În caz de conflict intre dreptul național și legea comunitară, aceasta din urmă trebuie aplicată cu prioritate.
Curtea de Justiție a Comunității Europene a dezvoltat principul supremației sau preeminenței dreptului comunitar in raport cu dreptul intern ca urmare firească a recunoașterii principiului efectului direct.
Astfel s- stabilit că până și legislația secundară comunitară se aplică cu prioritate față de cea mai importantă de dispoziție de drept național, fie ea chiar o prevedere constituțională.
În consecință, in cazul în care există un asemenea conflict, judecătorul național este obligat să aplice dispozițiile de drept comunitar, fără a mai aștepta ca acele dispoziții de drept intern să fie declarate neconstituționale de către instanțele competente sau să fie abrogate de legiuitorul național.
Pe de altă parte trebuie avut in vedere că dreptul comunitar are aplicabilitate directă in România potrivit principiului efectului direct al dreptului comunitar care este consacrat si de Constituția României, care la art. 148 al.2 prevede că in urma aderării "prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii European, precum si celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne".
Ca urmare a efectului direct art. 90 al.1 din Tratat, pentru ordinea juridică internă României, instanța constată că art. 214/1 - 214/3 Cod fiscal sunt reglementări contrare si nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile in cazul de față.
Neputând fi aplicabile in dreptul interne, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismelor de către reclamant, a fost încasată in contul bugetului statului cu încălcarea art.90 al.1 al Tratatului, inclusiv al Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea 157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România și se aplică in condițiile stabilite prin tratate și prin actul de aderare.
Art. 90 al.1 din Tratat face parte de la data de 01 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept a României și astfel reclamantul, se poate adresa autorităților a administrative si instanțelor judecătorești in scopul restabilirii drepturilor conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării in România a autoturismelor cumpărate in cursul anului 2008 dintr-un stat membru, autoturisme second - hand.
Prin urmare, actul administrativ fiscal vătămător pentru reclamantă, îl constituie însăși plata taxei speciale pentru autoturism.
În situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
Pe de altă parte se observă că achiziționarea autoturismelor a intervenit înainte de 1 iulie 2008, dată la care a intrat în vigoare nr.OUG50 din 21 aprilie 2008.
În aceste condiții, tribunalul va admite în parte acțiunea reclamantului, stabilind că taxa a fost ilegal încasată, urmând să o oblige pe pârâtă la restituirea acesteia în sumă de 11.065 lei.
-l pe reclamant in mod nelegal de suma de 11.065 lei, de la data plății sumei, pârâta datorează și dobânzile legale aferente, până la data restituirii efective, prejudiciul cauzat reclamantului putând fi reparat integral numai in acest mod, conform dispozițiilor art. 1084, raportat la art. 1082 civil.
În ceea ce privește solicitarea reclamantului de a-i fi restituită și suma de 9.478 lei ce reprezintă diferența între suma de 16.741 lei pentru autoturismul marca PORCHE cu titlu de taxă de primă înmatriculare și suma de 7263 lei care i-a fost restituită de pârâtă, instanța o găsește neîntemeiată întrucât în mod corect pârâta i-a restituit doar suma de 7263 lei având în vedere textele de lege legale menționate anterior.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamantul și pârâta, în termen și motivat, criticând - o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Prin motivele de recurs reclamantul a arătat că, instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, deoarece a dispus doar restituirea parțială a taxei de primă înmatriculare și nu s-a pronunțat asupra cererii de acordare a dobânzilor.
Prin motivele de recurs pârâta a arătat că, hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește restituirea taxei de poluare, deoarece în cauză nu a fost introdusă ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, iar pe fond a criticat hotărârea deoarece, taxa de mediu reglementată prin OUG50/2008 este în acord cu legislația comunitară, astfel că nu se impunea restituirea acesteia
Pârâtul a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând recursurile formulate în raport de motivele invocate, de apărările formulate și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. apreciază că sunt fondate, și pentru alte considerente decât cele invocate și care vor fi expuse în continuare:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtei Tg. J la restituirea sumei de 11.065 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și a sumei de 9.478 lei ce reprezintă diferența între suma de 16.741 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și suma de 7263 lei care i-a fost restituită de pârâtă.
Referitor la cadrul procesual trebuie făcute următoarele precizări:
Se reține că, taxa specială de primă înmatriculare ce face obiectul primului capăt de cerere a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 01.07.2008 normele de drept material din legea fiscală (art.2141- art.2143Fiscal), și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare de către instanța de fond.
Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În această privință, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 01.07.2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Nu în ultimul rând se reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 01.07.2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul noului act normativ, pune problema aplicării acestuia din urmă și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată nelegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art.15 alin.1 din Constituția României.
Curtea reține că noua taxă instituită de OUG nr.50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, având alt mod de calcul și altă destinație.
OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei C la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art.129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneau instanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu având în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate saupoate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ. va admite recursul formulat, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre soluționare la aceiași instanța de fond, urmând ca acestea să stabilească cadrul procesual al celor două cereri în conformitate cu considerentele expuse anterior, și dat fiind faptul că cele două capete de cerere au naturi juridice distincte, urmează să pună în discuția părților și să disjungă cele două acțiuni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de DGFP G - Administrația Finanțelor Publice Tg. J și reclamanta - SRL Tg. J, împotriva sentinței nr. 1294 din data de 22 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-
Casează sentința, trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 2009
PREȘEDINTE: Carmen Ilie - - | JUDECĂTOR 2: Alina Răescu - - | JUDECĂTOR 3: Gabriel Viziru - - |
Grefier, |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond
Președinte:Carmen IlieJudecători:Carmen Ilie, Alina Răescu, Gabriel Viziru
