Anulare act administrativ . Sentința 3715/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr.3715

Ședința publică de la 04.11.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Hortolomei Victor

GREFIER - - -

...

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect "acțiune în constatare".

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 04.11.2009, când a pronunțat următoarea sentință:

CURTEA,

Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:

Prin cererea înregistrată sub nr. menționat, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Statului a formulat acțiune în constatare, solicitând ca prin hotărârea pronunțată să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul, născut la data de 16.03.1933, în Cărbunești, jud. G, fiul lui și.

În motivare, a arătat că prin cererea nr. P 3645/02/19.05.2008, adresată de către domnul, se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire informativă nr. I 3576 (cotă ). Ținând cont de prevederile art. 1 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008privindaccesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.293/2008, cererea formulată a fost apreciată ca fiind legală.

În fapt, așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de Constatare nr. 8/DI/I/251/28.01.2009, precum și al înscrisurilor atașate acțiunii, pârâtul a avut gradul de colonel și funcția de șef al Inspectoratului Județean T (1980, 1981, 1985).

În această calitate, pârâtul a aprobat măsura avertizării unei persoane urmărită de către Securitate deoarece "a fost semnalată informativ că audiază în mod frecvent emisiunile postului de radio <Europa liberă> și <Vocea Americii>, după care, în prezența mai multor colegi de serviciu colportează știrile transmise și face afirmații tendențioase la adresa politicii partidului și statului nostru". Măsura avertizării presupunea, în accepțiunea muncii de Securitate, supunerea persoanei în cauză la oprobiul public, astfel încât aceasta, în fața colegilor de serviciu, dădea socoteală pentru manifestările sale. În cazul de față, documentul redactat de către pârâtul, care atestă aplicarea acestei măsuri are următorul cuprins: " că în ziua de 24.03.1980 a fost avertizat numitul // -numitul în ultimul timp, influențat de știrile transmise la postul de radio capitalist <Europa liberă>, în prezența mai multor persoane, colegi de serviciu, a făcut comentarii tendențioase cu privire la politica partidului și statului nostru. s-a efectuat la locul său de muncă, într-un cadru restrâns, în prezența unor factori de răspundere care au luat atitudine împotriva faptelor comise de cel în cauză. atât înainte, cât și în timpul avertizării și-a recunoscut faptele și s-a angajat ca în viitor să adopte atitudine corespunzătoare față de orânduirea socială și de stat din țara noastră. Rămâne în continuare în atenție".

De asemenea, în aceeași calitate, pârâtul a aprobat "punerea în dezbaterea colectivului de oameni ai muncii de la întreprinderea de Rulmenți A" pentru o persoană cunoscută că "în mod repetat și în prezența mai multor persoane, colegi de muncă, a colportat comentariile ostile țării noastre transmise de postul de radio străin <Europa liberă> și a făcut, totodată, afirmații denigratoare la adresa politicii partidului și statului nostru. Între altele, a afirmat că în situația în care regimul socialist din țara noastră s-ar schimba ar împușca pe comuniști pentru că ar fi <mincinoși, neserioși și demagogi>. De asemenea, a adus în discuție și situația din Polonia, exprimându-se că <bine au făcut polonezii că s-au revoltat și exemplul lor ar trebui să-l urmeze și muncitorii din România>. În mai multe împrejurări a adus

elogii modului de viață din și intenția de a se stabili Într-o țară capitalistă."

În aceeași notă a activității derulate de către Securitate, față de o persoană cunoscută că "se manifestă dușmănos cu privire la politica internă și externă a statului nostru", pârâtul a întreprins următoarele măsuri:

~ "prevenirea deplasării în capitală a numitului sau în alte locuri unde s-ar afla personalitățile apărate";

~ "cu aprobarea organului județean de partid s-au întreprins măsuri pentru documentareaatitudinilorostileale numitului. și cercetarea acestuia".Urmare aplicării acestor măsuri, pârâtul a concluzionat astfel: "Cu rezultatul măsurilor întreprinse a fost informat organul județean de partid pentru a dispune măsuri pe linia acestor organe împotriva lui și a celorlalți membri de partid semnalați cu atitudini necorespunzătoare la adresa politicii partidului și statului nostru. În raport de măsurile ce se vor lua de către organele de partid, se vor întreprinde noi măsuri preventive pe linia organului de securitate. Se va continua documentarea activității ostile a numitului, a soției sale, medic, persoană fără cetățenie, semnalată cu manifestări ostile, în principal la locul de muncă, cât și a celorlalte legături rezultate din cercetări".

Așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de Constatare amintită anterior, activitatea pârâtului se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Reclamantul a opinat astfel, că activitățile desfășurate de către pârâtul, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit următoarele drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată:

~ dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice;

~ dreptul la viață privată prevăzut art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pentru argumentele prezentate anterior, a considerat că sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din nr.OUG 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității".

Astfel, norma citată impune îndeplinirea următoarelor condiții pentru a se putea reține calitatea invocată:

1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece pârâtul a avut gradul de colonel și funcția de șef al lnspectoratului Județean de Poliție T (1980,1981,1985).

2. În calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg anterior. Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către pârâtul au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile întreprinse de pârâtul au presupus grave imixtiuni în viața privată, urmărind stabilirea oricăror manifestări considerate la acea vreme potrivnice regimului, încălcând astfel și dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare.

În drept, și-a întemeiat acțiunea pe conținutul articolelor: art. 1 alin. 7, art. 2 lit. a, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.293/2008,coroborate cu art. 27 alin. 1 și alin. 5 din Regulamentul de organizare și funcționare al, adoptat prin Hotărârea Colegiului nr.2/2008,precum și pe dispozițiile art. 112 ~I Codului d e Procedură Civilă.

Pentru aceste motive, a rugat să se constate existența calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pârâtul.

În dovedirea acțiunii, a înțeles să se folosească de următoarele probe: nota de Constatare nr. S/DI/I/251/28.01.2009, aprobată de către Colegiul CNSAS; cererea nr. P 3645/02/19.05.2008, adresată de către domnul; dosar nr. 15748 (cota ), 1, 19, 20; dosar nr. I 6306 (cota CNSAS) vol.3, 2, 36, 37, 38; dosar nr. 11933 (cota ), voI. 1,. 1, 6, 7, 8, 9, 11, 13 - 22, 71, 72, 73, 76; adresa nr. S/7189/A,B,L,I/16.06.2008, transmisă de către, și, precum și adresa nr. S/7349/1/05.08.2008, transmisă de către; adresele de răspuns ale (S/-/03.11.2008), (S/16498/01.07.2008), ( 169/14.07.2008), (S/-/14.07.2008) și (S/-/11.08.2008).

Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză, ci doar concluzii scrise, solicitând respingerea acțiunii, deoarece în intervalul 1973-1990, lucrat numai ca ofițer în cadrul Ministerului d e Interne și nu a desfășurat activități de poliție politică. Până în 1973, lucrat ca ofițer de securitate, dar la contraspionaj, așadar nici până atunci nu a efectuat activități de poliție politică.

Din luna octombrie a anului 1984 fost transferat din județul T, așa încât după acest an nu mai avea competența de a realiza activități de natura celor menționate în cerere.

Se poate observa cu ușurință din întreg conținutul său că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008 nu urmărește doar scopul deconspirării Securității, ci promovează răspunderea morală, juridică și politică a persoanelor care au fost angajate cu diferite funcții în Securitate, urmărind îndepărtarea lor din funcțiile actuale sau împiedicarea de fi alese sau numite în anumite funcții. înțelesul unor termeni și expresii, ordonanța creează premisele unei forme de răspundere morală și juridică pentru simpla participare la activitățile serviciilor de informații, fără stabilirea vinovăției în acte de încălcare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Astfel, o întreagă categorie socială, cu drepturi și libertăți garantate de Constituție și de convențiile internaționale, urmează a fi pusă în afara legii și a respectului concetățenilor pentru simplul fapt că profesia avută în trecut, pe care au servit-o până la pensionare, îi transformă în paria, marginalizați, puși la stâlpul infamiei. Or, acțiunile în justiție, prin care se tinde la pronunțarea unui verdict de apartenență la o structură militară și de muncă, nu fac altceva decât să culpabilizeze această categorie de persoane pentru munca depusă sub jurământ militar și ordine militare ierarhice.

Se încalcă principiul neretroactivității legii civile pentru că instituie o formă de răspundere juridică pentru participarea în trecut la activități care nu erau incriminate la acea dată.

Se știe că nu se poate pretinde unui subiect de drept să răspundă pentru o conduită pe care a avut-o anterior intrării în vigoare a unei legi care califică această conduită ca reprobabilă, pentru că subiectul de drept nu putea să prevadă ce va reglementa în viitor legiuitorul, iar comportamentul său este normal și firesc dacă se desfășoară în cadrul ordinii de drept atunci în vigoare.

Chiar și în aceste condiții, consideră că activitatea desfășurată de el a fost ireproșabilă, din moment ce nimeni nu a suferit din cauza sa vreo condamnare pentru opinii contrare regimului trecut sau pentru activități împotriva acestui regim.

Este important de observat că din cele 73 de pagini ale dosarului numai 3 pagini poartă semnătura subsemnatului. Evident autenticitatea acestor semnături este sub semnul întrebării, atât timp cât nu a avut posibilitatea să vadă personal respectivele documente.

Unul dintre documentele care ar purta semnătura lui, se adresează Serviciului central de analiză și sinteză din cadrul Ministerului d e Interne din acea perioadă. Nu înțelege în ce măsură o adresă către o instituție care se ocupa de statistică ar fi fost în măsură să afecteze drepturi sau libertăți fundamentale ale omului!

Așa cum a mai arătat, nici o persoană nu a fost condamnată din cauza sa pentru opiniile sale politice, sau pentru acțiuni îndreptate împotriva regimului comunist. În aceste condiții îl surprinde afirmația din cererea de chemare în judecată cum că ar fi aprobat măsura avertizării unei persoane și că în acest mod ar fi expus respectiva persoană oprobriului public, prin aceea că ar fi trebuit să dea socoteală în fața colegilor de serviciu pentru manifestările sale.

Chiar și în situația în care ar fi semnat o astfel de propunere -nu are cum să-și amintească ce a semnat în urmă cu30de ani- trebuie să se analizeze totuși efectele juridice și sociale ale unei astfel de măsuri: avertismentul este înștiințare prealabilă, o prevenire, un semnal (asupra unui risc sau a unei primejdii), nu este o pedeapsă propriu-zisă.

Faptul că ar fi aprobat avertizarea unei persoane nu putea să ducă la încălcarea drepturilor fundamentale ale acestei persoane, ci numai la prevenirea aplicării unor pedepse persoanelor în cauză. Cine a trăit în perioada respectivă știe că persoanele care erau sancționate pentru opinii sau convingeri contrare Partidului Comunist în nici un caz nu erau supuse oprobriului public. Respectivele persoane erau cel mult compătimite de colegi, vecini, prieteni etc. dacă nu, cel mai des, erau considerați oameni curajoși și în consecință, priviți cu respect, în nici un caz disprețuiți.

onsiderat pe de altă parte, că faptele trebuie să fie analizate în mod corect, avându-se în vedere contextul în care au fost executate, legislația în vigoare la momentul respectiv, atribuțiile de serviciu și constrângerile la care erau supuși inclusiv cei care sub prestare de jurământ în calitatea de cadre militare, erau nevoiți să îndeplinească prevederile legilor din acele vremuri.

În orice întreprindere sau instituție din vremea respectivă și cu atât mai mult în miliție sau securitate existau organizații de partid care verificau funcționarea sistemului. Era de notorietate că oricine sabota din interior sistemul se expunea unor sancțiuni drastice.

Ceea ce este însă important de observat în cazul de față este faptul că în întreaga sa activitate de 47 ani, din 1953-1990, este acuzat de că a desfășurat activități de poliție politică întrucât ar fi semnat câteva documente fără efecte juridice concrete n sensul că persoana în cauză nu a fost condamnată și nici nu i s-a încălcat vreun drept fundamental.

Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezenta contestație, date fiind prev.art.3 Cod pr.civ. și ale OUG 24/2008.

Examinând actele și lucrările cauzei, Curtea apreciază cererea formulată ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Mai întâi, Curtea consideră necesar a efectua câteva aprecieri cu caracter general, de natură să pună în lumină rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriu dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de OUG 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg.nr.293/2008.

În acest sens, trebuie observat că în preambulul OUG 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg.293/2008, se relevă că "în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale".

Din analiza preambulului și a prevederilor OUG 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității aprobată cu modificări prin Lg.293/2008, rezultă fără echivoc, că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membrii unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășiri nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situații de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind, per se, o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității. Totodată, reglementarea în discuție contribuie la o mai bună înțelegere a prezentului și la o proiectare adecvată a viitorului societății românești.

În esență, sub aspectul care interesează în cauză, OUG 24/2008, aprobată cu modificări prin Lg.293/2008, urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, sau au efectuat activitățile prevăzute de actul normativ, prin consemnarea publică - publicarea în Monitorul Oficial al României Partea III-a, și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă, de către reclamantul CNSAS, în temeiul art.12 alin.1 din ordonanță, a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art.3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnități sau funcții publice, actul normativ antrenând doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.

Prin urmare, rolul instanței judecătorești învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovății sau de a le comensura, de a aplica pedepse și de a le individualiza, instanța nerealizând o justiție retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva reclamantului NSAS și eventual, a altor probe, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării a Consiliului Europei nr.1096/1996 privind demantelarea fostelor regimuri comuniste, cât și prin jurisprudența CEDO, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate ( a se vedea hotărârea de M Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).

Ca atare, toate criticile din notele scrise al pârâtului sub aspectul retroactivității legii și instituirii unei forme de răspundere juridică, sunt neîntemeiate.

Pe fondul cauzei, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că, în urma cererii nr. P 3645/02/19.05.2008, adresate de către domnul, prin care se solicita verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire informativă nr. I 3576 (cotă ), pârâtul a fost supus verificărilor sub aspectul colaborării sale cu fosta Securitate. Urmare a acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare indicată, în temeiul căreia a sesizat instanța cu prezenta acțiune, depunând la dosar înscrisurile identificate în arhiva ce a aparținut fostei Securități, referitoare la pârât.

Dispozițiile art.2 lit. din OUG 24/2008 definesc noțiunea delucrător al Securității ca fiind"orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului."

Din cuprinsul acestei prevederi legale, rezultă că pentru a se putea reține calitatea invocată, trebuie îndeplinite următoarele condiții:

1. Persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 19451989. Or, în speța dată, această condiție este asigurată deoarece pârâtul a avut gradul de colonel și funcția de șef al lnspectoratului Județean de Poliție T (1980,1981,1985). Într-adevăr, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, respectiv adresa Serviciului Român de Informații (fila 28 dosar), precum și documentele aprobate și semnate de către pârât, reiese că pârâtul, identificat cu datele de stare civilă, a lucrat în perioada 1953-1973 la Securitatea județului D, în perioada februarie 1973 - decembrie 1973, la Direcția, iar în perioada decembrie 1973 - 22.12.1989, tot la Securitatea județului Din acest punct de vedere, al încadrării ca și ofițer de securitate, nu există nici un fel de contraziceri între probele administrate, cu atât mai mult cu cât pârâtul este indicat cu datele de stare civilă, iar atât adresa Ministerului d e interne invocată de pârât, cât și adresa Serviciului Român de Informații atestă trecerea sa în rezervă imediat ulterior române din 1989.

2.În calitatea menționată la punctul 1, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului.Și această condiție este evident asigurată în cauză, prin acțiunile expuse pe larg anterior.

Așa cum se poate observa, toate măsurile întreprinse de către pârât au încălcat flagrant drepturi și libertăți fundamentale ale omului garantate prin legile în vigoare și la acea dată. Acțiunile întreprinse de pârât au presupus grave imixtiuni în viața privată, încălcându-se concomitent, și dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare.

Astfel, în calitatea sa de ofițer de Securitate, pârâtul a aprobat în 1980 și a raportat în acest sens, măsura avertizării unei persoane urmărită de către Securitate deoarece "a fost semnalată informativ că audiază în mod frecvent emisiunile postului de radio Europa liberă, după care, în prezența mai multor colegi de serviciu colportează știrile transmise și face afirmații tendențioase la adresa politicii partidului și statului nostru" (fila 39 dosar).

Măsura avertizării presupunea, în accepțiunea muncii de Securitate, supunerea persoanei în cauză la oprobiul public, astfel încât aceasta, în fața colegilor de serviciu, dădea socoteală pentru manifestările sale. În cazul de față, documentul redactat de către pârâtul, care atestă aplicarea acestei măsuri are următorul cuprins: " că în ziua de 24.03.1980 a fost avertizat numitul // -numitul în ultimul timp, influențat de știrile transmise la postul de radio capitalist <Europa liberă>, în prezența mai multor persoane, colegi de serviciu, a făcut comentarii tendențioase cu privire la politica partidului și statului nostru. s-a efectuat la locul său de muncă, într-un cadru restrâns, în prezența unor factori de răspundere care au luat atitudine împotriva faptelor comise de cel în cauză. atât înainte, cât și în timpul avertizării și-a recunoscut faptele și s-a angajat ca în viitor să adopte atitudine corespunzătoare față de orânduirea socială și de stat din țara noastră. Rămâne în continuare în atenție".

elogii modului de viață din și intenția de a se stabili Într-o țară capitalistă" (fila 42-43 dosar).

~ "prevenirea deplasării în capitală a numitului sau în alte locuri unde s-ar afla personalitățile apărate";

Așa cum reiese din documentele evidențiate anterior, semnate personal de către pârât, activitatea acestuia se remarcă prin acțiunile ce au ce au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viața privată, încălcându-se concomitent, și dreptul fundamental la libertatea de opinie și de exprimare, ca și dreptul la libera circulație a persoanelor.

Susținerile sale în sensul că nu a făcut decât să respecte legile în vigoare la acel moment, precum și ordinele date de superiorii săi, nu este întemeiată, deoarece pârâtul, ca persoană înzestrată cu liber-arbitru, avea posibilitatea de opțiune și astfel, de a nu vătăma drepturile și libertățile fundamentale ale semenilor săi. Nu mai puțin, pârâtul avea funcție de conducere, fiind Șeful Inspectoratului de Poliție, astfel încât puterea sa de decizie și deci, de neluare a unor astfel de acțiuni vătămătoare pentru alții, era foarte

Apărarea pârâtului în sensul că nimeni nu a avut de suferit vreo condamnare ca urmare a celor care i se impută, este total nefondată, pârâtul dovedind că nu înțelege astfel, modul în care sancțiunile vechiului regim comunist, inclusiv măsura avertizării sau punerii în dezbaterea publică, a comportamentului unei persoane, au afectat psihic, așa cum era și firesc, persoanele supravegheate. Nu mai puțin, afirmația că astfel de persoane nu au avut de suferit, ci dimpotrivă, au fost catalogate drept curajoase și respectate în comunitate, denotă nu numai cinism, dar și împrejurarea că pârâtul cunoștea prea bine gravitatea faptelor sale, neputându-se astfel, pune în umbra apărării uzanțelor regimului comunist.

Împrejurarea că ar fi efectuat și activități de contraspionaj, nu înlătură realizarea faptelor reprobabile efectuate anterior de către acesta, a căror realizare a fost dovedită de către reclamant în cauză, potrivit argumentelor evidențiate anterior.

Așadar, fiind îndeplinite toate condițiile legale evocate anterior, Curtea apreciază că prezenta acțiune este întemeiată, urmând aoa dmite, în temeiul art.11 rap.la art.2 lit.a din OUG 24/2008, și urmând a constata calitatea de lucrator al Securității în privința pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, cu sediul în B,--57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în B, Calea nr.300,.58,.2,.1,.33, sector 2.

Constată existența calității de lucrător al Securității în privința pârâtului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04.11.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.HV

Tehnodact. D/ HV

4 ex./26.03.2010

Președinte:Hortolomei Victor
Judecători:Hortolomei Victor

#Judecator Hortolomei Victor

Anulare act administrativ . Sentința 3715/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 3715/2009. Curtea de Apel Bucuresti