Anulare act administrativ . Decizia 377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 377
Ședința publică din data de 9 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Cristina Petrovici
GREFIER: ---
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 2911/04.11.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr-, procedura de citare este legal îndeplinită și că intimatul-reclamant a depus, prin serviciul registratură, la data de 09.02.2009, note scrise.
Curtea, având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat și judecarea în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2911/04.11.2008 a Tribunalului București, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE SECTOR 1, respingându-se excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și a prematurității acțiunii.
Urmare a admiterii acțiunii, s-a dispus anularea adresei nr. -/04.01.2008 a Sector 1 B, aceasta din urmă fiind obligată să restituie reclamantului suma de 1700 de euro reprezentând taxă specială de înmatriculare, cu dobânda legală de la data plății la data restituirii efective.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 1 B are legitimare procesuală pasivă în cauză, având în vedere că este organul fiscal care a încasat taxa a cărei restituire se solicită, existând astfel identitate între persoana acestei pârâte și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a reținut existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în situația în care aceste au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe; astfel, apreciind ca fiind incidente prevederile art. 90 alin. 1 din Tratatul CE, care "invalidează" reglementarea națională în materie, tribunalul a făcut aplicarea directă a acestui articol și a reținut nelegalitatea taxei, dispunând în consecință restituirea.
S-a respins acțiunea față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, pentru lipsa calității procesuale pasive a acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
Recurenta a reiterat excepția prematurității acțiunii, apreciind că în mod greșit a fost calificată de instanța de fond ca excepție a inadmisibilității, întrucât reclamantul nu a urmat calea specială de contestare prevăzută de art. 205 și următoarele Cod procedură fiscală.
Referitor la fondul litigiului, recurenta arată că prima instanță nu a circumstanțiat corect și legal atunci când a hotărât că problema de analizat respectiv art. 2141la 2143Cod fiscal încalcă art. 90 din Tratatul Comunității Europene; nu este legală, arată recurenta, "o abordare globală a unei judecăți de ansamblu, fără particularizarea strictă la speță, prin administrarea probatoriului" la care a făcut referire. Chiar în statele în care Comisia Europeană a deschis procedura de infringement împotriva unor state membre și care au fost obligate printr-o decizie a Curții Europene de Justiție să schimbe reglementările privind regimul taxei percepute cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculelor, au fost restituite doar diferențe de taxe și nu taxele integral achitate.
Mai invocă necontestarea la Curtea Constituțională a prevederilor Codului fiscal care fundamentează obligația de plată a taxei.
Mai arată recurenta că instanța de fond nu a stabilit faptul că în statul de unde a fost cumpărat autovehiculul, Germania, a fost plătită efectiv o taxă de primă înmatriculare, după cum nici nu a stabilit dacă în țara de proveniență este instituită o astfel de taxă.
În fine, în cele din urmă recurenta arată că prin noua reglementare, OUG nr. 50/2008, s-a prevăzut restituirea taxei de primă înmatriculare doar în limita diferenței în raport de noua taxă de poluare.
Referitor la greșita acordare a dobânzii, menționează că ipoteza de față nu se încadrează în nici una din ipotezele prev. de art. 117 alin. 2 Cod procedură fiscală, pentru a fi incidente prevederile art. 124 privitoare la dobânzi.
Deși legal citați, intimații nu s-au prezentat în fața instanței și nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma criticilor aduse sentinței de către recurentă, Curtea apreciază recursul acesteia ca nefondat, pentru următoarele considerente și cu următoarele amendamente în privința argumentării instanței de fond:
1. Abordând mai întâi chestiunea prematurității acțiunii, soluție cu privire la care pârâta recurentă critică hotărârea primei instanțe, Curtea reține justețea concluziei tribunalului în privința modului de soluționare a acestei excepții.
Astfel, art. 205 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, potrivit căruia "Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legi" nu este incident în speță, textul vizând procedura de contestare a actelor administrativ fiscale sau, cel mult, a refuzului de emitere a actelor administrativ fiscale, nicidecum și refuzul de restituire a unor sume încasate ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Prin urmare, contestarea refuzului de restituire se face în temeiul Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care prevede în art. 7 alin. 5 teza a II-a, că "în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă", art. 2 alin. 2 vizând tocmai actele administrative asimilate, cum este refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.
2. Trecând mai departe, la examinarea fondului litigiului, Curtea punctează mai întâi temeiul juridic al cererii de restituire a reclamantului, anume ca fiind art. 117 alin. 1 lit. d din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, recte sumele plătite " ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale".
Sub acest aspect, Curtea consideră că trebuie să sublinieze accepțiunea pe care trebuie să o avem în vedere după integrarea României în Uniunea Europeană pentru sintagmaprevederi legale; acestei noțiuni nu i se subsumează doar legislația națională, ci - reținând prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora "ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare" - și legislația comunitară, astfel cum este aceasta interpretată jurisprudențial de CJCE, legislație cu caracter obligatoriu și care prevalează asupra reglementării din dreptul național.
Referitor la aplicabilitatea necondiționată a prevederilor Codului d e procedură fiscală, Curtea subliniază că obligația de aplicare cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Prin urmare, în aprecierea caracterului legal/nelegal al taxei percepută de pârâta recurentă, trebuie ca ea să se raporteze la legislația comunitară, neputându-se deroba de aceasta prin invocarea respectării reglementării interne, fără a proceda, ca pas imediat următor,lacercetarea conformității acestei reglementări cu reglementările comunitare primare și, finalmente,laa da eficiență efectului direct al acestora din urmă.
Efectul direct al alin. 1 al art. 90 din Tratat a fost recunoscut de CJCE în cauza C-57/65, în care a statuat că textul menționat produce efecte directe și dă naștere unor drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze.
De asemenea, în cauza Amministrazione delle Finanze dello Stato v C-106/77, CJCE a statuat că o instanță națională chemată să aplice, în limitele jurisdicției sale, prevederile comunitare, este obligată să confere efect deplin acestora, chiar refuzând aplicarea legislației naționale în măsura în care aceasta vine în conflict cu reglementarea comunitară, chiar adoptată ulterior, fără să fie nevoie să solicite sau să aștepte abrogarea prevederii neconforme fie pe cale legislativă, fie pe calea controlului de constituționalitate.
Prin urmare, critica recurentei vizând nedeclararea reglementării fiscale naționale ca neconstituțională nu poate fi considerată una validă, în raport de invocata jurisprudență a CJCE.
3. Instanța de fond și-a fundamentat constatarea nelegalității perceperii taxei speciale de înmatriculare pe încălcarea prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratat, text potrivit căruia " Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare".
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei speciale de înmatriculare, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea analizează mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-345/93, cauza C-393/98, cauza C-101/00 și, cauza C-313/05 și cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 90 din Tratat trebuie interpretat în sensul că interzice impunerea unei taxe precum cea în discuție,dacăaceastă taxă:
Este percepută la prima înmatriculare pe teritoriul unui Stat membru a autovehiculelor second hand,
Valoarea acesteia, determinată exclusiv de caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tipul motorului, capacitatea acestuia) și de clasificarea de mediu, este calculată fără luarea în considerare a deprecierii reale a vehiculului, astfel încâtexcede valoarea reziduală a aceleiași taxe, încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Astfel, atunci când o taxă asupra unui autovehicul nou reprezintă o anumită proporție din prețul său (x%), taxa reziduală cuprinsă în prețul său de revânzare ulterioară, după depreciere, va reprezenta aceeași proporție (x%) din acest din urmă preț.
, cu alte cuvinte, taxa de înmatriculare pentru un autovehicul de x ani importat într-un stat membru nu poate depăși valoarea taxei inclusă în valoarea reziduală a unui autovehicul uzat similar, înmatriculat în urmă cu x ani în acel stat membru.
Principiul care se desprinde din jurisprudența invocată a CJCE este acela că art. 90 alin. 1 este încălcat atunci când taxa percepută pentru bunurile importate și cea percepută pentru produse similare deja existente pe piața națională a statului membru în discuție, sunt calculate de o manieră diferită pe baza unor criterii diferite, care conduc,fie și doar în anumite cazuri, la o impunere mai împovărătoare asupra bunurilor importate.
4. În această ordine de idei, se impune a fi clarificat aici motivul de recurs privind faptul că tribunalul nu ar fi stabilit faptul că în statul de unde a fost cumpărat autovehiculul, Germania, a fost plătită efectiv o taxă de primă înmatriculare, după cum nici nu a stabilit dacă în țara de proveniență este instituită o astfel de taxă, fără a indica însă relevanța acestei clarificări.
Nu interesează deloc în aprecierea legalității taxei dacă o taxă similară a fost percepută sau nu în țara de origine (sau dacă ea este reglementată), întrucât - așa cum s-a arătat mai sus - jurisprudența comunitară raportează eventuala discriminare la autoturismele second hand deja înmatriculate în statul membru importator, mai exact la impunerea diferențiată de către același stat.
5. Revenind la taxa specială de înmatriculare reglementată de legislația națională, Curtea reține că aceasta a fost calculată, în speță, potrivit art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (în vigoare la momentul de referință), în raport de capacitatea cilindrică a vehiculului, de norma de poluare și de vechimea autovehiculului, adică în raport de criterii obiective, similare, spre pildă, celor prevăzute de legislația ungară examinată de CJCE în cauzele conexate C-290/05 și C-333/05și.
Pentru a verifica compatibilitatea reglementării naționale în materie cu prevederile art. 90 alin. 1 din Tratat, prin prisma mai sus citatei jurisprudențe a CJCE, trebuie, în concret, să se compare valoarea întreagă a taxei cu valoarea reziduală a aceleiași taxe după trecerea unei perioade de depreciere a autovehiculului. Iar pentru aceasta este necesar să presupunem că o astfel de perioadă de timp a trecut. Totodată, trebuie observat că în momentul în care se instituie o nouă taxă, o astfel de perioadă de timp încă nu a trecut, astfel că ne lipsește unul din termenii de comparație.
Prin urmare, trebuie evaluată taxa specială de înmatriculare instituită de legea română, astfel cum era ea reglementată la momentul impunerii ei în speță. Neavând însă reperul mai sus pomenit, este necesar pentru aceasta să facem o proiecție teoretică în timp și să determinăm dacă din această perspectivă există o impunere discriminatorie a autovehiculelor second hand importate din alte state membre.
O comparație între autovehiculele second hand importate și cele înmatriculate în România anterior introducerii taxei nu este relevantă. Mai degrabă, efectul taxei de înmatriculare asupra autovehiculelor second hand importate din alt stat membru trebuie comparat cu efectul taxei de înmatriculare reziduale asupra autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în România, însă după adoptarea reglementării, cu privire la care s-a născut obligația de plată a taxei la un stadiu anterior.
Modul de calcul al taxei de primă înmatriculare, astfel cum a fost aplicat reclamantului intimat, este detaliat în art. 2141alin. 3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel:
(100 - D)
Taxa specială = Ax Bx Cx ---------,
100
unde:
A = capacitatea cilindrică;
B = taxa prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4 sau, după caz, în coloana 2 din anexa nr. 4.1;
C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în coloana 2 din anexa nr. 5;
de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului, prevăzut în coloana 3 din anexa nr. 5.
La prima lectură a acestui mod de calcul, ar părea că aplicarea coeficientului D, intitulat "de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului", duce la calcularea unei taxe care ține cont de deprecierea vehiculului, reducându-se proporțional.
La o analiză mai atentă se observă însă că, prin aplicarea coeficientului C, intitulat "de corelare a taxei", nu doar că este anulat efectul de micșorare al coeficientului D, dar, mai mult, se observă că taxa de primă înmatriculare crește pe măsura deprecierii continue a autovehiculului.
Procedând la proiecția teoretică în timp, în vederea verificării dacă taxa specială de înmatriculare din legislația românească respectă cerințele de compatibilitate cu dreptul comunitar enunțate de CJCE, să luăm exemplul unui autovehicul nou, cu capacitate cilindrica de 1734 mc, euro 3, fabricat în 2007.
Aplicând formula de calcul prevăzută mai sus pentru ipoteza importării și înmatriculării lui în 2007, care presupune
(100 - D)
Taxa specială = Ax Bx Cx ---------,
100
unde A = 1734 cmc; B = 0,6 euro/1 cmc (pentru euro 3 și capacitate cilindrică între 1601 și 2000); C = 0,9 (până la 6 luni inclusiv), iar D = 15% (pentru vechime până la 6 luni inclusiv),
rezultă o taxă specială de 795,9 euro.
Calculând aceeași taxă pentru un vehicul second hand similar, singura diferență fiind deci aceea de vechime, luând spre exemplu o vechime de un an a autovehiculului, pentru ipoteza teoretică a importării acestuia în anul imediat următor, 2008, aplicând aceeași formulă de mai sus,
unde A = 1734 cmc; B = 0,6 euro/1 cmc (pentru euro 3 și capacitate cilindrică între 1601 și 2000); C = 1,8 (pentru vechime între 6 luni și doi ani inclusiv), iar D = 25% (pentru o vechime între 6 luni și doi ani inclusiv),
rezultă o taxă specială de 1404,54 de euro,
deci mai mare, aproape dublă.
Se poate observa astfel cu ușurință că taxa de primă înmatriculare, astfel cum este stabilită potrivit legislației române, nu doar că nu descrește odată cu deprecierea ei în timp, ci ea crește direct proporțional cu aceasta, ceea ce o face nevalabilă în toate situațiile ipotetice posibile.
6. Chestiunea imediat următoare care trebuie clarificată este aceea a măsurii acestei nevalidități și a modului în care ea poate fi determinată.
Așa cum am arătat, motivul de nevaliditate este nerespectarea art. 90 alin. 1 din tratat, iar jurisprudența CJCE arată că taxa este invalidă doar în măsura în care excede taxa reziduală încorporată în valoarea de piață a autovehiculelor second hand similare deja înmatriculate în statul membru respectiv.
Spre pildă, în exemplul mai sus oferit, partea de taxă care excede taxa de primă înmatriculare la importul autovehiculului nou, în 2007, adică 1404,54 - 795,9 = 608,64, este în mod cert nelegală; ar rămâne de determinat, pe baza unor criterii previzibile, cât din taxa rămasă, de 795,9, care este taxa întreagă, depășește taxa reziduală încorporată în valoarea de piață la momentul perceperii ei, în raport de deprecierea vehiculului.
Or, în lipsa unor repere oferite de legiuitorul român, în lipsa unor criterii sau modalități legale,previzibile, de determinare a măsurii deprecierii reale a autovehiculelor în perioada de timp ce constituie vechimea sa, Curtea apreciază că instanța de fond în mod cu totul întemeiat a procedat la anularea întregii taxe percepută reclamantului.
7. Pretențiile recurentei privind restituirea doar a diferenței raportat la noua taxă de poluare nu pot fi luate în considerare în prezenta cauză, în care instanța a fost investită cu cercetarea doar legalității taxei speciale în forma care s-a aplicat reclamantului, iar din această perspectivă Curtea a redat mai sus de ce nu se poate determina măsura nelegalității taxei percepute reclamantului intimat.
Eventualelor modificări legislative succesive nu are decât să le dea eficiență pârâta recurentă, dacă apreciază că este cazul, instanța neputându-se substitui organului fiscal și să aprecieze asupra aplicabilității sau nu a unor taxe (precum taxa de poluare) decât în eventuala contestare judiciară a impunerii.
De altfel, pârâta recurentă nici nu a indicat cât ar constitui, la speță, taxa de poluare, nici nu a solicitat administrarea de probe în acest sens, în condițiile în care, pentru calcularea ei, ar trebui determinată valoarea combinată a emisiilor de, exprimată în grame/km.
8. Referitor la motivul de recurs privind calculul dobânzilor, instanța îl apreciază ca nefondat, temeiul juridic al cererii reclamantului fiind, așa cum s-a arătat mai sus, art. 117 alin. 2 lit. d din OG nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, a cărui incidență atrage aplicabilitatea art. 124 privitor la dobânzi.
Față de considerentele de mai sus și cu rezervele de argumentare expuse, Curtea apreciază sentința tribunalului ca legală și temeinică, astfel că - în temeiul disp. art. 312 alin. 1.pr.civ. - va respinge ca nefondat recursul pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 1
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 B împotriva sentinței civile nr. 2911/04.11.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IX-a în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red./dact.MN/MN
2 ex. 12.04.2009
Jud. fond
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Cristina Petrovici
