Anulare act administrativ fiscal. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă nr. 376

Ședința publică din 09.02.2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Monica Niculescu

JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion

JUDECĂTOR 3: Cristina Petrovici

Grefier: ---

Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI

a fost reprezentat de procuror

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 550/2002 SECTOR 3 în contradictoriu cu intimata-reclamantă - TRANS SRL și cu intimatul-pârât CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3.

La a doua strigare, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune în ședință, lipsind recurenta-pârâtă și intimatul-pârât.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 2583/08.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-,procedura de citare este legal îndeplinită,că recurenta-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, la data de 04.02.2009, dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantum de 2 lei, și a timbrului judiciar, în valoare de 0,15 lei, și că intimata-reclamantă a depus, prin serviciul registratură, la data de 03.02.2009, întâmpinare, în două exemplare.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.

Intimata-reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat. prevederile art. 16 din Legea nr. 550/2002 și precizează că din noiembrie 2002 are o fișă de calcul a chiriei, conformă cu decizia Consiliului General al Municipiului Arată că art. 1416.civ. prevede posibilitatea locațiunii chiar în formă verbală, însă a respectat forma prevăzută de lege. Menționează că singurul motiv de recurs este că are o fișă de calcul și nu are încheiat un contract de închiriere, dorindu-se ocuparea spațiului. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentatul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca neîntemeiat. Arată că, contractul de închirierea este consensual, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a reținut că există acordul părților, sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

CURTEA,

Asupra recursului de fata;

Prin sentinta civila nr. 2583/08.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr- s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Sector 3 B si a fost respinsa actiunea in contradictoriu cu acest pentru considerentul aratat.

A fost admisa actiunea formulata de reclamanta - TRANS SRL in contradictoriu cu parata COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 550/2002 SECTOR 3 si a fost obligata parata sa negocieze direct cu reclamanta vanzarea imobilului cu destinatia de spatiu comercial situat in B, str. - - nr. 13, sector 3.

Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca potrivit art. 7, 8 si 9 din legea nr. 550/2002 doar parata Comisia pentru Vanzarea comerciale si de prestari servicii are atributii in ceea ce priveste realizarea procedurii de negociere directa cu cumparatorul.

Asa fiind a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Consiliul Local al Sectorului 3.

Reclamanta a solicitat cumpararea spatiului situat in B, str. - - nr. 13, sector 3 in suprafata de 164,05 mp pe care il detinea in baza unor fise de calcul.

Reclamanta a folosit spatiul cu acceptul administratorului acestuia, care i-a notificat obligatia de plata a contravalorii folosintei si a primit contravaloarea folosintei.

Forma scrisa a actului nu este o conditie de validitate a contractului de inchiriere potrivit art. 1411 cod civil.

Erau indeplinite toate cerintele prevazute de art. 16 din legea nr. 550/2002 pentru vanzarea spatiului prin metoda negocierii directe.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs parata Comisia de aplicare a legii nr. 550/2002 Sector 3,care a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentintei atacate in sensul repingerii ei ca neintemeiata.

A invocat faptul ca sentinta a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, deoarece intre reclamanta si nu s-a incheiat un contract de locatiune, reclamanta avand statut de tolerat.

Fisele de calcul nu sunt nominalizate in categoria formelor de detinere a spatiilor comerciale supuse vanzarii.

A invocat prevederile legii nr. 114/1996.

In drept, a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila si legea nr. 550/2002.

La 3.02.2009 intimata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei civile atacate.

Plata folosintei spatiului reprezinta chirie si prin urmare erau indeplinite conditiile prevazute de art. 16 din legea nr. 550/2002 pentru vanzarea spatiului prin negociere directa.

Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea, cu opinie majoritara constata ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente.

Nu se poate retine sustinerea recurentei ca sentinta a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Se retine ca cordul de vointa este realizat din moment ce reclamanta ocupa spatiul cu acordul prin administratorul spatiului, adica al.

In mod corect instanta de fond a apreciat ca pentru a fi valabil, contractul de inchiriere nu trebuie sa imbrace forma scrisa, iar faptul ocuparii spatiului, al existentei fisei de calcul si a platii chiriei la, dovedeste existenta contractului de inchiriere.

Astfel sunt intrunite coditiile prevazute de art. 1411 cod civil.

Reclamanta a respectat obligatiile locatarului prevazute la art. 1429 cod civil, achitand pretul locatiunii conform adreselor depuse.

In cauza ne aflam in situatia unui contract de locatiune fara termen conform dispozitiilor art. 1436, 1437, 1452 cod civil.

Dispozitia Primarului General nr. 105/1998 reprezinta in fapt acordul ca cei ce detineau spatiile fara contract sa le ocupe, iar chiria va fi calculata pe fisa de calcul.

Nu se poate retine sustinerea recurentei ca reclamanta ar avea statut de tolerat sau ca fisa de calcul instituie un drept de folosinta extracontractual.

presupune ingaduinta de a ocupa spatiul fara existenta unei contraprestatii, iar dreptul de folosinta extracontractual nu are nici o reglementare juridica, orice folosinta a spatiului cu acordul proprietarului sau administratorului si plata unei sume de bani reprezentand contravaloarea folosintei fiind asimilata de codul civil existentei contractului de inchiriere.

Atata timp cat a fost probata existenta contractului conform Codului civil avem de-a face cu un contract incheiat in conditiile legii.

Cu privire la invocarea de catre recurenta a prevederilor legii nr. 114/1996 se retine ca aceasta lege nu este aplicabila in speta deoarece domeniul sau de reglementare este limitat la locuinte si nu se refera la spatiile comerciale.

Drept urmare se constata legala si temeinica sentinta atacata si nefondat recursul si in baza art. 299 si urmatoarele, 304 pct. 9, 3041cod procedura civila, art. 16 din legea nr. 554/2004 va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

CU MAJORITATE

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta COMISIA DE APLICARE A LEGII NR. 550/2002 SECTOR 3 cu sediul in B,--4, sector 3 in contradictoriu cu intimata reclamanta - TRANS SRL cu sediul in B,-, sector 3 si intimatul parat CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3 cu sediul in B,--4, sector 3 impotriva sentintei civile nr. 2583/08.10.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a IX-a în dosarul nr-, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 9.02.2009.

JUDECATOR, JUDECATOR,

GREFIER,

RED. JUD. CP (2 ex.)

Jud. Fond -

Cu opinia separata a d-nei judecator, in sensul admiterii recursului, modificarii sentintei in sensul respingerii actiunii.

Președinte:Monica Niculescu
Judecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Cristina Petrovici

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 376/2009. Curtea de Apel Bucuresti