Anulare act administrativ . Sentința 379/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 379
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 04 2008 privind acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL INDEPENDENT AL MEDICILOR DIN JUDEȚUL G în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE B și AUTORITATEA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ G - SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din data de 04 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra cauzei de față:
La data de 23.05.2008 reclamantul Sindicatul Independent al Medicilor din jud. Gac hemat în judecată pârâtele Ministerul Sănătății Publice și Autoritatea de Sănătate Publică G - Spitalul Județean de Urgență Tg.-J solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Ordinului nr. 39 din 16 ianuarie 2008 emis de către pârâtul Ministerul Sănătății Publice, suspendarea ordinului până la soluționarea cauzei și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin ordinul contestat s-a dispus de către Ministerul Sănătății Publice ca toți medicii încadrați în actualul ambulatoriu de specialitate al spitalului, în cabinetele de specialitate care au corespondent în secțiile sau compartimentele cu paturi, să fie preluați în secțiile sau compartimentele cu paturi din structura spitalului, la cerere urmând ca prin decizia comitetului director să fie stabilită secția sau compartimentul în care vor fi preluați, prin acest ordin fiind încălcate dispozițiile Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât această lege menționează clar modalitatea de ocupare a posturilor atât în cadrul secțiilor de specialitate din cadrul spitalelor precum și în cadrul ambulatoriului de specialitate.
S-a susținut că au fost încălcate și dispoz. art. 41 alin. 3 din Codul muncii urmare a schimbării atât a felului muncii cât și a locului de muncă, ocuparea locurilor din cadrul secțiilor de specialitate ale spitalului ale spitalului făcându-se prin concurs de către medicii specialiști, iar activitatea din cadrul secțiilor de specialitate diferă de activitatea din cadrul ambulatoriului de specialitate.
Reclamantul a mai arătat că multe din dispozițiile ordinului nu pot fi aduse la îndeplinire, exemplificând dispoz. art. 1 alin. 2 și 3, prin aceea că o parte din medici trebuie să traverseze orașul pentru a desfășura activitate de ambulatoriu, în mun. Tg.-J existând două unități spitalicești aflate la câțiva Km una de alta.
S-a mai susținut că referatul de aprobare a ordinului contestat este elaborat de doi funcționari de specialitate economiști care nu au urmărit decât micșorarea cheltuielilor de spitalizare sub fațada creșterii actului medical și că, de asemenea, s-a creat o situație discriminatorie întrucât medicilor specialiști din cadrul secțiilor spitalelor nu li s-a dat posibilitatea de a-și exprima, printr-o cerere, opțiunea de a desfășura activitatea în cadrul ambulatoriului de specialitate.
La data de 19.06.2008 pârâtul Ministerul Sănătății Publice a formulat întâmpinare solicitând respingerea Acțiunii reclamantului.
În motivarea acestei cereri, pârâtul a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile cu motivarea că a fost depășit termenul de 30 de zile calculat de data publicării ordinului în Monitorul Oficial.
S-a mai invocat excepția prematurității acțiunii cu motivarea că acțiunea a fost formulată la data de 26.05.2008 odată cu plângerea prealabilă fără a aștepta trecerea termenului de 30 de zile pentru primirea răspunsului.
Pârâtul a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cu motivarea că sindicatul nu prezintă mandat din partea tuturor membrilor săi și scopul acestuia nu permite acționarea în justiție.
Pe fond, s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată cu motivarea că ordinul atacat nu încalcă dispozițiile Legii nr. 95/2006 aceștia neprevăzând modalitatea de ocupare a posturilor într-o unitate sanitară, separat pentru secții și separat pentru ambulatoriu,iar preluarea medicilor din ambulatoriu în secțiile sau compartimentele din spital este o altă modalitate de organizare a asistenței medicale care vine în întâmpinarea pacientului care este monitorizat de același medic, cât și a medicului care are posibilitatea de a trata și monitoriza pacientul.
S-a mai susținut că este nefondată susținerea privind încălcarea a dispozițiilor Codului muncii întrucât prin art. 13 din ordinul contestat este prevăzută posibilitatea încheierii unui act adițional la contractul de muncă de către unitatea sanitară cu personalitate juridică și personalul preluat de spital.
Prin întâmpinarea formulată de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Tg.-J s-a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Prin această cerere s-a invocat necompetența Curții de APEL CRAIOVA cu motivarea că ordinul contestat este emis de Ministerul Sănătății Publice, competența aparținând astfel Curții de Apel București și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Spitalul Județean de Urgență Tg.-J având în vedere că ordinul contestat este emis de către Ministerul Sănătății Publice.
S-a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat de reclamant la data de 02.09.2008 s-a solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârâți prin întâmpinare arătându-se că s-a formulat procedura prealabilă, că instanța competentă este Curtea de APEL CRAIOVA, că pârâtul Spitalul Județean de Urgență Tg.-J are calitate procesuală pasivă întrucât pune în aplicarea ordinele Ministerul Sănătății Publice.
Cu privire la excepția prematurității, s-a susținut că nici până în prezent nu s-a răspuns la plângerea prealabilă.
Pe fond s-a susținut că măsurile dispuse prin ordinul contestat contravin principiilor enunțate în art. 169 din Legea 95/2006 care prevede faptul că Ministerul Sănătății Publice reglementează și aplică măsuri de creștere a eficienței și calității serviciilor medicale, întrucât deplasarea medicilor de la o clădire la alta aflate la o distanță de kilometrii și permutarea cadrelor medicale din secțiile de specialitate în ambulatoriu nu se poate vorbi de o eficientizare a actului medical.
S-a mai arătat că reorganizarea ambulatoriului de specialitate nu s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 174 alin. 3 din Legea 95/2006 care prevede că "structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului sau a denumirilor pentru spitalele publice se aprobă prin ordin al ministrului sănătății publice, la propunerea managerului spitalului, prin autoritățile de sănătate publică sau la inițiativa Ministerul Sănătății Publice și ale serviciilor deconcertate ale acestui, în funcție de indicatorii anuali de eficiență" aspecte ce nu au fost realizate la emiterea acestui ordin.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea reține următoarele aspecte de fapt și de drept.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a Curții de APEL CRAIOVA se constată neîntemeiată având în vedere dispozițiile art. 10 din legea nr. 554/2004 care stabilește competența teritorială alternativă a instanței de la domiciliul sau sediul reclamantului și cea a instanței de la sediul autorității emitente, alegerea aparținând reclamantului.
Cum în speță reclamantul a ales instanța de la domiciliul său, respectiv Curtea de APEL CRAIOVA, se constată neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale.
Este nefondată și invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile cu motivarea că a fost depășit termenul de 30 de zile calculat de data publicării ordinului în Monitorul Oficial, întrucât termenul de formulare a plângerii prealabile curge de la data comunicării actului administrativ, iar în lipsa acestei comunicări de la data luării la cunoștință a actului administrativ.
În speță, neexistând dovada comunicării ordinului contestat către reclamant se constată că plângerea prealabilă a fost formulată în termen de 30 de zile de la luarea la cunoștință a actului atacat.
Este nefondată și excepția prematurității acțiunii având în vedere că nici până în prezent nu s-a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamant.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, Curtea o constată neîntemeiată având în vedere că prin cererea înregistrată sub nr. 5626/26.05.2008 la Ministerul Sănătății Publice reclamantul a solicitat, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, revocarea ordinului contestat.
Față de faptul că ordinul contestat are ca destinatar și Spitalul Județean de Urgență Tg.- se reține că acesta are calitate procesuală pasivă, fiind parte în raportul juridic dedus judecății.
În raport de dispozițiile art. 28 alin. 2 din legea nr. 54/2003 privind sindicatele potrivit cu care organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, precum și de încheierea de ședință din 10.mai 1990 Judecătoriei Tg.-J prin care a fost înregistrat Sindicatul Independent al Medicilor din jud. se constată nefondată excepția lipsei calității procesuale invocată de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Tg.-J, fiind respinsă.
Pe fondul cauzei, se rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:
Prin Ordinul nr. 39 din 16 ianuarie 2008 emis de Ministerul Sănătății Publice s-a dispus ca toți medicii încadrați în actualul ambulatoriu de specialitate al spitalului, în cabinetele de specialitate care au corespondent în secțiile sau compartimentele cu paturi, să fie preluați în secțiile sau compartimentele cu paturi din structura spitalului, la cerere urmând ca prin decizia comitetului director să fie stabilită secția sau compartimentul în care vor fi preluați.
La baza emiterii acestui ordin a stat referatul de aprobare din 11.01.2008 întocmit de Direcția Generală Organizare, Resurse Umane, Dezvoltare Profesională și Salarizare din cadrul Ministerul Sănătății Publice care reținut necesitatea înființării ambulatoriului de specialitate integrat al spitalului prin reorganizarea ambulatoriului de specialitate al spitalului în scopul creșterii calității serviciilor medicale, a accesibilității la serviciile medicale, al continuității actului medical și al liberei înțelegeri de către pacient al medicului curant.
Legalitatea unui act administrativ se analizează prin prisma respectării condițiilor de valabilitate ale acestuia, respectiv a celor de fond (emiterea actului administrativ de către autoritatea competentă în limitele competenței sale și conformitatea actului cu conținutul legii), a condițiilor de formă a actului administrativ precum și a condițiilor de procedură a actului administrativ.
De asemenea, legalitatea unui act administrativ se analizează și prin prisma conformității actului cu scopul legii, înțelegând prin aceasta și oportunitatea actului administrativ, respectiv marja de libertate permisă de lege unei autorități sau serviciu public în aplicarea legii, a cărei depășire constituie abuz.
Analizând motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în susținerea acțiunii în contencios administrativ se constată că reclamantul critică actul administrativ atât sub aspectul legalității acestuia (încălcarea dispozițiilor Legii 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, întrucât această lege menționează clar modalitatea de ocupare a posturilor atât în cadrul secțiilor de specialitate din cadrul spitalelor, precum și în cadrul ambulatoriului de specialitate; a încălcării dispoz. art. 41 alin. 3 din Codul muncii urmare a schimbării atât a felului muncii cât și a locului de muncă, a încălcării art. 169 și art. 174 alin. 3 din Legea 95/2006) cât și al oportunității (dispozițiile ordinului nu pot fi aduse la îndeplinire, exemplificând dispoz. art. 1 alin. 2 și 3, prin aceea că o parte din medici trebuie să traverseze orașul pentru a desfășura activitate de ambulatoriu, în mun. Tg.-J existând două unități spitalicești aflate la câțiva Km una de alta și că nu s-a urmărit decât micșorarea cheltuielilor de spitalizare sub fațada creșterii actului medical și că, de asemenea, s-a creat o situație discriminatorie întrucât medicilor specialiști din cadrul secțiilor spitalelor nu li s-a dat posibilitatea de a-și exprima, printr-o cerere, opțiunea de a desfășura activitatea în cadrul ambulatoriului de specialitate).
Sub aspectul motivelor de legalitate, Curtea le constată nefondate având în vedere că prin ordinul contestat nu a fost modificată modalitatea de ocupare a posturilor atât în cadrul secțiilor de specialitate din cadrul spitalelor, așa cum este reglementată prin Legea 95/2006, ci doar s-a modificat modalitatea de acordarea a asistenței medicale și de desfășurare a activității într-un sistem integrat, potrivit atribuțiilor conferite ministrului sănătății publice de dispoz art. art. 174 alin. 3 din Legea 95/2006.
Cât privește încălcarea dispoz. art. 41 alin. 3 din Codul muncii, criticile aduse de reclamant ordinului contestat sunt nefondate având în vedere că potrivit art. 13 din acest ordin modificarea contractului individual de muncă al personalului preluat de spital se va face prin semnarea unui act adițional cu privire la schimbarea, atât a felului muncii, cât și a locului de muncă.
Sunt nefondate și motivele vizând încălcarea art. 169 și art. 174 alin. 3 din Legea 95/2006, având în vedere, pe de o parte, că eficientizarea și creșterea calității serviciilor medicale sunt indicatori care privesc modalitatea concretă de asigurare a serviciilor medicale către pacienți, iar, pe de altă parte, că ordinul a fost emis de organul competent, respectiv Ministrul Sănătății Publice, la inițiativa Ministerului Sănătății Publice prin Direcția Generală Organizare, Resurse Umane, Dezvoltare Profesională și Salarizare, fiind astfel respectate dispozițiile susmenționate.
Cu privire la motivele de oportunitate invocate de reclamant, Curtea le apreciază nefondate, reținându-se că măsurile dispuse prin ordinul atacat se încadrează în marja de apreciere acordată de lege autorității publice, fără a îmbrăca forma abuzului, ordinul contestat fiind emis în concordanță cu scopul legii, respectiv asigurarea calității și accesibilității serviciilor de sănătate, potrivit art. 4 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept Curtea constată nefondată acțiunea reclamantului urmând aor espinge,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Independent al Medicilor din jud. G, cu sediul în mun. Tg.-J,-, jud. G împotriva pârâtelor Ministerul Sănătății Publice cu sediul în B,--3, sector 1 și Autoritatea de Sănătate Publică G - Spitalul Județean de Urgență Tg.-J, cu sediul în mun. Tg.-J,-, jud.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 18 2008.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Tehn.
4ex/09.01.2009
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie
