Anulare act administrativ . Decizia 385/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 385
Ședința publică din data de 9 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Niculescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Ion
JUDECĂTOR 3: Cristina Petrovici
GREFIER: ---
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR în contradictoriu cu intimații-reclamanți - și .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, și intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că obiectul pricinii este recurs împotriva sentinței civile nr. 1211/03.09.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, procedura de citare este legal îndeplinită și că recurenta-pârâtă a depus, prin serviciul registratură, la data de 22.01.2009, motive de recurs pentru comunicare intimatei-reclamante.
Curtea comunică intimatei-reclamante, prin avocat, un exemplar al motivelor de recurs.
Intimata-reclamantă, prin avocat, precizează că a luat cunoștință de motivele de recurs.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul recursului.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea soluției instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. art. 5 din Legea nr. 9/1998 și art. 6 din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998. Arată că au dovedit faptul că în anul 1940 imobilul exista, au depus contractul de vânzare-cumpărare nr. 368/1919, astfel încât au făcut dovada dreptului de proprietate. Solicită a se ține cont de art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 și de deciziile Înaltei Curți de Casație și de Justiție, și să se respingă recursul, fără cheltuieli de judecată.
Intimata-reclamantă, prin avocat, achiesează susținerilor intimatului-reclamant. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată, motivele de recurs fiind identice cu apărările din întâmpinarea depusă la instanța de fond. De asemenea, apreciază că, din anul 2005 și până în prezent, sumele nu au fost plătite.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1211/03.09.2008 a Tribunalului Călărași, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții - și împotriva pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
În consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 374/13.03.2008 emisă de pârâtă, aceasta din urmă fiind obligată să emită o nouă decizie prin care să valideze hotărârea nr. 101/28.09.2005 a Comisiei Județene C pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și să actualizeze compensațiile stabilite prin această hotărâre în raport de indicele de inflație de la data emiterii hotărârii (28.09.2005) la zi.
În motivarea sentinței sale, Tribunalul a reținut că autorul reclamanților și-a abandonat averea în Bulgaria până cel mai târziu la data de 15.11.1940, s-a stabilit în România, nu a fost despăgubit sub nici o formă de Statul Român și a fost prejudiciat prin aplicarea Tratatului, fiind îndreptățit la acordarea compensațiilor bănești conform dispozițiilor Legii nr. 9/1998.
Referitor la acoperirea probatorie a pretențiilor reclamanților, tribunalul a invocat copiile actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 368/1919, tabelul nominal cu locuitorii de origine română din orașul care urmau a evacua teritoriul și de avere imobiliară ce poseda în județul, adeverințe și plan de situație eliberate de municipalitatea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii în integralitate a acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului său, pârâta a arătat că situația Comisiei mixte româno-bulgare nu constituie act doveditor cu privire la acordarea despăgubirilor pentru proprietățile din mediul, singurul act doveditor fiind tabelul eliberat de Ministerul Afacerilor Externe și verificat de Comisia mixtă româno-bulgară. În aplicarea art. 2 din Decretului nr. 513/1953, a procedat la întocmirea unor tabele a situației proprietății imobiliare urbane pentru așezările, și; în aceste tabele, în comuna nu figurează numitul.
Totodată, pârâta a contestat legalitatea actualizării cuantumului compensațiilor acordate, în considerarea prevederilor art. 34 lit. h din HG nr. 753/1998 privind Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prevederi conform cărora prin hotărârea nr. 2063/13.03.2003 a Comisiei Municipiului B s-a făcut o propunere privind cuantumul compensațiilor, acestea devenind certe, lichide și exigibile din momentul validării lor.
Chestiunea actualizării compensațiilor a fost reglementată de legiuitor, iar ea vizează exclusiv a doua tranșă; or, condițiile și modul în care se realizează compensațiile sunt limitativ prevăzute de lege, iar ipoteza din speță nu se încadrează în această sferă.
Prezenți în instanță în ședința publică de astăzi, intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând legalitatea și temeinicia sentinței tribunalului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
1. Problema în divergență cu privire la fondul litigiului, mai exact la îndreptățirea reclamanților de a obține compensații în temeiul Legii nr. 9/1998, vizează acoperirea probatorie a cererii acestora.
Astfel, instanța de fond a reținut ca îndestulătoare actele depuse de reclamanți, pe care le-a coroborat, anume:
- copia contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 368/29.12.1919 ( 53-54)
- copia extras din "Tabelul nominal cu locuitorii de origine română din orașul, care urmează a evacua teritoriul și de averea imobiliară ce posedă", jud., din Fondul Comisiei mixte româno-bulgare pentru schimbul de populație - anul 1940, jud. de la Arhivele Statului - Direcția Arhivelor Naționale Istorice Centrale ( 77), care atestă aceeași situație a proprietății autorului reclamanților la momentul schimbului de populații.
- adeverințele municipalității, care atestă faptul că și la momentul întocmirii planului cadastral de regularizare al orașului, adică în anul 1943, autorul reclamanților, numitul figura în evidențe cu acest imobil ( 51-52)
2. Potrivit art. 5 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940, "(1) Dovada dreptului de proprietate asupra terenurilor și construcțiilor pentru care se solicită compensații se face cu înscrisuri.
(2) Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și alte instituții publice care dețin acte referitoare la situația persoanelor evacuate din județele și, ca urmare a aplicării tratatului, sunt obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate".
Textul de lege este foarte clar atunci când vorbește de proba dreptului de proprietate, referindu-se la înscrisuri, nicidecum la înscrisuri care să emane de la anumite instituții, după cum pretinde recurenta. De altminteri, chiar alineatul 2 mai sus citat prevede implicit posibilitatea probării cu orice fel de înscrisuri emanând de la instituțiile "obligate să elibereze celor interesați copii de pe actele solicitate", adică Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, precum și orice alte instituții publice care dețin astfel de acte.
Ceea ce este esențial este ca aceste acte să acopere probator dreptul de proprietate al persoanei evacuate la acest din urmă moment, al evacuării.
Or, în speță, din coroborarea actelor mai sus menționate reiese foarte clar că autorul reclamanților a deținut în proprietate bunurile în discuție, ele aflându-se în proprietatea sa și la momentul evacuării (a se vedea copia extras de la Arhivele Naționale).
Instanța de recurs nu vede cum a ajuns recurenta la concluzia, total contrară prevederilor legale, că singurele înscrisuri apte a face dovada proprietății ar fi cele emise de Ministerul Afacerilor Externe și nici de ce actele emise de Arhivele Naționale ar prezenta mai puține garanții de autenticitate și veridicitate.
Prin urmare, Curtea împărtășește întru totul concluzia la care a ajuns instanța de fond, în ceea ce privește dreptul de proprietate al autorului reclamanților.
3. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, vizând actualizarea compensațiilor, Curtea constată că recurenta pârâtă nesocotește statuările Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Decizia nr. XXI/2007, pronunțată în interesul legii și, prin urmare, consacrând o dezlegare în drept obligatorie pentru instanțe, potrivit disp. art. 329 alin. 3 teza finală pr.civ.
Întru lămurirea recurentei în ce privește rațiunea actualizării, corect dispusă de instanța de fond, trebuie să supunem atenției prevederile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C la 7 septembrie 1940.
Astfel, potrivit acestui text de lege, "În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate"
Prin urmare, dacă este real că Legea nr. 9/1998 a prevăzut expres și limitativ situația în care se procedează la actualizarea compensațiilor, în egală măsură este real că obligația legală a Comisiei era aceea de a se pronunța într-un interval maxim de 60 de zile.
Iar prevederea legală care limita actualizarea la cea de-a doua tranșă a fost astfel reglementată în considerarea unei prezumate și firești așteptări că validarea/invalidarea măsurilor adoptate de către comisia locală se va face cu respectarea termenului impus de lege.
Iar legiuitorul a prezumat că o mică întârziere de 60 de zile la plată (perioada legală de validare) nu produce petenților un prejudiciu considerabil, astfel încât să se impună actualizarea și într-o atare ipoteză.
În situații precum cea de față însă, în care de la emiterea hotărârii comisiei județene au trecut mai bine de 3 ani, considerațiunile avute în vedere de legiuitor atunci când a prevăzut obligația actualizării pentru tranșa a doua de plată (nota, exigibilă în anul următor stabilirii ei, potrivit art. 8 alin. 2 din lege) se regăsesc și aici cu prisosință.
Doar o interpretare precum cea statuată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2007 asigură o reală compensare a reclamanților, exact în sensul și cuantumul dorit de legiuitor prin reglementarea adoptată.
În acest sens, în argumentarea deciziei sale în interesul legii, instanța supremă a statuat că "principiul reparării integrale a prejudiciului, în spiritul căruia au fost elaborate normele prin care sunt reglementate compensațiile cuvenite persoanelor care au avut pierderi patrimoniale în urma aplicării prevederilor Tratatului d l Craiova din 7 septembrie 1940, impune ca, în momentul validării compensațiilor, sumele stabilite să corespundă valorii reale a bunurilor ce fac obiectul acestora".
4. O singură precizare și modificare în consecință a sentinței se impune a fi făcută, în condițiile în care prima instanță a concretizat momentul din care se va face actualizarea raportat la data emiterii hotărârii comisiei județene, 28.09.2005.
Pornind de la argumentele expuse mai sus și de la considerentele ÎCCJ expuse în decizia mai sus pomenită, Curtea apreciază că actualizarea compensațiilor se face doar începând de la momentul expirării celor 60 de zile în care trebuie să se pronunțe comisia centrală, iar nu de la momentul adoptării hotărârii comisiei județene; întrucât instanța supremă nu a clarificat în mod expres acest aspect, Curtea apreciază că această interpretare se desprinde implicit din motivarea deciziei, dar mai ales din reglementarea legală; așa cum am arătat, pentru ipoteza respectării termenului de 60 de zile (respectarea legii a fost premisa de la care pleacă legiuitorul), s-a considerat neglijabilă eventuala devalorizare, astfel că nu s-a impus actualizarea pentru acest interval. În schimb, pentru perioada ce excede acestui interval, soluția este cea adoptată de instanța de fond.
O interpretare contrară ar fi discriminatorie în raport de persoanele cărora, spre pildă, le-a fost validată hotărârea comisiei locale în a 58-a zi, deci în intervalul prevăzut de lege, ipoteză în care după cum rezultă din interpretarea ÎCCJ, nu se aplică actualizarea sumei pentru acest interval de 58 de zile, dacă o persoană căreia i s-a validat hotărârea în a 62-a zi, spre pildă, ar beneficia de actualizare pentru toate 62 de zile.
Reținând considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază recursul pârâtei ca fondat în măsura arătată mai sus, astfel că - în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.pr.civ. - îl va admite, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va dispune actualizarea compensațiilor bănești începând cu data expirării termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru validarea hotărârii și până la data emiterii ordinului de validare.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 1211/03.09.2008 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți - și și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul admiterii doar în parte a acțiunii.
Dispune actualizarea compensațiilor bănești începând cu data expirării termenului de 60 de zile prevăzut de lege pentru validarea hotărârii și până la data emiterii ordinului de validare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică din data de 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
---
Red./dact.2 ex.MN/MN
Jud. fond -
Președinte:Monica NiculescuJudecători:Monica Niculescu, Eugenia Ion, Cristina Petrovici
