Anulare act administrativ . Decizia 386/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 386/CA
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentele:Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, județul V, și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului H, cu sediul în H, str. G-ral, nr.18, județul V, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect-anulare act administrativ (restituire taxă de primă înmatriculare), recurs împotriva sentinței numărul 76/CA din 16.03.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, referat din care rezultă că recursurile sunt formulate în termen procedural și că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, de către recurenta P H, cerere de renunțare la judecata recursului.
Nemaifiind formulate cereri și constatându-se cauza în stare de judecată, instanța rămâne în pronunțare cu privire la cererea de renunțare formulată de recurenta P H și pe fond asupra recursului formulat de P
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 76/CA din 16.03. 2009 pronunțată de Tribunalul Vasluis -au dispus următoarele:
A fost respins excepția nesoluționării prin decizie a contestației formulată de către reclamantul, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul, domiciliat în localitatea H,-, jud. V în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, jud. V, și Administrația Finanțelor Publice H, cu sediul în H,-, jud. V, și, în consecință:
A obligat pârâtele să-i restituie reclamantului taxa rezultată ca diferență dintre suma de 5.176 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de primă înmatriculare la data de 7.02.2008, cu chitanța seria -, nr. - și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr. 686/2008, cu dobânda legală de la data achitării până la data plății efective.
A obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut
În ceea ce privește excepția nesoluționării prin decizie a cererii adresate de către reclamant pârâtei Administrația Finanțelor Publice H, conform prevederilor art. 211 si următoarele din Codul d e procedură civilă, analizată cu prioritate, instanța retine faptul că acesta este neîntemeiată deoarece față de împrejurarea că instituția restituirii sumelor de la bugetul de stat este reglementată de prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, iar procedura de restituire este reglementată de Ordinul nr. 1899/2004 al Ministerului Finanțelor Publice, care, în cazul respingerii cererii de restituire nu impune emiterea unei decizii, ca si act administrativ fiscal în înțelesul prevederilor art. 41 si 211 din Codul d e procedură fiscală, această obligație existând doar în cazul în ipoteza restituirii sumelor de la bugetul de stat, în cauză nu era necesară emiterea de către organul fiscal a unei decizii de respingere, ca si act administrativ.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Direcția Generala a Finanțelor Publice V, analizata si acesta cu prioritate, instanța retine faptul ca acesta este neîntemeiata, deoarece față de împrejurarea că taxa de primă înmatriculare constituie un venit la bugetul de stat, obligația de restituire revine si acestei pârâte, din structura căreia face parte si Administrația Finanțelor Publice
Astfel, cele două excepții de mai sus, vor fi respinse, ca neîntemeiate.
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01 ) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica CEJ prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate ( cele cu handicap, misiuni diplomatice etc. ), cât și scutiri de la plata taxei ( in cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1 ) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei H pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese, respectiv a adresei nr. 3687 din 12.03.2008 in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008 instanța reține următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme, a cărei restituire se solicită prin acțiune, a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal.
Dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, respectiv la data de 1 iulie 2008, după ce aceasta fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Prin acest din urmă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul român însușindu-și notificările Comisiei Europene referitoare la in compatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, mai precis cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul
Concomitent și corelat cu această soluție legislativă, prin nr.OUG 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxa pe poluare pentru autovehicule, constituită ca venit la bugetul Fondului pentru Mediu.
Totodată, pentru stingerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din încasarea taxei speciale găsită incompatibilă cu prevederile Tratatului și a obligației de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii, dispunând, prin art. 11 din G nr. 50/2008, ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței menționate privind taxa de poluare pentru autovehicule să se restituie, pe baza procedurii stabilite prin Normele Metodologice aprobate prin G nr. 686/2008.
Întrucât această ordonanță de urgență a fost adoptată mai înainte ca acțiunea reclamantei să fi fost soluționată în mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să instituie dispoziții tranzitorii de natură a stinge toate litigiile născute din încălcarea Tratatului, în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 și data de 30 iunie 2008, ce corespunde timpului în care art. 2141-2143Cod fiscal au produs efecte juridice, instanța consideră că soluția compensării este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât, conform infogramei nr. 5899/26.06.2008, a Reprezentanței Permanente a României pe lângă, Comisia a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
În atare condiții, instanța va da eficiență dispozițiilor G nr. 50/2008, în sensul că va considera procedura instituită prin art. 11 din actul normativ citat ca fiind pe deplin aplicabilă și cazului dedus judecății, întrucât aceasta se referă în mod expres și imperativ la toate situațiile născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 din faptul plății taxei speciale pentru autoturisme.
Pe cale de consecință, față de argumentele expuse mai sus, constatând achitarea de către reclamant a unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 ( 1 ) din Tratat, dar si incidenta în cauză a prevederilor OUG nr. 50/2008, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, acestuia urmând să i se restituie de către pârâtele Administrația Finanțelor Publice H și Direcția Generală a Finanțelor Publice V suma rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare pentru autovehicule, prin parcurgerea procedurii stabilite prin Normele aprobate prin G nr. 686/2008.
Va fi admisă cererea reclamantului privind plata dobânzii legale care se va acorda începând cu data achitării sumei mai sus arătate cu titlu de taxă de primă înmatriculare până la data restituirii efective a sumei mai sus arătate. Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamantă prin faptul că este lipsită de suma de care trebuie să-i fie restituită.
Totodată, întrucât au căzut în pretenții paratele vor fi obligate sa achite reclamantului, in temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, cheltuieli de judecata in cuantum de 39, 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând in taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs V și Administrația Finanțelor Publice mun. H, care consideră sentința recurată ca fiind nelegală și netemeinică, motivat de faptul că Ordonanța de Urgență nr. 50/2008 ce a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, nu prevede în mod expres un temei legal pentru restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
În baza acestei Ordonanțe a fost emisă nr.HG 686/2008 privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare acestei ordonanțe. În mod greșit instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a V, câtă vreme taxa a fost încasată de Nici obligarea la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată, având în vedere că temeiul îl constituie încălcarea Tratatului de aderare la
Intimatul legal citat nu a formulat întâmpinare.
Prin serviciul registratură al instanței, recurenta Had epus o cerere ștampilată prin care precizează că renunță la judecata recursului.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond constată următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurenta V, reține că activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică din punct de vedere metodologic al organizării, repartizării fondurilor din bugetul trezoreriei și al dotărilor se subordonează Direcției Generale a Contabilității Publice din Ministerul Economiei și Finanțelor.
Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică este condusă de un trezorier șef, subordonat direct directorului executiv și de un trezorier șef adjunct.
Potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 10/2004, emis în baza prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1574/2003 privind organizarea și funcționarea și, funcționează structura de Administrare Fiscală în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului, astfel cum a instituit și instanța fondului obligația de plată, respectiv în sarcina prin
În ceea ce privește fondul pricinii, Curtea reține că reclamantul a cumpărat un autoturism de ocazie marca 45, în cursul anului 2007, dintr-un stat membru al E, fiind înmatriculat inițial în țara de proveniență, respectiv Germania încă din anul 2001. Conform articolului 214 ind. 1 214 ind. 2 Cod fiscal, pentru a înmatricula autoturismul în România, a plătit taxa specială auto în cuantum de 5.176 lei, conform chitanței seria - nr. -/07.02.2008 din care, ulterior i-a fost restituită de către pârâtă suma de 2361 lei, rămânând o diferență de 1306 lei.
La data importului autoturismului, cu privire la temeinicia cererii, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 al aceluiași articol, prevede, că, între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire obligațiilor rezultate din alin. 2 menționat.
Totodată, potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, invocat de către reclamant, "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
În consecință, prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de restricționa libera circulație mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Astfel, art. 90(1) interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr- țară comunitară, în România.
În privința reglementării interne, s-a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343, prin OUG nr. 110/2006, fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice, etc.), cât și situații de scutire de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice, etc. Normele instituind această taxă au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin nr.OUG 50/2008.
Potrivit reglementării în vigoare la data importului autoturismului de către reclamant, taxa specială pentru autoturisme se datora cu ocazia primei înmatriculări în România unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art. 2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calcula după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Taxa specială nu era percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, ci doar pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare, și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare taxei sus-menționată introducea un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepea.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s- menționat prin referirile la art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, s-a reținut supr emația dreptului comunitar, în speță a art. 90 (1) din Tratat, apreciind că, prin modificarea Codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Art. 90 (1) din Tratat face parte, de la data de 1 ianuarie 2007, din ordinea internă de drept României și astfel, reclamantul, se poate adresa autorităților administrative precum și instanțelor judecătorești în scopul de a- restabili drepturile conferite de această reglementare comunitară de bază și care i-au fost încălcate prin aplicarea reglementărilor dreptului național cu caracter contrar de către autoritățile administrative cu ocazia reînmatriculării în România autoturismului cumpărat.
Potrivit art. 11 din nr.OUG 50/1998 instanța reține că taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Taxa specială a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În acest caz se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia. Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite (CJCE cazul 68/79 I/S contre Ministere danois des impots accises, precum și cauza conexată nr. C-290/05 și C-333/05 și paragraf 61-70).
Corect s-a reținut că statul român nu are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008, pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ, adoptat ulterior raportului de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 are ca fundament alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Nu este așadar posibilă, pe de o parte, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, iar pe de altă parte, nici nu poate fi obligat reclamantul să urmeze procedura în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrară dreptului comunitar.
Pe aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de V și a fi menținută ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta H, instanța urmează ca în temeiul art. 246 și următoarele Cod procedură civilă să ia act de manifestarea de voință a acestei părți, în sensul renunțării la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către V împotriva sentinței nr. 76/CA/16.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o menține.
Ia act de renunțarea recurentei a Mun. H, la judecata recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- - I--
Grefier,
Red. -
Tehnored. -/
Tribunalul Vaslui: -
25.06.2009
2 ex.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
