Anulare act administrativ . Decizia 387/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.387/CA
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leocadia Roșculeț
JUDECĂTOR 2: Violeta Elena Pinte
JUDECĂTOR 3: Iulia I - -
Grefier -
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurentul-intimat, domiciliat în H,-, județul V, în contradictoriu cu intimatele-recurente Administrația Finanțe Publice H și Direcția Generală a Finanțelor. Publice V, având ca obiect - anulare act administrativ, recurs împotriva sentinței numărul 77/CA/16.03.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat pentru recurentul-intimat, lipsă fiind reprezentanții intimatelor-recurente.
Procedura legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier care învederează că recursurile sunt formulate în termen procedural, că s-a solicitat judecata în lipsă și că dosarul se află la primul termen de judecată.
Avocat depune la dosar copie chitanță onorariu avocat și, în susținerea motivelor de recurs, dovada faptului că autoturismul a mai fost înmatriculat într-unul din statele membre ale Uniunii Europene, respectiv în Germania, respectiv cartea de identitate a autoturismului.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurentul-intimat, pune concluzii de admitere a recursului formulat de reclamant, de casare a hotărârii Tribunalului Vaslui și de admitere a acțiunii de restituire integrală a taxei de primă înmatriculare, cu obligarea intimatelor-recurente la plata cheltuielilor de judecată, susținând că prima instanță nu a soluționat corect acțiune, și că, în motivele de recurs, s-a exprimat punctul de vedere referitor la efectul retroactiv al dispozițiilor OUG nr.50/2008.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 77/CA din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vasluis -a respins excepția nesoluționării prin decizie a contestației formulată de către reclamantul, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice
A admis, în parte, acțiunea formulată de către reclamantul, domiciliat în localitatea H,-, jud. V în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice V, cu sediul în V,-, jud. V și Administrația Finanțelor Publice H, cu sediul în H,-, jud. V, și, în consecință:
A obligat pârâtele să-i restituie reclamantului taxa rezultată ca diferență dintre suma de 5.753 lei, achitată de acesta cu titlu de taxă de primă înmatriculare la data de 31.01.2008, cu chitanța seria -, nr. - și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 privind taxa de poluare pentru autovehicule, pe baza procedurii stabilite prin Normele metodologice de aplicare aprobate prin HG nr. 686/2008, cu dobânda legală de la data achitării până la data plății efective.
A obligat pârâtele să achite reclamantului suma de 39,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că în ceea ce privește excepția nesoluționării prin decizie a cererii adresate de către reclamant pârâtei Administrația Finanțelor Publice H, conform prevederilor art. 211 si următoarele din Codul d e procedură civilă, analizată cu prioritate, instanța retine faptul că acesta este neîntemeiată deoarece față de împrejurarea că instituția restituirii sumelor de la bugetul de stat este reglementată de prevederile art. 117 din Codul d e procedură fiscală, iar procedura de restituire este reglementată de Ordinul nr. 1899/2004 al Ministerului Finanțelor Publice, care, în cazul respingerii cererii de restituire nu impune emiterea unei decizii, ca si act administrativ fiscal în înțelesul prevederilor art. 41 si 211 din Codul d e procedură fiscală, această obligație existând doar în ipoteza restituirii sumelor de la bugetul de stat, în cauză nu era necesară emiterea de către organul fiscal a unei decizii de respingere, ca si act administrativ.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Direcția Generala a Finanțelor Publice V, analizata si acesta cu prioritate, instanța a reținut a acesta este neîntemeiata, deoarece față de împrejurarea că taxa de primă înmatriculare constituie un venit la bugetul de stat, obligația de restituire revine si acestei pârâte, din structura căreia face parte si Administrația Finanțelor Publice
Astfel, cele două excepții de mai sus, au fost respinse, ca neîntemeiate.
Conform dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâta invocă neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța constată că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța constată că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea. 343/2006, prin OUG 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc.), cât și scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc.). Această taxă specială se datorează cu ocaziaprimei înmatriculări in Româniaa unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare, și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 (1) din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat, fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamantul nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Reclamantul s-a adresat pârâtei H pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese, respectiv a adresei nr. 3748 din 14.03.2008 in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile nr.OUG 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor nr.OUG 50/2008 instanța reține următoarele:
Taxa specială pentru autoturisme, a cărei restituire se solicită prin acțiune, a fost introdusă prin Legea nr. 343/2006 de modificare și completare a Legii 571/2003 privind Codul fiscal.
Dispozițiile art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 au fost abrogate la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, respectiv la data de 1 iulie 2008, după ce aceasta fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008.
Prin acest din urmă act normativ s-a decis restituirea integrală a taxei speciale pentru autoturisme, instituită prin Legea nr. 343/2006, legiuitorul român însușindu-și notificările Comisiei Europene referitoare la in compatibilitatea dintre reglementarea națională și reglementarea comunitară, mai precis cu dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul
Concomitent și corelat cu această soluție legislativă, prin nr.OUG 50/2008 s-a introdus o nouă taxă, denumită taxa pe poluare pentru autovehicule, constituită ca venit la bugetul Fondului pentru Mediu.
Totodată, pentru stingerea obligațiilor ce reveneau organului fiscal, pe de o parte, născute din încasarea taxei speciale găsită incompatibilă cu prevederile Tratatului și a obligației de plată a taxei de poluare pentru autovehicule, datorată de contribuabil cu ocazia primei înmatriculări a unui vehicul în România, pe de altă parte, legiuitorul a ales soluția compensării legale a celor două datorii, dispunând, prin art. 11 din G nr. 50/2008, ca taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 -30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme, și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor ordonanței menționate privind taxa de poluare pentru autovehicule să se restituie, pe baza procedurii stabilite prin Normele Metodologice aprobate prin G nr. 686/2008.
Întrucât această ordonanță de urgență a fost adoptată mai înainte ca acțiunea reclamantei să fi fost soluționată în mod irevocabil, iar prin prevederile ei legiuitorul a înțeles să instituie dispoziții tranzitorii de natură a stinge toate litigiile născute din încălcarea Tratatului, în perioada cuprinsă între data de 1 ianuarie 2007 și data de 30 iunie 2008, ce corespunde timpului în care art. 2141-2143Cod fiscal au produs efecte juridice, instanța consideră că soluția compensării este în concordanță cu dispozițiile art. 116 Cod procedură fiscală, cu atât mai mult cu cât, conform infogramei nr. 5899/26.06.2008, a Reprezentanței Permanente a României pe lângă, Comisia a apreciat că normele metodologice privind taxa de poluare a autovehiculelor sunt conforme cu criteriile comunitare.
În atare condiții, instanța va da eficiență dispozițiilor G nr. 50/2008, în sensul că va considera procedura instituită prin art. 11 din actul normativ citat ca fiind pe deplin aplicabilă și cazului dedus judecății, întrucât aceasta se referă în mod expres și imperativ la toate situațiile născute în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008 din faptul plății taxei speciale pentru autoturisme.
Pe cale de consecință, față de argumentele expuse mai sus, constatând achitarea de către reclamant a unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1 -214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 (1) din Tratat, dar si incidenta în cauză a prevederilor nr.OUG 50/2008, acțiunea reclamantului va fi admisă în parte, acestuia urmând să i se restituie de către pârâtele Administrația Finanțelor Publice H si Direcția Generala a Finanțelor Publice V suma rezultată ca diferență între suma achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor legale privind taxa pe poluare pentru autovehicule, prin parcurgerea procedurii stabilite prin Normele aprobate prin G nr. 686/2008.
Va fi admisă cererea reclamantului privind plata dobânzii legale care se va acorda începând cu data achitării sumei mai sus arătate cu titlu de taxă de primă înmatriculare până la data restituirii efective a sumei mai sus arătate. Acordarea dobânzii legale este de natură să acopere folosul nerealizat de reclamantă prin faptul că este lipsită de suma de care trebuie să-i fie restituită.
Totodată, întrucât au căzut in pretenții paratele vot fi obligate sa achite reclamantului, in temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă, cheltuieli de judecata in cuantum de 39, 30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, constând în taxa judiciara de timbru si timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivat, în esență, de faptul că instanța a făcut o aplicare greșită a legii când a apreciat că se poate acorda reclamantului doar diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare instituită prin nr.OUG 50/208, aplicând retroactiv un text de lege, știut fiind că legea dispune numai pentru viitor. Impunând reclamantului taxa de poluare, motivat de faptul că actul normativ invocat a intervenit înainte de soluționarea acțiunii reclamantului, instanța a încălcat prevederile dreptului comunitar, impunând o taxă discriminatorie, ilegală și contrară dreptului comunitar.
Sentința primei instanțe a fost recurată și de pârâtele V și V, fiind criticată pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei acordări a dobânzilor și a cheltuielilor de judecată, câtă vreme nu se poate reține culpa sa procesuală, motivul admiterii acțiunii fiind încălcarea prevederilor tratatului de aderare a României la. precum și pentru greșita respingere a excepției privind lipsa calității procesuale pasive a - ului.
Curtea examinând cererea de recurs și dosarul de fond urmează a reține următoarele:
În cursul anului 2007, reclamantul a cumpărat un autoturism marca cu nr. de identificare 1C8FYNB961T-, autovehicul pe care l-a achiziționat din Germania. Reclamantul, cu ocazia reînmatriculării în România a achitat contravaloarea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art. 2141-2143din Cod procedură fiscală, în cuantum de 5.753 lei, conform chitanței fiscale seria - nr. -/31.01.2008.
La data cumpărării, autovehiculul era deja înmatriculat în circulație din 09.10.2000, într-un alt stat membru, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare care poartă viza serviciului înmatriculări a Poliției
Pârâta intimată în urma plângerii prealabile formulate de reclamant a refuzat restituirea taxei de primă înmatriculare percepută nelegal susținând că nu există temei legal pentru restituire, potrivit adresei de răspuns nr. 3748 din 14.03.2008.
Curtea reține că autoturismul dobândit de reclamant în 2007 era deja înmatriculat într-unul din statele membre ale comunității europene, astfel încât raportat la prevederile art. 90 din Tratatul, la jurisprudența reliefată de hotărârile pronunțate împotriva Poloniei și Ungariei (cauza C313/05 și cauzele C-333/05; /05), și la jurisprudența națională se constată că prevederile art. 2141-2143din Codul fiscal nu sunt compatibile cu prevederile comunitare prevăzute în art. 25, 28 și 90 din Tratatul, taxa de primă înmatriculare impusă de statul român constituind o taxă cu efect echivalent taxelor la import de natură a restricționa libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
Însăși Statul Român recunoaște caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare în preambulul nr.OUG 50/2008 ("evitarea oricăror consecințe juridice negative") și prin abrogarea dispozițiilor art. 2141-2143Cod fiscal, prin art. 14 alin. 2 din actul normativ amintit, în vederea instituirii taxei pe poluare începând cu data de 01.07.2008, prevederile nr.OUG 50/1998 nefiind incidente în cauză ca urmare a imposibilității retroactivării legii civile potrivit art. 15 din Constituția României.
Astfel, cu privire la incidența în speță a dispozițiilor nr.OUG 50/1998, Curtea reține că potrivit art. 11 din nr.OUG 50/2008, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi pentru taxa de poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.
Instanța a constatat că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 are ca fundament alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Nu este așadar posibilă, pe de o parte, menținerea ca legală a taxei speciale încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal, pe considerentul incidenței și efectelor produse de nr.OUG 50/2008, iar pe de altă parte, nici nu poate fi obligat reclamantul să urmeze procedura în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrară dreptului comunitar.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza normei legale abrogată la 1 iulie 2088 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune probl ema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
În ceea ce privește cererea de anulare a actului administrativ fiscal, reprezentat în viziunea reclamantului de adresa nr. 3748/14.03.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a municipiului I (răspunsul la plângerea prealabilă formulată de reclamantă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004), se constată că este neîntemeiată întrucât răspunsul pârâtei la plângerea prealabilă nu întrunește trăsăturile (elementele constitutive) ale actului administrativ fiscal, astfel cum acestea sunt definite în art. 41 din Codul d e procedură fiscală (art. 41 Cod procedură fiscală. În înțelesul prezentului cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale).
Nefiind un act administrativ fiscal, simpla adresă emisă de pârâtă nu poate face obiectul acțiunii în anulare pe calea contenciosului administrativ fiscal, astfel încât cererea de anulare va fi respinsă ca neîntemeiată.
Față de cele reținute, Curtea urmează, ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să admită recursul reclamantului și, modificând în tot sentința recurată, va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să restituie reclamantului-recurent suma de 930,54 lei precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective. Va respinge capătul de cerere privind anularea chitanței seria nr. - din 11.04.2008.
Referitor la recursurile formulate de pârâtele V și H, deosebit de considerațiile mai sus expuse, acestea sunt nefondate și motivat de faptul că cererea reclamantului privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată este întemeiată având ca suport legal dispozițiile art. 3 din nr.OG 9/2000 și dispozițiile art. 1082 și 1084 din Codul civil, precum și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă. În ceea ce privește culpa procesuală a pârâtei, ca parte care a pierdut procesul, aceasta constă tocmai în refuzul restituirii taxei percepute ilegal pe cale amiabilă, împrejurare care a determinat reclamantul să parcurgă și procedura contencioasă, cu obligația din partea acestuia de plată a cheltuielilor ocazionate de astfel de procedură(taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat etc.). Așa fiind, cum am menționat mai sus, întrucât taxa a fost percepută nelegal va fi obligată pârâta și la plata dobânzii legale aplicabile în raporturile civile, conform art. 3 din OG nr. 9/2000, în favoarea reclamantei, începând cu data efectuării plății și până la data restituirii integrale a taxei de primă înmatriculare în raport de al cărei cuantum se va calcula și dobânda legală.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de V în recursul formulat, constată că este neîntemeiată motivat de faptul activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică din punct de vedere metodologic al organizării, repartizării fondurilor din bugetul trezoreriei și al dotărilor se subordonează Direcției Generale a Contabilității Publice din Ministerul Economiei și Finanțelor.
Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică este condusă de un trezorier șef, subordonat direct directorului executiv și de un trezorier șef adjunct.
Potrivit Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr. 10/2004, emis în baza prevederilor Hotărârii de Guvern nr. 1574/2003 privind organizarea și funcționarea și, funcționează structura de Administrare Fiscală în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului, astfel cum a instituit și instanța fondului obligația de plată, respectiv în sarcina prin
Pe cale de consecință, pentru considerentele expuse, urmează ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să respingă, ca nefondate, recursurile celor două pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul promovat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 77/CA din 16.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o modifică în tot.
Admite acțiunea promovată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele V și H și, în consecință:
Obligă pârâtele la restituirea către reclamant a taxei auto speciale în cuantum de 5.753 lei, achitată cu chitanța seria - nr. -, precum și la plata dobânzii legale aferente până la momentul despăgubirii efective.
Respinge capătul de cerere privind anularea chitanței seria nr. - din 11.04.2008, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 520 lei cheltuieli judiciare.
Respinge recursurile formulate de pârâtele V și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.06.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - --- - I--
Grefier,
Red. - 18.06.2009
Tehnored. /
Tribunalul Vaslui: -
23.06.2009
2 ex.
Președinte:Leocadia RoșculețJudecători:Leocadia Roșculeț, Violeta Elena Pinte, Iulia
