Anulare act administrativ . Decizia 393/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A-VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 393
Ședința publică de la 12.02.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Stânișor Denisa Angelica
JUDECĂTOR 2: Canacheu Claudia Marcela
JUDECĂTOR - - C
GREFIER
...
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de pârâtul PRIMARUL SECTORULUI 3 și de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.1582/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.47.311/3/CA/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns părțile: recurentul - pârât PRIMARUL SECTORULUI 3 - prin consilier juridic fără delegație de reprezentare la dosar, recurenta - reclamantă - SRL - prin avocat, cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurentei - reclamante - SRL depune la dosar înscrisuri în combaterea motivelor de recurs, din care rezultă că recurentul - pârât nu mai susține desființarea construcției, ci concesionarea acesteia. Depune de asemenea hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare - practică judiciară referitoare la terenul în cauză, precum și situația juridică a acestuia
Reprezentantul recurentului - pârât Primarul Sectorului 3 B învederează că are cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la acest termen de apărătorul recurentei - reclamante, fiind obligat Primarul Sectorului 3 B, prin sentință judecătorească, la eliberarea certificatului de urbanism.
Precizează că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe cele două recursuri.
Apărătorul recurentei - reclamante învederează la rându-i că nu are cereri de formulat și probe de administrat, solicitând cuvântul pe recursuri.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, acordă cuvântul pe cele două recursuri.
Reprezentantul recurentului - pârât solicită admiterea recursului său, modificarea sentinței civile recurate, astfel cum a solicitat prin Motivele de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului său, astfel cum a fost formulat și motivat și acordarea cheltuielilor de judecată. Instanța de fond nu a evidențiat fiecare aspect invocat de parte în susținerea cheltuielilor efectuate și solicitate.
Cât privește recursul formulat de recurentul - pârât Primarul Sectorului 3 B solicită respingerea acestuia, apreciind că acesta nu are legătură cu cauza dedusă judecății; construcția este autorizată și nu se poate dispune demolarea ei. Depune la dosar Note.
Reprezentantul recurentei - pârâte solicită respingerea recursului formulat de recurenta - reclamantă și menținerea hotărârii dată de instanța de fond, în ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150.pr.civ. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționarea celor două recursuri.
CURTEA,
Deliberând în temeiul art.256 Cod procedură civilă, cu privire la recursul de față, reține:
Prin acțiunea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta - SRL Bac hemat în judecată pârâtul Primarul sector 3 B, solicitând anularea dispoziției nr.28974/15.11.2007 emisă de pârât și suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.1582/20.05.2008 Tribunalul Bucureștia admis acțiunea reclamantei, a anulat Dispoziția nr.28974/15.11.2007, emisă de pârât, a suspendat executarea Dispoziției 28974/2007 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 7500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că acțiunea reclamantei este întemeiată întrucât construcția provizorie, a cărei desființare s-a dispus prin actul atacat a fost edificată pe baza autorizației de construire eliberată de însăși Primăria Sector 3 și modernizată tot pe bază de autorizație pe de o parte, iar pe de altă parte nu există nici o dispoziție legală permisivă în sensul desființării pe cale administrativă a construcțiilor autorizate, potrivit legii.
Singurul temei de drept care reglementează desființarea administrativă a construcțiilor fără distinge între cele cu caracter definitiv ori provizoriu este legea 50/1991, modificată și completată care prin art.33 alin.4 stabilește posibilitatea de fi desființate pe cale administrativă (fără sesizarea instanței judecătorești și pe cheltuiala contravenientului) doar construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public.
Pe aceste temeiuri, Tribunalul Bucureștia admis în baza art.14 Legea nr.554/2004 și cererea privind suspendarea executării Dispoziției nr.28974/2007 până la soluționarea definitivă și irevocabilă cauzei.
Împotriva sentinței civile nr.1582/2005 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal declarat recurs Primarul sectorului 3.
Critica adusă sentinței instanței de fond se întemeiază pe art.304 pct.9 Cod procedură civilă cu susținerea că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și pe art.304/1 Cod procedură civilă, cu aprecieri asupra faptului că instanța de fond nu s- pronunțat asupra întregului probatoriu administrat în cauză, Referatul inspectorilor în construcții menționând că este necesară desființarea construcției provizorii în vederea reamenajării domeniului privat al statului.
Se relevă de recurent că reclamanta are doar un drept de folosință asupra terenului, interesul public fiind cel care primează față de interesul privat.
Deopotrivă șireclamanta- SRL a declarat recurs (fila 6), aceasta solicitând modificarea în parte hotărârii în sensul admiterii în tot cererii de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat, reducerea nejustificată a acestor cheltuieli fiind nelegală și netemeinică, față de eforturile depuse și complexitatea cauzei.
În drept, recursul reclamantei este întemeiat pe art.274 alin.3 coroborat cu art.204 pct.7 Cod procedură civilă și art.3041Cod procedură civilă.
Asupra recursului declarat de pârât, reclamanta a formulat întâmpinare, solicitând instanței respingerea acestuia ca vădit nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Intimata reclamantă învederează instanței că recurenta pârâtă nu arată în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței, criticile formulate fiind formale și fără legătură cu problema de drept, dezlegată de instanța de fond ce vizează nelegalitatea Dispoziției nr.28974/15.11.2007 emisă de pârât în raport cu prevederile art.23 din legea 50/1991.
Intimata reclamantă a solicitat și i s-a încuviințat proba cu înscrisuri, depunând în acest sens certificatul de urbanism 199/27.01.20098, schița anexă, și Planul și sentința civilă nr.1000/21.03.2008.
Intimata reclamantă a formulat și note scrise, Curtea examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate în recurs de cei doi recurenți, motivele de recurs invocate, reține:
Asupra recursului declarat de recurentul reclamant, întemeiat în drept pe dispozițiile art.274 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea urmează a se pronunța în sensul respingerii acestuia ca nefondat, constatând că suma pretinsă la judecata în fond a cauzei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat este disproporțională raportat la complexitatea cauzei și termenele de judecată parcurse până la finalizarea stadiului judecății în fond a cauzei.
Examinând facturile nr.191/8.01.2008 în valoare de 14962,76 (fila 220), chitanța nr.84/12.02.2008 în valoare de 4962,76 lei, reprezentând rest de plată la factura nr.191/8.01.2008), Ordinul de plată nr.194/16 ianuarie 2008, în sumă de 10000, 00 RON, chitanța nr.72/6.12.2007 în valoare de 4760 ce reprezintă c/v facturii nr.176/2007, chitanța 65/22.11.2007 ce reprezintă c/v facturii 167/22.11.2007 ca și chitanța 73/7.12.2007 ce reprezintă c/v facturii nr.166/21.11.2007 în valoare de 4760 lei, instanța constată că acestea reprezintă în esență plăți parțiale constând din onorariu plătit de - SRL societății de avocatură, aferent contractului de asistență juridică nr.-/2007 încheiat între cei doi și nu reprezintă prestația exclusivă aferentă reprezentării juridice pe dosarul - astfel că în mod corect Tribunalul București a apreciat că sumele cerute 29242 lei sunt nepotrivit de mari față de valoarea pricinii și munca îndeplinită de avocat.
Apreciem astfel întrucât partea căzută în pretenții este datoare a plăti, potrivit legii (art.274 al.1 Cod procedură civilă) exclusiv cheltuielile atrase de cauza dedusă judecății și care în speță se datorează culpei sale efective cauzată de emiterea actului administrativ vătămător, care a stat la baza declanșării litigiului.
În ce privește recursul declarat de Primarul Sector 3 - B, Curtea constată nefondat recursul, în cauză nefiind incident art.304 pct.9 Cod procedură civilă, invocat ca temei de drept.
Apreciem astfel având în vedere că în susținerea recursului pe acest motiv, recurentul pârât nu a dezvoltat acest motiv respectiv nu a arătat care este norma juridică încălcată ori greșit aplicată de instanța fondului.
Simpla apreciere că nu s-a ținut seama de Referatul întocmit de serviciul disciplină în construcții neputând fi un argument de natură să conducă la admiterea recursului pe temeiul greșitei aplicări a legii.
În speță, instanța fondului a apreciat nelegalitatea Dispoziției atacate în raport de art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991, ce stabilește că doar construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public și privat al statului vor putea fi desființate pe cale administrativă de către autoritățile administrației publice locale. Ori în speță, pârâtul purces la luarea unei măsuri nelegale, atunci când prin emiterea Dispoziției nr.28974/2007 a dispus desființarea construcției provizorii din-, sector 3, asupra căreia însăși pârâtul a consimțit la construirea și modernizarea sa.
În ceea ce privește necesitatea și oportunitatea desființării construcției, ca și aprecierea interesului public în raport de cel privat, acestea sunt chestiuni ce-și pot găsi soluționare exclusiv prin sesizarea instanței judecătorești competente. De aceea apare ca nerelevant în soluționarea cauzei și aspectul că imobilul situat în- nu figurează în evidențele cadastrale.
Pe aceste temeiuri, recursul declarat de pârât va fi respins ca nefondat, fiind menținută ca nelegală și temeinică hotărârea recurată.
Văzând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, art.3041Cod procedură civilă, art.33 alin.4 din Legea nr.50/1991 art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtul PRIMARUL SECTORULUI 3 și de reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr.1582/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a -IX-A Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.47.311/3/CA/2007, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
Carata C
GREFIER,
Red.
Tehnored./2 ex.
7.04.2009
Președinte:Stânișor Denisa AngelicaJudecători:Stânișor Denisa Angelica, Canacheu Claudia Marcela
