Anulare act administrativ . Decizia 3942/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3942
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Costinel Moțîrlichie
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE împotriva sentinței numărul 1044 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE personal și asistat de consilier juridic și intimatul reclamant personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților pentru a formula concluzii asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă solicită admiterea recursului, casarea sentinței pronunțată de tribunal și menținerea deciziei nr. 1044/2009 emisă de
Intimata reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față deliberând constată următoarele:
Prin sentința nr.1044 din 19 mai 2009, Tribunalul Dolja admis contestația formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE
A dispus anularea deciziei nr. 1044 din data de 26.01.2009 și adresei nr. 4325/05.03.2009 emise de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale D și a obligat pârâta la acordarea drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani.
La pronunțarea acestei soluții, tribunalul a avut în vedere faptul că prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 1044/26.01.2009 emisă de Agenția pentru Prestații Sociale
Prin respectiva decizie a fost respinsă pentru reclamantă cererea privind acordarea drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului. Instituția pârâtă D motivează decizia adoptată pe faptul că reclamanta - solicitantă nu a realizat în ultimul an anterior datei la care s-a aprobat adopția, timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe profit. respectiv faptul că în luna anterioară adopției reclamata s-a aflat în concediu fără plată.
Prin adresa nr. 4325/05.03.2009 emisă de Dar espins contestația de către reclamantă împotriva deciziei nr. 1044/26.01.2009 emisă de Agenția pentru Prestații Sociale
Potrivit disp art. 1 din nr.OUG 148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, pentru persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau, opțional, în cuantum de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
Potrivit alin. 2 din OUG nr. 148 din 3 noiembrie 2005 cele 12 luni prevăzute la alin. (1) pot fi constituite integral și din perioadele în care persoanele au beneficiat de concediu fără plată pentru a participa la cursuri de formare și perfecționare profesională din inițiativa angajatorului sau la care acesta și-a dat acordul, organizate în condițiile legii.
Prin urmare, tribunalul a constatat faptul că legea admitea ca perioada celor 12 luni să se includă și perioada de concediu fără plată în care solicitantul să fi participat la un curs de formare profesională, perioadă în care solicitantul nu realizează venituri profesionale supuse impozitului pe venit.
Cum textul de lege indicat nu este unul restrictiv ca reglementare instanța de judecată a apreciat faptul că și perioada de o luna de concediu fără plată anterior aprobării adopției se include în perioada de 12 luni prevăzută la art. art. 1 din nr.OUG 148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
O interpretare contrară ar conduce la o încălcarea a dreptului de proprietate al minorului, drept de proprietate protejat prin Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor Omului și dreptul de creanță - cum este în cauză indemnizație pentru creșterea copilului constituie un " bun " în sensul art. 1 din Protocolul 1 al Convenției ce stabilește faptul că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Prin urmare pentru ca acest drept să fie restricționat, să nu fie acordat este necesar a fi îndeplinite condițiile indicate în practica judiciară a CEDO: existența unui caz de utilitate publică, prevederea restricției în lege și proporționalitatea măsurii.
Analizând condițiile mai sus amintite Tribunalul a constatat în primul rând că restricția este prevăzută în lege - art. 1 din nr.OUG 148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului care condiționează plata indemnizației de realizarea de venituri în anul anterior acordării dreptului la indemnizație. Cazul de utilitate publică îl constituie necesitatea evitării acordării indemnizației respective discriminatoriu și arbitrar și către persoane ce nu au contribuit la sistemul public de asigurări sociale și nu au realizat venituri profesionale impozabile.
Cât privește condiția proporționalității instanța de judecată a constatat faptul că reclamanta realizează enituri profesionale supuse impozitului pe venit din data de 01 septembrie 1991, cca. 18 ani perioada neîntreruptă în muncă, desfășurând o activitate remunerată salarial din data respectivă conform cărții de muncă astfel că măsura neacordării indemnizației pentru creșterea copilului din cauza faptului că luna anterioară adopției s-a aflat în concediu fără plată constituie o sarcină vădit disproporționată și care nu poate fi acceptată de către instanța de judecată.
Această sarcină nu poate fi acceptată și din cauza faptului că rațiunea pentru care reclamanta a luat concediu fără plată în perioada 01.11.2008 - 31.12.2008 a fost pentru îngrijirea și întreținerea nou-născutului adoptat în perioada ulterioară nașterii acestuia la data de 04.10.2009 deci în interesul minorului, interes pe care tocmai actul normativ nr.OUG 148 din 3 noiembrie 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului îl urmărește. Or, nr.OUG 148/2005 trebuie interpretată în sensul de a reglementa drepturi pozitive în patrimoniul familiei în vederea creșterii copilului.
Trebuie de asemenea arătat faptul că interpretarea în sensul acordării indemnizației pentru creșterea copilului de până la 2 ani este în concordanță cu principiile enunțate în preambulul nr.OUG 148/2005, respectiv necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata Agenția Județeană pentru Prestații Sociale D, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta arată că din adeverința nr. 9/06.01.2009 eliberată de angajatorul Oltenia rezultă că reclamanta a avut calitatea de salariat în perioada 04.12.2007-31.10.2008, însă în perioada 01.11.2008-31.12.2008 a beneficiat de concediu fără plată și nu a realizat venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Codului fiscal.
Mai arată recurenta că potrivit nr.OUG 148/2005, actul normativ în baza cărora se poate acorda indemnizația pentru creșterea copilului, acordarea acestui drept este condiționat de realizarea unui stagiu de cotizare de 12 luni, ținându-se seama de perioada de 12 luni anterioară datei la care, după caz, s-a aprobat adopția, a fost făcută încredințarea, s-a instituit plasamentul sau tutela, iar faptul că încă de la data nașterii minorului reclamanta s-a ocupat de îngrijirea acestuia nu este o condiție necesară și suficientă pentru acordarea acestui drept.
Precizează recurenta că motivarea instanței de fond că legea admitea ca în perioada celor 12 luni să se includă și perioada de concediu fără plată în care solicitantul să fi participat la un curs de formare profesională nu este nici plauzibilă și nici motivată.
Invocă recurenta că instanța de fond se contrazice, întrucât ulterior menționează că rațiunea pentru care reclamanta a luat concediu fără plată în perioada 01.11.2008-31.12.2008 a fost pentru îngrijirea și întreținerea copilului nou născut.
Susține recurenta că nici motivarea instanței de fond referitoare la încălcarea dreptului de proprietate al minorului protejat de nu este întemeiată, întrucât acesta nu este un drept acordat minorului, ci un drept acordat unuia dintre părinții firești ai copilului, condiționat de realizarea unui stagiu de cotizare, stagiu nedovedit de reclamantă.
Recurenta precizează că potrivit art. 5 de indemnizația și stimulentul prevăzut de ordonanța de urgență beneficiază opțional, oricare dintre părinții firești ai copilului și cum reclamanta nu îndeplinea condițiile legale și imperative pentru a beneficia de aceste drepturi, exista posibilitatea ca soțul reclamantei să beneficieze de acest drept dacă îndeplinea condițiile referitoare la stagiul de cotizare precum și de celelalte condiții prevăzute de nr.OUG 148/2005.
Intimata nu a depus întâmpinare, deși a fost citată cu această mențiune, însă a depus concluzii scrise.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041.pr.civ. Curtea reține:
Prin decizia nr. 1044/26.01.2009 emisă de Agenția Județeană pentru Prestații Sociale Daf ost respinsă cererea reclamantei privind acordarea indemnizației pentru creșterea copilului, întrucât solicitanta nu a realizat în ultimul an anterior datei la care s-a aprobat adopția, timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii 571/2003, și nici nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 alin. 2 al nr.OUG 148/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 7/2007, cu modificările ulterioare.
Contestația reclamantei formulată împotriva deciziei nr. 1044/26.01.2009 a fost respinsă de către pârâtă, întrucât anterior datei la care s-a aprobat adopția, nu a realizat timp de 12 luni, venituri profesionale supuse impozitului pe venit, potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și că nu se încadrează în situațiile prevăzute la art. 1 alin. 2 din nr.OUG 148/2005.
Din adeverința nr. 9/06.01.2009 eliberată de angajatorul Oltenia reiese faptul că în perioada 01.11.2008-31.12.2008 a beneficiat de concediu fără plată.
Potrivit sentinței civile nr. 137/04.12.2008 a Tribunalului Dolj din dosarul nr-, minorul născut la 04.10.2008 s-a aflat în grija reclamantei și a soțului acesteia, încă de la naștere.
Art. 5 din nr.OUG 148/2005, modificată și completată, prevede că beneficiază de drepturile prevăzute de acest act normativ și una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență.
În speță, reclamanta este soția tatălui firesc al minorului iar potrivit art. 29 din Legea nr. 273/2003 nu este necesară o procedură de încredințare în vederea adopției, întrucât se află în situația reglementată de art. 20 lit. b din Legea nr. 273/2003 în care adopția a fost solicitată de soția părintelui firesc.
Cum din actele dosarului reiese că minorul s-a aflat în grija reclamantei încă de la naștere și cum la data nașterii, respectiv 04.10.2008, reclamanta realizase timp de 112 luni venituri supuse impozitului pe venit potrivit Codului fiscal, așa cum reiese din carnetul de muncă, apreciază Curtea că instanța de fond în mod temeinic și legal a admis contestația și a anulat decizia nr. 1044/26.01.2009 și a obligat pârâta la acordarea drepturilor de indemnizație pentru creșterea copilului.
În temeiul art. 312.proc.civ. Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU PRESTAȚII SOCIALE împotriva sentinței numărul 1044 din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.GC
CB/2 ex./10.11.2009
Jud.fond
Președinte:Costinel MoțîrlichieJudecători:Costinel Moțîrlichie, Gabriela Carneluti, Daniela Vijloi
