Anulare act administrativ . Decizia 3966/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3966
Ședința publică de la 13 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Vijloi
JUDECĂTOR 2: Gabriela Carneluti
JUDECĂTOR 3: Costinel Moțîrlichie
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din 29 septembrie 2009, privind recursul declarat de pârâta ANAF-DGFP G împotriva sentinței nr.944 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din 29 septembrie 2009, au fost consemnate într-o încheiere separată, care face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra recursului de fata;
Prin acțiunea înregistrată la data de 12.06.2008, precizată la 10.09.2008, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții ANAF Direcția Generală ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice G, Administrația Finanțelor Publice Tg J, solicitând anularea deciziilor nr. 36/23.05.2008 a ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice G, primită la data de 26.05.2008 prin care i-a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr. 56 din 31.03.2008 potrivit căreia societatea a fost obligată la plata sumei de 12.767 Ron, a raportului de inspecție fiscală, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că împotriva măsurilor dispuse de intimată, s-a adresat cu o contestație întrucât prin raportul de inspecție fiscală nr. 4350 din 31.03.2008 a fost obligat la plata sumei de 12.767 Ron, reprezentând obligații fiscale suplimentare către bugetul de stat, măsură dispusă potrivit disp. art. 205, 207 din OG nr. 92/2003.
Nu a primit un răspuns favorabil și se impune anularea actului potrivit Legii nr. 554/2004 și OG nr. 92/2003.
Prin întâmpinare, pârâta DGFP Gas olicitat respingerea acțiunii susținând că inspecția fiscală a cuprins perioada 1.04.2005 - 31 ianuarie 2008, stabilindu-se în sarcina societății suma de 8.298 lei impozit pe profit suplimentar și majorări de întârziere aferente de 4.469 lei, întrucât mai multe cheltuieli au fost apreciate ca nedeductibile sau cu deductibilitate limitată.
Reclamanta a depus la dosar actele contestate, prin decizia nr. 36 din 23.05.2008 menținându-se punctul de vedere exprimat prin raportul de inspecție fiscală, în sensul datorării debitului contestat la instanță.
La termenul din 5.11.2008 la solicitarea reclamantei, s-a dispus efectuarea unei expertize de specialitate, obiectivele fiind fixate prin încheierea din 19.11.2008, iar la raportul de expertiză întocmit de ec. fiind formulate obiecțiuni de către pârâtă, răspunsul fiind atașat la fila 219.
Prin sentinta nr. 944 din 25.03.2009, Tribunalul Gorj - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal a admis acțiunea precizată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâtele ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice G și Administrația Finanțelor Publice Tg J, a anulat decizia nr. 36/23.05.2008 și decizia de impunere nr. 56/31.03.2008 si a exonerat reclamanta de plata sumei de 8.298 lei impozit pe profit stabilit suplimentar și 4.469 lei majorări întârziere.
Pentru a se pronunta astfel, instanta de fond a retinut ca prin raportul de inspecție fiscală din 31 martie 2008 (fila 31) inspectorii pârâtei au efectuat un control pentru perioada 1.04.2005 - 31 ian. 2008, constatându-se că se datorează un impozit pe profit suplimentar de 8.298 lei și majorări de întârziere aferente în cuantum de 4.469 lei.
Debitul rezultă din faptul că în perioada anilor 1.04.2005 - 31 decembrie 2007 agentul economic a descărcat în mod eronat gestiunea de mărfuri și a mărit în mod nejustificat contul 697 "cheltuieli privind mărfurile", pe de altă parte a înregistrat cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe peste limita legală (1.04.2005 - 31.12.2005).
Din lecturarea raportului de inspecție fiscală (fila 31) nu rezultă care a fost modalitatea de calcul a sumei de 16576 lei ce reprezintă amortizare calculată peste limitele legale în perioada 1.04.2005 - 31.12.2006 și nici în ce constă eventuala încălcare a disp. art. 21 al.3 lit. i din Legea nr. 571/2003.
Expertul a concluzionat că agentul economic a calculat amortizarea pentru mijloacele fixe deținute de firmă și utilizate în scopurile administrative, respectându-se disp. art. 24 al.2 din Legea nr. 571/2003, în cuprinsul căruia se regăsește noțiunea de "mijloace fixe amortizabile", la calculul amortizării avându-se în vedere valoarea de intrare a mijlocului fix, clasificația și duratele normale de funcționare, efectele uzurii morale, aceasta având în vedere că pentru cele două locomotive achiziționate de reclamantă conform facturilor fiscale nr. - din 12.02.2004 și - din 30.07.2004, durata normală de funcționare era deja epuizată la furnizori. În mod evident, durata de funcționare a fost redusă de agentul economic de la 10 ani (valabilă pentru mijloacele fixe noi) la 5 ani, folosindu-se metoda de amortizare liniară, explicată în detaliu în privința calculului de către expert în cuprinsul suplimentului la raportul de expertiză.
În ceea ce privește descărcarea de gestiune pentru anii 2005 - 2007, de asemenea, în cuprinsul raportului fiscal nu există un mod de calcul efectuat de inspectorii pârâtei care să convingă asupra modului de determinare a debitului, ci pus și simplu doar suma datorată.
În suplimentul la raportul de expertiză, în privința fiecărui an fiscal (fila 220) s-a calculat în detaliu, după formula prevăzută în lege profitul impozabil datorat de reclamantă, concluzionându-se că în contabilitate prin notele contabile s-au înregistrat în mod corect sumele ce reprezintă totalul cheltuielilor cu mărfurilor vândute, ceea ce de altfel corespunde cu sumele precizate în obiecțiuni de intimată.
Pentru considerentele expuse, tribunalul și-a însușit punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiză, însoțit de suplimentul la acesta prin care se concluzionează că agentul economic a calculat în mod corect profitul impozabil și în mod implicit impozitul pe profit, nedatorând suma calculată prin raportul de inspecție fiscală, ce reprezintă debit și accesorii.
S-a avut în vedere faptul că în raportul de inspecție fiscală, așa cum s-a expus deja (fila 31) inspectorii intimatei nu au efectuat un calcul concret și nu au precizat în ce constă nerespectarea dispozițiilor legale, neputându-se cenzura în acest fel de instanță acest punct de vedere, obiecțiunile atașate la fila 209, neputând în nici un caz să completeze actul administrativ inițial întocmit (raportul de inspecție fiscală) ce a stat la baza deciziei de impunere.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs parata DGFP G, care a criticat-o pentru nelegalitate, sustinand, in esenta, ca instanta de fond si-a intemeiat gresit convingerea doar pe baza concluziilor raportului de expertiza, fara a demonta apararile paratei, bazate pe texte legale.
Legiuitorul a precizat in mod expres modul de calcul al amortizarii mijloacelor fixe si, intrucat reclamanta a dedus cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe peste limita prevazuta de legislatia in vigoare, in mod corect inspectia fiscala a inlaturat de la deducere cheltuielile cu amortizarea in suma de 16.576 lei.
Tot astfel, prin inregistrarea in contul cheltuieli cu marfurile a unor sume fara documente justificative a fost de natura sa conduca la marirea nejustificata a acestor cheltuieli si la inlaturarea acestora in cadrul controlului fiscal.
Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor expuse in motivarea caii de atac, a actelor dosarului si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea apreciaza ca recursul este fondat, in speta fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.Cod Penal, in conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.
Reclamanta - SRL este inregistrata la Oficiul Registrului Comertului G sub nr.J-, avand ca obiect principal de activitate intermedieri in comertul cu material lemnos si de constructii- cod 5113.
Inspectia fiscala efectuata la sediul societatii a vizat verificarea bazelor de impunere, a legislatiei si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabil, respectarii prevederilor legislatiei fiscale si contabile si a cuprins perioada 01.04.2005 - 31.01.2008.
A fost intocmit Raportul de inspectie fiscla nr.4350/31.03.2008, care a stat la baza emiterii Deciziei de impunere nr.56/31.03.2008, prin care organele de impunere fiscale au stabilit in sarcina - SRL Tg.J impozit pe profit suplimentar in suma de 8.298 lei si majorari de intarziere aferente de 4.469 lei.
Contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei de impunere si raportului de inspectie fiscala a fost inregistrata la DGFP G sub nr. 23905/30.04.2008 si respinsa prin Decizia nr. 36/23.05.2008.
Investit cu solutionarea contestatiei reclamantei impotriva acestei din urma decizii, judecatorul fondului a constatat, in esenta, ca nu exista un mod concret de calcul asupra modului de determinare a debitului, astfel ca si-a insusit punctul de vedere exprimat de expert, care a concluzionat asupra corectitudinii calcularii profitului impozabil de catre reclamanta.
Curtea apreciaza insa ca solutia pronuntata este data insa cu aplicarea gresita a legii, ceea ce face incident cazul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9.civ.
Cod PenalAstfel, in ceea ce priveste impozitul suplimentar pe profit in suma de 8.298 lei, acesta este aferent unei baze impozabile suplimentare de 51.862 lei, stabilita ca urmare a inregistrarii unor cheltuieli cu amortizarea mijloacelor fixe peste limita legala in perioada 01.04.2005 - 31.12.2005 si descarcarii gestiunii de marfuri in mod eronat pentru anii 2005, 2006 si 2007.
Curtea urmeaza a analiza in continuare aspectul daca cheltuielile deduse cu amortizarea mijloacelor fixe a fost legala.
Sub acest aspect, se retine ca pentru perioada in discutie ( 01.04.2005 - 31.12.2005) reclamanta a calculat la o valoare de intrare a mijloacelor fixe - mijloace de transport si utilaje - de 255.033 lei, pentru o durata de utilizare de 5 ani de la data achizitiei, o amortizare de 8.361 lei lunar.
Or, cum metoda utilizata este cea de amortizare liniara (255.033 lei/60 luni = 4.250 lei), in mod corect organele de inspectie fiscala nu au admis la deducere pentru lunile iulie, august, septembrie si octombrie 2005 suma de 16.444 lei, reprezentand diferenta dintre amortizarea lunara calcula de reclamanta in suma de 8.361 lei si amortizarea lunara deductibila in suma de 4.250 lei.
Tot astfel, prin iesirea din patrimoniul reclamantei a unor mijloace fixe in suma 65.250 lei in luna noiembrie, a rezultat si o modificare a amortizarii calculate pentru lunile noiembrie si decembrie 2005, aceasta fiind de 3.163 lei lunar [( 255.033 lei - 62.250 lei) / 60 luni], astfel ca a rezultat o diferenta de 132 lei intre amortizarea lunara calculata de reclamanta in suma de 3.229 lei si amortizarea lunara deductibila in suma de 3.163 lei.
Modul de calcul al amortizarii mijloacelor fixe este reglementat de art. 24 alin. 1, 5 si 7, care se coroboreaza cu art. 21 alin.3 lit. i din Legea nr. 571/2003, astfel ca este nefondat argumentul instantei de fond referitor la lipsa din decizia de impunere a modalitatii de calcul care sa convinga asupra modului de determinare a debitului
In ceea ce priveste descarcarea gestiunii de marfuri pentru anii 2005, 2006 si 2007, Curtea va analiza acest aspect prin raportare la dispozitiile art.19 alin. 1 din Legea nr. 571/2003. Potrivit acestui text legal, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri.
Pentru fiecare dintre cei trei ani, corespunzator valorii marfurilor vandute si inregistrate in contabilitate in contul 707 "venituri din vanzarea marfii", reclamanta a calculat in mod corect adaosul comercial, insa, procedand la scaderea acestuia din veniturile realizate, aceasta a contabilizat pe cheltuieli - contul 607- sume mai mari, influentand astfel calculul profitului impozabil.
Justificarea oferita de reclamanta si preluata de expertul contabil in sensul ca sumele inregistrate in acest cont reprezinta valoarea marfurilor constatate lipsa la inventariere si a celor depreciate ireversibil nu poate fi primita in lipsa unor documente justificative.
In acest context, in mod corect organele de inspectie fiscala au considerat ca fiind nedeductibila suma de 35.286 lei reprezentand cheltuieli artificiale cu marfa vanduta inregistrata in urma descarcarii de gestiune pentru cei trei ani ( 6.341 lei in anul 2005, 11.744 lei in anul 2006, 17.201 lei in anul 2007).
Pentru aceste considerente, Curtea apreciaza ca recursul formulat de DGFP G este intemeiat si, in temeiul art. 312 alin. 1 cu raportare la art.304 pct.9 civ.Cod Penal, urmeaza a fi admis, va fi modificata sentinta instantei de fond, in sensul respingerii contestatiei formulate de reclamanta - SRL Tg.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta ANAF-DGFP G împotriva sentinței nr.944 din 25 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosar nr-.
Modifică sentința în sensul că respinge contestația.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Jud.-
Ex.2/13.11.2009
Jud fond
Președinte:Daniela VijloiJudecători:Daniela Vijloi, Gabriela Carneluti, Costinel Moțîrlichie
