Anulare act administrativ . Sentința 40/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA Nr. 40/F/CA/2009
Ședința publică de la 17 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea cauzei în contencios administrativ, privind acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect anulare act administrativ.
În interiorul termenului de pronunțare la dosarul cauzei au fost depuse, prin Serviciul Registratură al instanței - la data de 13.02.2009 - concluzii scrise din partea reclamantului.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanță reclamantul în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunțată să se anuleze Hotărârea Plenului nr.381 din 17. 04. 2008 și ca urmare să i se recunoască perioada de timp cuprinsă între 1 decembrie 1975 - 15 februarie 1985 ca vechime în magistratură, identificată în carnetul de muncă între sumele de ordine 18-22, perioadă în care a îndeplinit funcția de șef sector cu probleme Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Justiție și Procuratură și să i se elibereze o adeverință în acest sens.
În motivarea acțiunii reclamantul critică hotărârea atacată ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit s-a reținut că în perioada solicitată a i se recunoaște vechimea în magistratură a desfășurat o activitate exclusiv politică și nu una legată de activitatea justiției, nefăcându-se o analiză în raport cu legislația sub imperiul căreia s-a născut situația juridică, interpretându-se eronat legea civilă aplicabilă situației concrete.
Se mai susține că funcția ocupată de reclamant este strâns legată de activitatea justiției și procuraturii și nu doar una eminamente politică cum greșit s-a reținut, dispozițiile art.78 din Legea nr.58/1968 și art.59 din Legea nr.60/1968 fiind incidente cererii reclamantului.
În drept au fost invocate disp.art.1, 10 și 11 din Legea nr.554/2004.
În probațiune au fost depuse următoarele acte:
- carnetul de muncă in extenso, cu rectificările și completările de rigoare;
- sentința civilă nr.3668/2007 a Judecătoriei Alba Iulia;
- un număr de 22 pagini, 4 acte în xerocopie din arhiva fostului secretariat al Comitetului județean A autentificate;
- adresa nr. S/13/II/1/19.03.1979 emisă de fosta Procuratură județeană A;
- tabel întocmit de Procurorul General și înregistrat sub nr. 482/23.04.1980 al Procuraturii Județene A;
- cererea, plângerea și hotărârile
în timpul cercetării judecătorești s-au mai administrat următoarele probe:
- adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 16204/2008 la care s-a anexat în copie hotărârea Consiliului de Stat al România nr.37 din 15 septembrie 1971, privind funcțiile procurorilor și ierarhia acestora, precum și condițiile de vechime pentru avansare;
- fișele de apreciere ale reclamantului pe anii 1985-1990;
- regulamentul de organizare și funcțiune a procuraturilor județene, locale și militare;
- declarația martorului, fost procuror inspector la Procuratura Județeană
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată cu motivarea că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.44 din Legea nr.92/1992 cu modificările ulterioare.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamantul după absolvirea Facultății de drept din cadrul Universității CNa fost încadrat ca procuror la Procuratura locală Orăștie și A I în perioada 15 octombrie 1966-1 decembrie 1975.
În perioada 01.12.1975-15.02.1985 a fost transferat în interes de serviciu în funcția de șef sector cu probleme pentru Ministerul Apărării Naționale, Ministerul d e Interne, Justiție și Procuratură în fostul Comitet Județean de Partid
Prin Decretul Președintelui României nr. 1037/9.11.2005, reclamantul a fost eliberat din funcția de procuror prin pensionare anticipată.
În calitatea sa de șef sector, reclamantul a coordonat activitatea politico-profesională instanțelor judecătorești, ale Procuraturii, de Stat, Colegiului de Avocați, Consilierilor Juridici și ale de pe raza județului
În concret, împreună cu organele de conducere ale instituțiilor de mai sus elabora planurile de activități anuale și periodice, planurile de control și inspecție, participa la bilanțurile anuale, efectua personal controale periodice asupra activității politico-profesionale a instituțiilor de mai sus, activități urmate de analize și măsuri stabilite în Secretariatul Comitetului Județean de Partid.
În activitatea sa soluționa plângerile și reclamațiile adresate organelor de partid ce vizau activitatea din justiție și procuratură.
Se ocupa, de asemenea de obținerea avizelor cerute de hotărârile de partid și de stat în privința selecționării și recrutării cadrelor pentru încadrarea posturilor vacante ori pentru numiri în funcție de conducere.
Prin hotărârea atacată se invocă că unicul text legal pentru recunoașterea vechimii în magistratură este art.86(1) din Legea nr.303/2004, dispoziții ce nu includ și funcția deținută de reclamant în perioada supusă analizei.
De asemenea se susține că art.59 din Legea nr.60/1968 și art.78 (1) și (2) din Legea nr.58/1968 invocate drept temei juridic al cererii sunt norme doar cu caracter tranzitoriu, fără relevanță în speță, acestea referindu-se doar la situația judecătorilor și procurorilor ce nu îndeplineau condițiile cerute de noile legi pentru funcțiile deținute, că art. 78 (3) din Legea nr.58/1968 se referă exclusiv la vechimea de judecător, funcție pe care reclamantul nu a ocupat-o niciodată, actul normativ reglementând exclusiv organizarea instanțelor judecătorești.
În hotărârea atacată se susține că disp.art.45 din Legea nr.92/1992 în care se stipulează că întreruperile de activitate datorate suspendării din funcție, pensionării pentru incapacitate temporară de muncă "precum și trecerii în alte funcții decât cele prevăzute la art.44 alin.2 nu se iau în calculul vechimii în magistratură, dacă legea nu prevede altfel".
Or, textele legale invocate de reclamant din Legile nr.58 și 59/1968 fiind contrare Legii nr.92/1992, conform art.1341 au fost abrogate odată cu intrarea în vigoare a Legii nr.92/1992 și drept consecință vechimea în magistratură se calculează exclusiv sumei în raport cu dispozițiile legii speciale în materie.
Pentru rezolvarea problemei juridice pusă în discuție se impune a se stabili ce lege este aplicabilă în timp, cea veche respectiv Legile nr.58 și 60/1968 de organizare judecătorească și ale procuraturii și regulamentele aferente, lege în vigoare când faptul juridic s-a născut și derulat ori legea nouă respectiv nr.92/1992 și 303/2004 sub imperiul cărora faptul juridic s-a consumat până la 1 decembrie 2004 când reclamantul s-a pensionat.
există un conflict temporar de legi ce trebuie soluționat de instanță.
de specialitate și practica juridică în materie, au statuat unanim în sensul că este aplicabilă legea sub imperiul cărora s-a născut situația juridică ( Legile 58 și 60 și regulamentele aferente) legi ce urmează a sancționa juridic și efectele și consumarea situației juridice, chiar dacă aceste momente se produc după ce legea veche a fost abrogată.
Poziția exprimată de pârâtul în sensul că se aplică exclusiv legea nouă respectiv 92/1992 și 303/2004 încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat în art.15(2) din Constituție și art.1 din Codul civil potrivit cărora "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă".
Legea veche poate ultra activa în ce privesc faptele juridice după abrogarea sa, întrucât legea nouă are doar caracter abrogator față de legea veche nu și revocator.
În virtutea acestora așa cum rezultă din copia fișelor de apreciere existente la dosar (filele 171 - 178) pentru perioada anilor 1985-1990 și 1993 i s-a recunoscut dreptul la vechime în munca juridică pentru această perioadă.
După ce reclamantul s-a reîncadrat ca procuror, a fost promovat la Procuratura județeană A recunoscându-i-se vechimea în muncă de specialitate și perioada în care a lucrat ca șef de sector. Prin urmare un drept câștigat nu poate fi luat titularului.
În mod greșit pârâtul a susținut că reclamantul a fost transferat. Din xerocopia depusă la dosar ( fila 43) rezultă că la data de 27 octombrie 1975 organul județean de partid Aah otărât numirea acestuia în funcția de șef sector.
Mențiunile din carnetul de muncă nu exclud calitatea de persoană numită în funcție la o organizație obștească, întrucât această mențiune s-a făcut pentru a satisface cerințele codului muncii, astfel s-ar fi pierdut sporul pentru vechime neîntreruptă în muncă și aceasta în condițiile în care reclamantul nu a cerut niciodată transferul.
Prin urmare, din materialul probator administrat în cauză rezultă cu certitudine că reclamantul a desfășurat activități legate de activitatea justiției și nu doar activități cu caracter politic, activitate care-i fac aplicabile prevederile Legii 58/1968 privind vechimea în magistratură.
Articolul 78 (3) din Legea nr.58/1968 reglementează fără echivoc o situație viitoare și nu una de trecere de la o lege la alta, așa încât "timpul cât se prestează efectiv muncă într-una din funcțiile din alineatul precedent va fi cuprins în vechime de judecător".
Făcându-se o corectă aplicare a legii în timp și printr-o interpretare extensivă a textelor de lege invocate se poate concluziona că reclamantul a desfășurat muncă juridică de specialitate, astfel pârâtul va fi obligat să recunoască reclamantului vechime în magistratură perioada cuprinsă între 1 decembrie 1975 - 15 februarie 1985, eliberându-i o adeverință în acest sens.
Pe cale de consecință se va anula ca netemeinică și nelegală Hotărârea Plenului nr.381 din 17 Aprilie 2008.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul, domiciliat în A I,-, jud. A în
(continuare sentința nr. 40/F/CA/2009 pronunțată în dosar nr- ).
contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în B, Calea, nr. 141B, sector 6 și în consecință:
Anulează Hotărârea Plenului nr. 381 din 17 aprilie 2008.
Obligă pârâtul să recunoască reclamantului vechime în magistratură perioada cuprinsă între 1 decembrie 1975 - 15 februarie 1985 și să elibereze o adeverință în acest sens.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 Februarie 2009.
Președinte Grefier
- - - -
Red.
Tehnored. / 4 ex./11.05.2009
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt
