Anulare act administrativ . Sentința 4050/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4050
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Păun Luiza Maria
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 05.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și, eventual, pentru a da posibilitatea părților să formuleze și să depună la dosar Concluzii, a amânat pronunțarea la data de 12.11.2009 și la data de 19.11.2009, când a dat următoarea hotărâre
CURTEA,
Instanța constată următoarele asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună următoarele:
- anularea actelor administrative emise de pârâtă sub nr.186/06.04.2009 și nr. 16647/16.04.2009;
- obligarea pârâtei la emiterea unui titlu de plată pentru despăgubiri în numerar pentru întreaga sumă ce mi se cuvine ca despăgubire, respectiv a sumei de 871.000 Euro (echivalentul în lei la data plății) așa cum aceasta a fost stabilit și prin Decizia nr.6349/FF/17.12.2008 și în subsidiar, în cazul în care nu va fi dispusă plata la cursul de schimb în vigoare la data plății efective să fie obligată pârâta să includă în titlul de plată actualizarea sumei de la data emiterii titlului până la data plății efective;
- să se dispună obligarea pârâtei la plata prejudiciului moral suferit de reclamantă ca urmare a disconfortului creat de refuzul de acordare a despăgubirilor în numerar, astfel cum a solicitat, evaluat la suma de 3000 Euro echivalent în lei a 12.458 lei (1 Euro = 4,1529 lei);
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest litigiu.
În motivarea acțiunii reclamanta arată următoarele:
În baza Deciziei nr.6349/FF din 17.12.2008 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a emis în favoarea reclamanta titlul de despăgubire în cuantum de 3.211.000 RON, conform raportului de evaluare pentru un imobil teren din Municipiul Pitești și suprafața de 569 mp.
Această decizie nu a fost contestată, iar conform art.4 din Decizia pentru valorificarea prezentei decizii se va urma procedura prevăzută de Cap. V din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
Reclamanta arată că la data de 1.04.2009 a formulat cerere adresată pârâtei în care solicită acordarea de despăgubiri în numerar pentru întreaga sumă cuvenită drept despăgubire și emiterea titlului de plată în acest sens având în vedere că a condamnat în repetate rânduri Statul Român pentru nefuncționalitatea Fondului Proprietatea stabilind "fondul Proprietatea nu funcționează de o manieră susceptibilă de a conduce la acordarea efectivă a unor indemnizații", cauza Radu împotriva României nr.13309/2003.
Reclamanta arată că pârâta i-a comunicat răspuns prin adresele contestate în sensul că în baza dispozițiilor art.3 lit.h din Legea nr.247/2005 Titlul VII modificat prin OUG nr.81/2007, persoanele îndreptățite a primi despăgubiri din partea statului român pot opta pentru despăgubiri în numerar până la contravaloarea a maximum 500.000 RON, iar sumele aferente despăgubirilor de peste 500.000 lei vor fi automat convertite în acțiuni la Fondul Proprietatea, ce vor putea fi tranzacționate, după listarea acestora la Bursa de Valori Mobiliare".
Reclamanta apreciază că aceste adrese reprezintă un refuz nejustificat al pârâtei de a emite titlul de plată și aplăti despăgubiri în numerar pentru întreaga sumă ce i se cuvine cu titlul dedespăgubire. Aceasta deoarece apreciază reclamanta că numai în acest fel este despăgubită în mod real și efectiv și într-un termen rezonabil, ținând cont ca Fondul Proprietatea nu este funcțional, iar reclamanta este persoană îndreptățită a primi o despăgubire reală, efectivă și nu formală.
În acțiune reclamanta Invocă dispozițiile art.20 și art.44 (1) din Constituția României, art.1 din Protocolul 1 la CEDO, practică CEDO, susținând în esență că norma internă îi limitează dreptul de a primi înapoi bunul solicitând aplicarea protecției prevăzute de tratatele și convențiile pe care România le-a realizat cu prioritate față de dreptul intern, astfel încât să nu- fie încălcat dreptul la încasarea unei juste, reale și efective despăgubiri și pe cale de consecință pârâta să fie obligată să-iacorde despăgubiri în numerar pentru întreaga sumăși nu fracționat sub formă de despăgubiri în numerar pentru suma de 500.000 lei și sub formă de acțiuni emise de Fondul Proprietatea pentru diferența până la echivalentul în lei a sumei de 871.000 Euro.
În susținerea acțiunii reclamanta depune la dosar copia deciziei nr.6349/FF/17.12.2008, copia adreselor de răspuns contestate, copia cererii de acordare a despăgubirilor în numerar din 1.04.2009 și dovada achitării taxei de timbru.
La dosar pârâta a formulat întâmpinare în care a invocat excepția inadmisibilității și a prematurității unor cereri ale reclamanta și pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
La dosar rec a depus la data de 23 octombrie 2009 concluzii scrise cu privire la excepțiile invocate de pârâtă solicitând respingerea lor, depunând la dosar practică CEDO - filele 13-61 dosar.
La dosar pârâta a depus la data de 3.11.2009 concluzii scrise.
În ședința publică din 5.XI.2009, instanța în baza art.137 (1) pr.civ. a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă și a acordat cuvântul și pe fondul cauzei pe acțiunea reclamanta astfel cum a fost formulată.
În termenul de amânare a pronunțării reclamanta depus la dosar concluzii scrise și practică judecătorească națională și practică CEDO - filele 78-114 dosar.
Pe excepțiile invocate de pârât în baza art.137 (1) pr.civ. instanța va aprecia pentru următoarele motive ca neîntemeiate, urmând a le respinge ca atare.
Acțiunea reclamanta astfel cum a fost formulată este admisibilă în ceea ce privește capetele nr.1 și 3 ale acțiunii. Aceasta deoarece actele contestate, respectiv adresele de răspuns pe cererea din 1.04.2009, adrese din 6.04.2009 și respectiv 16.04.2009 sunt asimilate unor acte administrative conform art.2 (2) din Legea nr.554/2004 și urmează a fi verificate din punct de vedere al dispozițiilor art.2(1) lit. "i" din Legea nr.554/2004 în sensul de a se verifica dacă în cauză există unrefuz nejustificatal pârâtei de a soluționa cererea reclamantei, respectiv dacă există sau nu unexces de putereîn sensul definit prin disp. Art.2 (1) lit."n" din Legea nr.554/2004.
Iar capătul de acțiune privind daunele morale solicitate, are caracter subsidiar și este admisibil în raport de disp. 18 (3) din Legea nr.554/2004. Aceasta deoarece în cazul soluționării cererii principale având ca obiect constatarea existenței unui refuz nejustificat de rezolvare a cererii reclamantei, instanța va hotărî asupra daunelor morale solicitate de reclamantă.
În ceea ce privește excepția prematurității formulării cererii reclamantei pentru evitarea unui titlu de plată în sensul solicitat prin acțiune, instanța apreciază că această cerere nu poate fi calificată ca prematură fiind depusă emiterea deciziei nr.6349/FF/17.12.2008 urmând a fi verificată pe fond legalitatea acestei cereri în raport de dispozițiile art.3 lit.h din Legea nr.247/2005 Titlul VII și de celelalte motive invocate de reclamantă în acțiune.
Față de cele expuse instanța în baza art.137 (1) pr.civ. va respinge ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă.
Pe fond pe acțiunea reclamantei astfel cum fost formulată instanța în raport de actele depuse va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit."i" și respectiv art.2 (1) lit. "n" din Legea nr.554/2004 și că reclamantei, în raport de dispozițiile art.3 lit.h din Legea nr.247/2005 și conform art.1811din OG nr.81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor nu-i poate fi emis legal titlu de plată în sensul solicitat prin acțiune.
Prin cererea formulată la autoritatea pârâtă înregistrată sub nr.- din 1.04.2009 - filele 17-19 dosar reclamanta a solicitat în calitate de persoană îndreptățită conform deciziei nr.6349/FF/17.12.2008 filele 15-16 dosar ca pârâta să-iacorde despăgubiri în numerarpentru întreagasumă stabilită drept despăgubiresuma de 3.211.000 RON în echivalent Euro de 871.000 invocându-se în susținerea cererii practica constantă a CEDO, care a condamnat statul român pentru nefuncționarea Fondului Proprietatea și arătând în cerere că nu solicită suma fracționat conform reglementărilor naționale, reglementări care nu corespund practicii CEDO și care îi îngrădesc dreptul constituțional de a primi o despăgubire reală, efectivă și într-un termen rezonabil.
Prin adresele contestate ca fiind un refuz nejustificat, în sensul că pârâta, cu exces de putere refuză emiterea titlului de plată în sensul solicitat de reclamantă, s-a comunicat reclamanta că în baza dispozițiilor art.3 lit.h din Legea nr.247/2005 Titlul VII modificat prin OUG nr.81/2007 reclamanta trebuie să opteze conform legii pentru variantele de despăgubiri legale prevăzute în actul normativ special, iar cererea de opțiune însoțită de acte urmează a fi soluționată în ordinea depunerii cererii potrivit prevederilor art.18/2 pct.11 lit.a din HG nr.128/2008.
Reclamanta a formulat acțiune conform art.1 (1) și art.2 (1) lit."i" și "n" din Legea nr.554/2004 solicitând anularea adreselor contestate emise de pârâtă, asimilate unor acte administrative conform art.2 (2) din Legea nr.554/2004 ca nelegale și obligarea pârâtei la emiterea Titlului de Plată pentru Despăgubiri în numerar pentru întreaga sumă ce i se cuvine drept despăgubire respectiv suma de 3.211.000 RON în echivalent 871.000 Euro.
În acțiune, reclamanta solicită și obligarea pârâtei la suma de 3000 Euro cu titlu de prejudiciu moral pentru disconfortul creat de refuzul de acordare a despăgubirilor în sensul solicitat.
Ca temei al acțiunii sale, astfel cum a fost formulată reclamanta invocă practica CEDO, dispozițiilor art.20 (3) și art.44 (1) din Constituția României și solicită în concret admiterea cererii astfel cum a fost formulată prin înlăturarea de către instanța națională normelor interne pe care le apreciază contrare principiilor CEDO și aplicarea cu prioritate a acestor principii pentru ca în acest fel reclamanta să primească o despăgubire reală, efectivă și într-un termen rezonabil.
Instanța apreciază că sub aspectul celor solicitate prin acțiune în cauză normele de drept intern, care au justificat emiterea adreselor de răspuns sunt pe deplin aplicabile și nu sunt contrare principiilor CEDO.
Aceasta deoarece în cauză poziția pârâtei - autoritate publică nu reprezintă un exces de putere în sensul definit prin dispozițiile art.2 (1) lit."n" din Legea nr.554/2004 în sensul de a refuza nelegal, abuziv și cu încălcarea drepturilor reclamantei emiterea titlului de platăpentru întreaga sumă solicitată de aceasta în numerar.
În mod corect i-au fost comunicate reclamantei dispozițiile legale aplicabile pentru emiterea titlului de plată pentru despăgubiri, care nu se poate emite de pârâtă decât cu respectarea dispozițiile art.3 lit.h din Legea nr.247/2005, Titlul VII modificat prin OUG nr.81/2007.
Astfel, titlul de plată se poate emite conform opțiunii reclamantei în ordinea cronologică a depunerii opțiunii și numai în limitele și modalitățile prevăzute de art.3 lit.h din Legea nr.247/2005 și în limita posibilităților financiare ale statului român și în limita disponibilităților financiare din contul autorității pârâte.
Faptul că reclamanta nu a formulat cerere de opțiune conform art.3 lit.h din Legea nr.247/2005 și a arătat că refuză să formuleze cerere pe motiv că norma națională este contrară principiilor CEDO nu determină în cauză îndeplinirea condițiilor existenței unui refuz nejustificat în sensul dispozițiilor art.2 (1) lit. "i" din Legea nr.554/2004.
Reclamanta a refuzat să urmeze procedura națională prevăzută de lege pentru emiterea titlului de plată, instanța apreciind că prin această poziție reclamanta nu are în sensul Legii nr.554/2004 un drept recunoscut de lege vătămat.
Nu poate fi reținută susținerea privind inaplicabilitatea normei interne și aplicarea principiilor CEDO de către instanță.
Se apreciază că norma internă, care reglementează anumită procedură obligatorie corespunde principiilor rezultate din jurisprudența CEDO deoarece este de competența exclusivă a statului român de a reglementa modalitatea concretă a acordării despăgubirilor reale, efective și într-un termen rezonabil, dar în limitele posibilităților și capacităților financiare efective ale statului român.
Iar faptul că prin legea națională aceste despăgubiri au fost limitate la un anumit nivel - respectiv 500.000 lei pentru plata efectivă în numerar și restul prin conversie în acțiune la Fondul Proprietatea nu conduce la concluzia că norma internă nu trebuie aplicată și urmată, reclamanta eludând aceasta procedură administrativă, prin refuzul de a-și manifesta opțiunea conform legii române, de plata a despăgubirilor la care este îndreptățită.
Din rațiuni financiare creanțele asupra statului pot fi limitate de norma internă și nu pot fi plătite decât în condiții de solvabilitate, principii care nu sunt înlăturate în jurisprudența CEDO. Iar în cauză dacă reclamanta apreciază că dispozițiile legale, care prevăd plata în anumite limite și în limita resurselor, sunt neconstituționale în raport de dispozițiile art.44 (1) din Constituția României, putea invoca excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții.
Instanța apreciază că prevederile legale invocate și incidente în cauză nu contravin legii fundamentale pentru a proceda la sesizare. Aceste prevederi legale invocate în actele contestate reprezintă temeiul juridic al respingerii cererii reclamantei de emitere titlului de plată în sensul solicitat - plata în numerar pentru toată suma cu nerespectarea dispozițiilor Titlului VII din Legea nr.247/2005.
Cererea subsidiară de acordare a daunelor morale este apreciază de instanța ca neîntemeiată în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.18 (3) din Legea nr.554/2004 și art.998 Cod civil. Aceasta deoarece refuzul de emitere titlului de plată este justificat, iar în cauză nu poate fi reținută culpa pârâtei pentru numirea titlului de plată, deoarece acesta nu poate fi eliberat legal în sensul solicitat de reclamantă prin cererea administrativă din 1.04.2009 și prin acțiunea formulată în baza art.1 (1) din Legea nr.554/2004.
Instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile unui prejudiciu moral pentru reclamantă nefiind îndeplinite condițiile angajării unei răspunderi în despăgubiri față de autoritatea pârâtă, care ca autoritate administrativă a aplicat corect depozițiile legale în materie.
Față de cele expuse mai sus, Curtea pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1 din Legea nr.554/2004 va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate excepția inadmisibilității și excepția prematurității invocate de pârâtă.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta cu domiciliul ales în B, sector 1, nr.5A,.5,.11, în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.
Tehnored./4 ex.
14.12.2009
Președinte:Păun Luiza MariaJudecători:Păun Luiza Maria
