Anulare act administrativ . Decizia 4085/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4085
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
********
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamant ul împotriva sentinței numărul 262 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte D și C, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimatele DGFP D și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului conform motivelor scrise.
Consilier juridic pentru intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate.
Arată că taxa percepută reclamantului este taxă de poluare, iar nu taxă de primă înmatriculare a unui autotorism.
Deliberând,
CURTEA
Tribunalul Dolj, prin sentința nr.262 din 03.02.2009 a espins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dolja reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data 27.10.2008, înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulat actul administrativ fiscal "Decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr. 61210/14.08.2008" emisă de pârâtă și să fie obligată pârâta să-i restituie suma de 5966 lei încasată de pârâtă prin respectiva decizie, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din data de 25.11.2008 reclamantul și-a precizat verbal acțiunea învederând că înțelege să solicite și anularea deciziei prin care i-a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 61210/14.08.2008.
Prima instanță a reținut în fapt că reclamantul a achiziționat un autoturism marca Opel, tip Vectra dintr-un stat membru al Uniunii Europene iar cu ocazia înmatriculării acestuia în România a achitat taxa de poluare în cuantum de 5966 lei. Taxa de poluare a fost achitată în vederea înmatriculării in România a unui autovehicul din categoria Auto Ml și a fost stabilită prin aplicarea dispozițiilor legale referitoare la modul de calcul al acesteia, reglementat prin art. 3, 4 și 5 din nr.OUG 50/2008.
La data plății taxei de poluare de către reclamant intrase în vigoare nr.OUG 50 din data de 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, fiind abrogate dispozițiile art. 2141din fiscal prin care era instituită taxa specială de primă înmatriculare.
Reclamantul a contestat decizia de stabilire taxei de poluare achitată și decizia de soluționare a contestației din punctul de vedere al compatibilității acesteia cu normele comunitare.
Tribunalul a mai reținut faptul că potrivit art. 23 din Tratatul de instituire a Comunității Europene Comunitatea se va baza pe o uniune vamală care va cuprinde comerțul cu mărfuri în ansamblu și care va presupune interzicerea între statele membre a taxelor vamale la importuri și exporturi și a tuturor tarifelor cu efect echivalent și adoptarea unui tarif vamal comun în relațiile lor cu țări terțe iar potrivit art. 25 taxele vamale la importuri și exporturi și tarifele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre; de asemenea, această interdicție se va aplica taxelor vamale de natură fiscală.
Totodată potrivit disp. art. 90 nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, nici un stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite interne de natură să acorde protecție indirectă altor produse.
Prin dispozițiile amintite au fost instituite principiile liberei circulații a mărfurilor fiind stabilită o comunitate bazată pe o uniune vamală, al liberei concurențe în interiorul Pieței Comune și al neutralității impozitării interne.
Pe de altă parte prin același Tratat se stabilește prin art. 30 că restricțiile calitative sau cantitative la importuri și exporturi nu exclud posibilitatea impunerii de interdicții și restricții la importuri, exporturi sau mărfuri în tranzit care ar putea fi justificată de considerente de moralitate publică, politică publică sau securitate publică; protejarea sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor; protejarea patrimoniului național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau protejarea proprietății industriale și comerciale. Cu toate acestea, astfel de interdicții și restricții nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
De asemenea, art. 174 pct. 2 din Tratat stabilește faptul că politica comunitară privind mediul urmărește un înalt nivel de protecție luând în considerarea varietatea situațiilor în diverse regiuni ale Comunității. Aceasta se va baza pe principiul precauției și a acțiunii preventive, pe principiul de corectare în mod prioritar la sursă a prejudiciilor provocate mediului și pe principiul că poluatorul trebuie să plătească.
Aceste dispoziții stabilesc faptul că un stat membru are posibilitatea de a impune interdicții și restricții la importuri, exporturi sau mărfuri în tranzit pentru protejarea sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor în realizarea politicii comunitare privind mediul pentru respectarea principiului precauției și a acțiunii preventive și principiului că poluatorul trebuie să plătească dar cu condiția ca aceste interdicții și restricții să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Plecând de la această premisă instanța a analizat practica CJCE de la Luxemburg și dispozițiile legale de drept intern pentru a determina dacă actuala taxă de poluare instituită de nr.OUG 50/2008 respectă condițiile mai sus amintite privind existența protecției realizată a sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor, se respectă principiile precauției și a acțiunii preventive și cel potrivit căruia că poluatorul trebuie să plătească iar interdicțiile și restricțiile să nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Tribunalul a constatat astfel că OUG nr. 50/2008 are ca scop principal protecția mediului și potrivit preambulului actului normativ a fost emisă in vederea asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului si pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, ținând cont de necesitatea adoptării de masuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții Europene de Justiție, având in vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate in regim de urgentă, pentru evitarea oricăror consecințe juridice negative ale situației actuale, în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul public și constituie situații de urgentă, extraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânata.
acestei taxe de poluare reflectă caracterul de protecție a mediului. Cuantumul taxei de poluare se face venit la bugetul Fondului pentru mediu (spre deosebire de vechea taxa speciala care era venit al bugetului de stat) si se gestionează de Administrația fondului pentru mediu, sumele încasate fiind utilizate pentru finanțarea unor proiecte si programe pentru protecția mediului.
Prin urmare, în cazul acestei taxe de poluare este evident scopul ecologic, ce se încearcă a fi atins prin adoptarea ei, atâta timp cat sfera de aplicare a ei cuprinde atât produsele interne cât și cele importate, tocmai pentru a se limita înmatricularea autoturismelor poluante.
Potrivit art. 4 din nr.OUG 50/2008 obligația de plată a taxei de poluare intervine în momentul în care utilizatorul unui autoturism intenționează utilizarea acestuia, plata fiind percepută cu ocazia primei înmatriculări sau la repunerea în circulație a unui autovehicul. Prin urmare se respectă principiile precauției și a acțiunii preventive și cel potrivit căruia că poluatorul trebuie să plătească, taxa de poluare fiind percepută anterior acțiunii de poluare și de către persoana poluatoare.
Taxa de poluare este impusă tuturor autovehiculelor la prima înmatriculare în România, indiferent de vechime sau proveniență. În schimb ea nu se impune autovehiculelor care sunt deja înmatriculate în România.
După cum rezultă din practica CJCE, cea mai mare problemă legată de taxa de primă înmatriculare a fost reprezentată de impunerea acestora autovehiculelor second - hand importate din alte state membre.
Prin urmare Curtea a stabilit că taxa de primă înmatriculare pentru un autovehicul second-hand trebuie să scadă proporțional cu deprecierea acestuia. cu alte cuvinte scăderea taxei trebuie să aibă loc odată cu creșterea vechimii autovehiculului.
Curtea a mai apreciat că un sistem de taxare ar fi compatibil cu art. 90 din CE doar dacă garantează în absolut toate cazurile, fără nici o excepție, că taxa aplicată nu depășește cuantumul valorii reziduale deja incorporate în valoarea autovehiculelor similare deja înmatriculate în statul respectiv.
Pe cale de consecință, Curtea a mai precizat că un asemenea sistem poate garanta neutralitatea absolută a taxei dacă îndeplinește trei cerințe:
ă nu creeze o discriminare între bunurile importate și cele autohtone;
sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poate realiza un calcul al deprecierii autovehiculului mai aproape de realitate;
cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care se consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității.
Cu privire la existența unei discriminări între bunurile importate și cele autohtone Curtea a stabilit faptul că neimpunerea taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, la data intrării în vigoare a dispozițiilor legale ce reglementează taxa de primă înmatriculare, concomitent cu impunerea taxei autovehiculelor second-hand importate din statele membre nu contravine art. 90 CE. Astfel s-a stabilit că " o comparație cu autoturismele second-hand plasate în circulație în statul membru înainte de intrarea în vigoare a legii privind taxele de primă înmatriculare nu este relevantă. Scopul art. 90 nu este acela de a împiedica statele membre să introducă noi impozite și taxe sau să schimbe cota de impunere sau baza de impunere a unor impozite existente ".
Prin urmare existența caracterului discriminatoriu se va verifica doar prin raportarea la autovehiculele înmatriculate în România și cu privire la care s-a perceput taxa de primă înmatriculare, iar nu și cu privire la autovehiculele deja înmatriculate în România anterior intrării în vigoare a legii prin care s-a stabilit impunerea, autovehicule cărora nu le-a fost impusă taxa.
S-a constatat de asemenea, din analiza textului nr.OUG 50/2008 că taxa se percepe la prima înmatriculare sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri pentru toate tipurile de autovehicule din categoriile M1 - M3 și N1 - N3 indiferent din ce stat comunitar provine autovehiculul, singura condiție esențială fiind aceea de a fi la prima înmatriculare.
Referitor la cerința ca sistemul de calcul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poate realiza un calcul al deprecierii autovehiculului mai aproape de realitate instanța de judecată a reținut faptul că legiuitorul a respectat principiul stabilit de practica CJCE conform căruia taxa de primă înmatriculare pentru un autovehicul second-hand trebuie să scadă proporțional cu deprecierea acestuia.
Astfel s-a observat la art. 6 din nr.OUG 50/2008 că suma de plată ce se achită drept taxă de poluare se calculează în funcție de trei parametri: valoarea combinată a emisiilor de, capacitatea cilindrică și cota de reducere prevăzută în coloana 2 din anexa 4. Analizând anexa 4 nr.OUG 50/2004 instanța de judecată constată că această cotă de reducere a taxei este cu atât mai mare cu cât vechimea autovehiculului crește.
Potrivit disp. art. 6 alin. 3 din nr.OUG 50/2008 ota fixă de reducere prevăzută în anexa nr. 4 este stabilită în funcție de vechimea autovehiculului, de rulajul mediu anual, de starea tehnică și nivelul de dotare al autovehiculului realizându-se astfel un calcul real al deprecierii autovehiculului.
Prin urmare, formula de calcul a taxei de poluare stabilește că aceasta crește în funcție de nivelul de emisii de și de cilindree și scade odată cu creșterea vechimii autovehiculului, fiind astfel respectat principiul mai sus enunțat acela ca sistemul să fie suficient de precis, astfel încât în baza acestuia să se poate realiza un calcul al deprecierii autovehiculului mai aproape de realitate.
De altfel reclamantul nu a criticat cuantumul și modalitatea de calcul a taxei de poluare ci doar compatibilitatea acesteia cu normele comunitare.
De asemenea, în respectarea principiului potrivit căruia scăderea taxei trebuie să aibă loc odată cu creșterea vechimii autovehiculului a fost instituit și art. 10 din nr.OUG 50/2008 prin care s-a stabilit faptul că suma reprezentând taxa poate fi contestată atunci când persoana care urmează să înmatriculeze un autovehicul rulat poate face dovada că autovehiculul său s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4.
Nu în ultimul rând, potrivit disp. art. 7 stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind prin urmare îndeplinită și condiția ca cel căruia i se impune taxa să aibă la dispoziție o cale de atac în fața instanțelor naționale în ipoteza în care se consideră că valoarea deprecierii calculate în baza grilei fixe de impozitare nu corespunde realității. O altă procedură de contestare a cuantumului taxei de mediu este prevăzută de art. 10 alin. 8 din lege potrivit cărora persoana nemulțumită de răspunsul primit la contestație se poate adresa instanțelor de judecată competente, potrivit legii în situația în care autovehiculul s-a depreciat într-o măsură mai mare decât cea indicată de grila fixă prevăzută în anexa nr. 4 pentru a se calcula cota de reducere reală.
Pe cale de consecință, fiind îndeplinite cele trei condiții enumerate mai sus, Tribunalul a apreciat că sistemul privind instituirea taxei de poluare prin nr.OUG 50/2008 garantează neutralitatea absolută a taxei și, deci, restricția impusă nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre fiind astfel în deplină concordanță cu normele comunitare privind Tratatul de instituire a Comunității Europene.
Tribunalul a reținut astfel că actuala taxă de poluare instituită de nr.OUG 50/2008 respectă condițiile privind existența protecției realizată a sănătății și vieții oamenilor, animalelor sau a plantelor, respectă principiile precauției și a acțiunii preventive și cel potrivit căruia că poluatorul trebuie să plătească iar restricția impusă nu constituie un mijloc de discriminare arbitrară sau o restricție mascată privind relațiile comerciale dintre statele membre.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, recurentul, reluând motivele de fapt și de drept din cuprinsul cererii de chemare în judecată, a susținut că în conformitate cu prev. art. 23 (9) din Tratatul UE, cuprins în Titlul I privind libera circulație a mărfurilor, comunitatea se bazează pe o uniune vamală, care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri și care implică interzicerea între statele membre a tarifelor vamale la import și la export și a tuturor taxelor cu un efect echivalent.
S-a mai criticat soluția instanței de fond susținându-se că art. 2141Cod fiscal, prin care s-a instituit taxa de primă înmatriculare a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2007, adică odată cu aderarea României la UE, până la această dată Codul fiscal necunoscând taxa specială de primă înmatriculare, și că prin introducerea taxei de primă înmatriculare, România a încălcat prevederile art. 90 (86) din Tratatul UE, întrucât statele membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului.
S-a mai susținut că hotărârea Tribunalului este eronată și greșită, întrucât separă deținătorii autovehiculelor identice, de același tip, marcă și având aceleași caracteristici tehnice, nu în funcție de principiul "poluatorul plătește" ci funcție de criteriul datei înmatriculării - 01 iulie 2008 în două "entități": - prima - este formată din persoane care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 01 iulie 2008 și cea de a doua - persoane care înmatriculează autoturisme ulterior datei de 01 iulie 2008.
Recursul este fondat și va fi admis, Curtea reținând următoarele aspecte:
Reclamantul a sesizat instanța de fond cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei prin care a fost obligat la plate taxei de poluare și obligarea pârâtei C la restituirea sumei achitată cu acest titlu.
OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin.4 prevede că "taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 "Disponibil al fondului pentru mediu" deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
În consecință, Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Față de obiectul acțiunii cu care reclamantul a investit instanța de fond, respectiv obligarea pârâtei C la restituirea taxei de poluare, dispozițiile art.129 care reglementează rolul activ al judecătorului impuneauinstanței de judecată obligația de a pune în discuția părților, completarea sub aspect subiectiv a cadrului procesual, prin introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediuavând în vedere că, deși taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent, sumele percepute sunt colectate în contul acestei autorități publice.
Mai mult, potrivit art.161din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate saupoate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora precum și a altor subiecte de drept.
Neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 pct.5
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat, în temeiul disp. art. 312 alin.5 urmează a casa sentința cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, care va avea obligația de a pune în discuția părților introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamant ul împotriva sentinței numărul 262 din 03.02.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele pârâte D și C, având ca obiect anulare act administrativ.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Alina Răescu - - |
Grefier, |
Red. Jud.
4 ex/MB/03.11.2009
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Alina Răescu
