Obligația de a face. Decizia 4084/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4084
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță Judecător
- - Judecător
- - Judecător
Grefier:
********
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamant ul împotriva sentinței numărul 698 din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, lipsind recurentul reclamant .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apreciindu-se îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul d e procedură civilă, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE C, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțate.
Arată că reclamantul a înmatriculat în România un autoturism nou, iar nu unul second-hand.
Deliberând,
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr. 698 din data de 31 martie 2009, Tribunalul Dolj, a espins excepția lipsei calității procesual pasive a D și excepția inadmisibilității acțiunii.
A respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
În considerentele sentinței s-au reținut următoarele:
Referitor la lipsa calității procesuale pasive a DGFP D, s-a reținut că nu este întemeiată întrucât administrațiile finanțelor publice locale, entități care au calitatea de a emite acte administrative și, ca urmare, de a sta în justiție în nume propriu, se află în subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene. Subordonarea vizează atâta posibilitatea cenzurării actelor emise de, dar si sub aspectul ordonanțării fondurilor bugetare.
Prin urmare, pentru opozabilitate s-a impus soluționarea litigiului in contradictoriu si cu intimata DGFP D, excepția urmând a fi respinsa.
Mai mult, conform art.33 din OG 92/2004, pentru administrarea impozitelor, taxelor, datorate bugetului național consolidat, competența revine acelui organ fiscal județean sau local în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii invocata de către intimata DGFP s-a reținut că actul prin care s-a respins cererea de restituire adresata in procedura prealabila administrativă îndeplinește condițiile de act administrativ fiscal, chiar daca răspunsul apare sub forma unei simple adrese.Actul este emis de organul fiscal competent, în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale conform art. 41 Pr. Fiscala
Pe de alta parte, in baza art.113 lit.d Cod pr.fiscală, s-a restituit la cerere sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ori, adresa pe care reclamantul a depus-o la dosar se constituie într-un act administrativ fiscal prin care intimata exprima in mod expres refuzul de restituire a sumelor.
In acest context, in care atitudinea intimatei este mai mult decât previzibila, a obliga petenta sa reia o noua procedura prealabila administrativa de contestare a răspunsului si sa aștepte emiterea unei Decizii in conformitate cu disp. Art. 177 si urmat. C pr. Fiscala, ar reprezenta impunerea unei sarcini mult prea oneroase ce ar echivala chiar cu o îngrădire a dreptului de acces la justiție. Mai mult, intimata DGFP D nu se poate prevala de propria culpa in emiterea unui răspuns intr-o forma atipica, neconforma cu disp. art. 85,86 pr. Fiscala, pentru a invoca apoi nerespectarea procedurii prealabile prevăzuta pentru Deciziile administrative.
Pe fondul cauzei s-a reținut că la data de 26.04.2007 reclamantul a achiziționat un autovehicul marca DAEWOO- II fabricat în 2007, conform cărții de identitate a autoturismului depusă la dosar.
La data de 30.05.2007, în vederea înmatriculării autoturismului și ținând seama de prevederile art.2141Cod fiscal, reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare, așa cum rezultă din chitanța fiscală aflată la dosar.
Ulterior, la data de 02.02.2009, a solicitat Administrației Financiare a Municipiului C să i se restituie contravaloarea acestei taxe, apreciind ca in mod nelegal fost obligat la plata taxei.
Astfel, în esență, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.23, art. 25 și art. 90 din Tratatul CE, apreciind că prin reglementarea taxei de înmatriculare a autovehiculelor s-a instituit de fapt o nouă taxă cu efect echivalent taxelor vamale anterioare aderării României la Uniunea Europeană, împrejurare de natură a împiedica libera circulație a mărfurilor în statele membre.
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre. Din moment ce nu există măsuri de armonizare în domeniu, statele membre rămân libere să-și organizeze sistemele fiscale așa cum consideră potrivit și să stabilească nivelul dorit al cotelor de impozitare, cu singura condiție de a nu genera discriminarea produselor provenind din alte state membre. Dispozițiile art. 90 din suplimentând dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent, conținute în art. 23 și 25 din Tratat, caută să asigure completa neutralitate a impozitării interne sub raportul concurenței între produsele care se află deja pe piața națională și produsele importate.
Potrivit art.214/1 ailn. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 " intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 " taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Așa cum a rezultat din dispozițiile legale citate anterior, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prevăzută de dispozițiile legale naționale, nu este percepută pentru faptul că un autoturism traversează frontiera statului, ci pentru prima înregistrare a autoturismului pe teritoriu României, în vederea punerii în circulație astfel încât nu reprezintă o taxă vamală de import sau o măsură cu efect echivalent în sensul art. 23 și art. 25 din Tratatul
Pe de altă parte însă, dispozițiile art. 214/1 și urm. din Codul fiscal, reglementând o taxă care diferă în funcție de criterii obiective și se aplică în cu excepțiile prevăzute de lege în cazul tuturor autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în România, nu încalcă dispozițiile art. 90 din Tratat, decât în măsura în care această taxă este percepută pentru înmatriculare în România autoturismelor second hand, înmatriculate deja într-un alt stat membru, în vreme, ce la schimbarea proprietarului unui de autoturism aflat pe piața internă, o astfel de taxă nu mai este percepută.
Ori, în speța de față, așa cum rezultat din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamantă, fiind fabricat în anul 2007 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru, anterior înmatriculării în România la cererea reclamantei, primul proprietar al acestuia.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în spațiul comunitar, în România, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului reclamantul a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă acțiunea, întrucât toate autovehiculele înmatriculate în România în perioada 1.01.2007 - 30.06.2008 în temeiul reglementărilor în vigoare în această perioadă sunt îndreptățite la restituirea integrală a taxei.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate ca fiind nelegală și pe fond admiterea acțiunii.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 90 din Tratatul " Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție."
Dispozițiile comunitare citate anterior, urmărind să elimine restricțiile de orice natură în calea liberei circulații a mărfurilor în spațiul comunitar, interzic discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, precum și regimurile de protecție împotriva produselor concurente, ca parte constitutivă dintr-un sistem general de impozite percepute în cazul produselor importate și a celor care provin de pe piața internă.
Art. 90, deși interzice impozitarea discriminatorie și protectivă pentru produsele naționale, nu afectează însă suveranitatea fiscală a statelor membre.
Potrivit art.214/1 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, astfel cum a fost modificat prin Legea 343/2006 "intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și străine cu statut diplomatic, care își desfășoară activitatea în România", iar potrivit art. 214/2 "taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România".
Reclamantul a achiziționat la 26.04.2007 un autoturism nou marca DAEWOO- II, autoturism care nu a mai fost înmatriculat în România
Situația de fapt rezultă din factura fiscală, certificatul de înmatriculare și cartea de identitate atașate la dosar, autoturismul achiziționat de reclamant, fiind fabricat în anul 2007 nu a fost înmatriculat anterior în nici un alt stat membru al Uniunii Europene, prima înmatriculare a acestuia fiind efectuată pe teritoriul României.
Ca atare, fiind vorba de o taxă stabilită în limitele suveranității fiscale a României, ce se percepe fără discriminare tuturor autoturismelor noi, înmatriculate pentru prima dată în România, fără a mai fi fost vreodată înmatriculat într-un alt stat membru al Uniunii Europene, taxa specială de înmatriculare prevăzută de disp. art. 214/1 Cod fiscal, nu contravine în situația concretă din speța de față dispozițiilor art. 90 din, nefiind încălcat principiul neutralității impozitării interne, în cazul competiției dintre produsele aflate pe piața internă și produselor importate.
În cazul plății taxei de primă înmatriculare pentru autovehiculele noi, ce se înmatriculează pentru prima dată, nu există discriminare în sensul art. 90 din Tratat, deoarece conform legislației naționale sunt supuse taxei de primă înmatriculare atât autovehiculele importate din alte țări membre al Comunității, cât și cele produse pe teritoriul României.
Astfel fiind în situația perceperii taxei de primă înmatriculare pentru autoturismele noi, nu se poate reține existența unei încălcări a legislației comunitare, așa încât greșit prima instanță a admis acțiunea.
Față de aceste aspecte de fapt și de drept, Curtea apreciază nefondat recursul și îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamant ul împotriva sentinței numărul 698 din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatele pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Alina Răescu - - |
Grefier, |
Red. Jud. M
Ex.2//16.10.2009
Jud. fond CDD.
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Alina Răescu
