Anulare act administrativ . Sentința 426/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 426
Ședința publică din 30 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
GREFIER: ---
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții G, -, -, --, -, -, -, -, -, B, --, -, -, - și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, precum și cererea de intervenție formulată de către, N, și, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află la al treilea termen de judecată, este legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, cererea de intervenție este legal timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ.
Raportat la cauza dedusă judecății se reține că la data de 16 septembrie 2009 pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a înregistrat la dosar note scrise.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu formulată de către, N, și a și înregistrată la dosar la data de 8 septembrie 2009, respectiv la termenul anterior, Curtea, în temeiul art. 50.pr.civ. raportat la art. 52 alin. 1.pr.civ. încuviințează în principiu această cerere de intervenție, apreciind că intervenienții justifică un interes propriu, legitim și actual, în legătură cu cauza dedusă judecății.
Prin notele scrise depuse, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților invocă excepția autorității de lucru judecat învederând că o cauză având același obiect și între aceleași părți a fost soluționată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ.
Verificând respectiva hotărâre Curtea constată că prin Sentința civilă nr. 363 din 9 iulie 2009 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL CLUJa statuat asupra suspendării executării actului administrativ în vreme ce în prezenta cauză, așa cum rezultă din precizarea depusă, instanța a fost investită cu anularea actului administrativ, astfel încât una din condițiile autorității de lucru judecat, respectiv obiectul, nu este întrunită, potrivit dispoz. art. 163.pr.civ. și art. 166.pr.civ. astfel încât Curtea urmează să respingă excepția autorității de lucru judecat.
În privința excepției inadmisibilității cererii de anulare, raportat la natura adresei nr. 76.602/03.07.2009, Curtea reține următoarele:
Determinarea caracterului de act administrativ a înscrisului a cărei anulare se cere face necesară analiza, C puțin sumară a actului, în vederea identificării elementelor ce ar permite concluzia stabilirii caracterului de act administrativ al acestuia.
Adresa nr. 76.602/03.07.2009 a fost emisă de pârât, în domeniul său de activitate, în care i-a fost delegată puterea publică și a avut ca efect modificarea unilaterală a raportului de serviciu al reclamanților, respectiv în privința remunerației pentru activitatea desfășurată.
Potrivit art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 "(2)Drepturile salariale ale judecătorilor si procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât in cazurile prevăzute de prezenta lege. Salarizarea judecătorilor si procurorilor se stabilește prin lege specială."
Modificarea drepturilor concrete nu se poate realiza decât printr-un act administrativ, ce reprezintă voința ordonatorului principal de credite de a proceda la încuviințarea plății parțiale a salariilor reclamanților, deci modificată față de luna anterioară.
Nu se poate reține punctul de vedere susținut de pârât, cu privire la natura actului a cărei anulare se cere, mai precis că actul emis de ministru ar fi doar o simplă informare a ordonatorilor secundari de credite și o îndrumare cu privire la maniera în care aceștia urmează a interpreta și aplica legea.
Ordonatorii secundari și terțiari nu au inițiativă proprie în determinarea cuantumului plăților cu titlu de salariu, pe care trebuie să le efectueze către salariați.
În acest context, adresa nr. 76.602/03.07.2009 nu are doar valoarea unui act de informare cu privire la existența și conținutul nr.OUG 71/2009, ci, chiar dispune cu privire la cuantumul remunerației ce va fi plătită reclamanților începând cu 10.07.2009.
Mai mult decât atât, nr.OUG 71/2009 este act normativ cu caracter legislativ, publicat în Monitorul Oficial, deci cu caracter public și prezumat a fi cunoscut.
În realitate, prin adresa nr. 76.602/2009, pârâtul dispune asupra modului în care se va aplica nr.OUG 71/2009, în privința salariilor reclamanților cu caracter retroactiv pentru luna iunie 2009 cât și pentru viitor și a consecințelor acestui act normativ. Practic, pârâtul dispune plata parțială, indicând temeiul acestei modificări intempestive a salarizării reclamanților ca fiind nr.OUG 71/2009.
Față de toate cele menționate, Curtea stabilește că adresa nr. 76.602/03.07.2009 are natura juridică specifică a unui act administrativ, excepția inadmisibilității fiind astfel neîntemeiată.
Curtea, observând că pricina se află în stare de judecată, o reține în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA:
Prin acțiunea în contencios administrativ formulată la data de 6 iulie 2009 de către reclamanții G, -, -, --, -, -, -, -, -, B, --, -, -, - și, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, precum și cererea de intervenție formulată de către, N, și, s-a solicitat nularea actului administrativ emis de Justiției și Libertăților sub nr. 76.602/03.07.2009, pentru următoarele motive:
În fapt, reclamanții au arătat că prin actul administrativ a cărui anulare o solicită, comunicat Curții de APEL CLUJ si Tribunalului Cluj în raza căruia își desfășoară activitatea, la data de 3 iulie 2009, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, obligând ordonatorii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
Având în vedere aceste dispoziții, reclamanții consideră actul administrativ ca fiind nelegal, deoarece refuzul plății acestui spor, pe o perioadă nedeterminată, încalcă dispozițiile art. 74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, care prevăd că: "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
Or, prin plata acestui spor în lunile anterioare, în baza Ordinului nr. 1.165/C/2009, acesta a devenit un drept salarial asupra căruia ministrul nu mai poate dispune, iar neplata acestui spor reprezintă o diminuare a drepturilor salariale, care poate avea loc doar în situația unei sancțiuni disciplinare, ministrul justiției neavând nici o competență în acest sens.
Au mai arătat reclamanții că cest act administrativ, prin refuzul plății sporului aferent lunii iunie 2009, încălcă în mod flagrant și dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituția României, care prevăd că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
De asemenea, au fost încălcate și disp. art. 164 din Codul muncii, care reglementează principiul potrivit căruia reținerile ori suspendarea salariului nu poate fi operată decât pentru cazurile și condițiile prevăzute de lege; obligația de plată a salariului este una principală, de la care angajatorul nu se poate sustrage invocând lipsa de fonduri bănești, așa cum s-a pronunțat prin decizia nr. 3.382/2004.
În fundamentarea acestui act administrativ, au susținut reclamanții, Justiției și Libertăților s-a referit la dispozițiile date de Primul-ministru și finanțelor publice, dispoziții care nu au semnificația unor norme obligatorii cuprinse în legi.
Prin dispoziția de suspendare a dreptului salarial, au fost încălcate și prevederile art. 8 alin. 1 din Convenția organizației internaționale a muncii privind protecția salariatului nr. 95/1949, ratificată de România prin Decretul nr. 284/1973.
Astfel, potrivit acestor dispoziții, orice modificare adusă cu privire la plata salariului, rețineri, diminuări, nu se pot face decât în condițiile și limitele prescrise de legea națională, sau stabilite prin contracte colective de muncă.
S-a apreciat de către reclamanți că intervenția ministrului de a dispune neplata sporului încalcă și dispozițiile de principiu cuprinse în art. 44 din Constituția României, potrivit cărora nimeni nu poate să fie lipsit de proprietatea asupra bunurilor sale, decât numai printr-o măsură a exproprierii și pentru o cauză de utilitate publică stabilită prin lege cu dreaptă și prealabilă despăgubire.
Drepturile salariale sunt asimilate bunurilor mobile, prin determinarea legii, potrivit art. 474 din Codul civil, iar refuzul de plată a sporului echivalează cu o lipsire abuzivă de acest drept, contrar dispozițiilor constituționale evocate.
Prin urmare, au relevat reclamanții, prin acest act administrativ s-a dispus suspendarea, începând cu 1 iunie 2009 Ordinului nr. 1165/C/2009 emis de către Justiției, ordin prin care se dispunea asupra plății sporului pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, cuvenit magistraților. Pentru a se dispune suspendarea acestui ordin a fost invocată adresa nr. - a Ministerului Finanțelor Publice care susține că plata în continuare a sporului menționat anterior este suspendată întrucât intra sub incidenta nr.OUG 71/2009 si a nr.OUG 34/2009.
Prin nr.OUG 71/2009 s-a dispus eșalonarea plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, în perioada 2010 - 2012, susținându-se că în cursul termenului stabilit orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
In preambulul sus-menționatului act normativ se motivează "necesitatea" adoptării ordonanței dat fiind "dificultățile întâmpinate până în prezent în ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar", "influenta substanțială asupra bugetului de stat a anului 2009 pe care o are executarea în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe", "necesitatea instituirii unor reglementări speciale cu aplicabilitate limitată în timp privind executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar", "faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare si în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ce privește nivelul deficitului bugetar".
Aceste motive au fost invocate, într-o exprimare aproape identică si pentru justificarea emiterii nr.OUG 75/2008, prin care se dispusese, în articolul III, de asemenea eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, devenite executorii până la data intrării în vigoare a ordonanței. Astfel, în preambulul actului normativ se susținea că ordonanța este adoptată "având în vedere necesitatea asigurării unui cadru unitar privind administrarea fondurilor în domeniu, pornind de la imperativul identificării de noi resurse financiare în vederea îmbunătățirii capacității instanțelor si parchetelor", "luând în considerare dificultățile întâmpinate până în prezent în ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției", "având în vedere consecințele negative pe care le presupune pentru bugetul de întârzierea identificării unor soluții eficiente pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției", "ținând seama de faptul că întârzierea unor măsuri legislative conduce la crearea unor dificultăți cu privire la modalitatea de stabilire si la cuantumul drepturilor salariale acordate în temeiul hotărârii pronunțate în domeniul stabilirii drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiției".
Curtea Constituțională a României a analizat, în decizia sa cu nr. 784 din 12 mai 2009 constituționalitatea articolului III al nr.OUG 75/2008 si, trimițând la decizia acestei instanțe cu nr. 104/2009 a reținut că elementele cuprinse în norma de fundamentare a ordonanței, enunțate mai sus "nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanței de urgență, în condițiile stabilite de articolul 115 alin. 4 teza întâi din Constituție.
OUG nr. 75/2008 nu a fost motivată de necesitatea unei situații extraordinare a cărei reglementare nu putea fi amânată, ci a fost impusă de diverse situații cu implicații financiare legate de punerea în executare a hotărârilor judecătorești".
În aceste condiții, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate a articolului III al nr.OUG 75/2008.
Totuși, la aproximativ o lună după pronunțarea deciziei Curții Constituționale, Guvernul României adoptă nr.OUG 71/2009, cu prevederi similare articolului III al nr.OUG 75/2008, însă mai defavorabilă destinatarilor actului normativ si întemeiată pe considerente aproape identice cu acelea invocate în preambulul nr.OUG 75/2008, considerate de nejustificate pentru adoptarea actului normativ.
Reclamanții au apreciat faptul că nr.OUG 71/2009, invocat drept temei al emiterii actului administrativ nr. 76.602/3.07.2009 nu numai că apare ca o veritabilă desconsiderare a deciziei Curtii Constitutionale a României cu nr. 784 din 12 mai 2009 dar ncalcă serios prevederile Conventiei si contravine jurisprudentei Curtii O în materia respectării art. 6 din Conventie si a art. 1 al Protocolului aditional nr. 1 al Conventiei, stabilind măsuri unilaterale ale debitorului (Statul Român) de întârziere, dincolo de orice termen rezonabil a executării hotărârilor judecătoresti având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar.
Astfel, Curtea a reamintit în cauza Ruianu împotriva României din 17.06.2003 că dreptul la justitie garantat de art. 6 protejează în egală măsură si punerea în executare a hotărârilor judecătoresti definitive si obligatorii, care, ntr-un stat care respectă preeminenta dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia din părti.
Față de aceste considerente, reclamanții au apreciat că executarea unei hotărâri judecătoresti nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp si că este responsabilitatea fiecărui stat contractant să creeze un arsenal juridic adecvat si suficient pentru a asigura respectarea obligatiilor pozitive care i revin. Sarcina Curtii este numai aceea de a examina dacă, în speță, măsurile luate de autoritățile românesti au fost adecvate si suficiente.
De asemenea, în hotărârea sa din 24 martie 2005, în cauza Sandor contra României, Curtea a stabilit că neexecutarea de către Statul Român, reprezentat de către Ministerul Finanțelor Publice, a unei hotărâri judecătorești având ca obiect plata unor despăgubiri constituie o atingere adusă drepturilor reclamantei ce decurg din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
S-a relevat și faptul că măsura este necesară și pentru prevenirea unei pagube iminente, așa cum este definită la art. 2 alin. 1 lit. s) din Legea nr. 554/2008, prejudiciul material viitor si previzibil constând în neplata către reclamanți a unei părți importante din drepturile salariale cuvenite.
În final, reclamanții au arătat că în mod constant s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că neplata drepturilor salariale, între care se regăsesc și sporurile, constituie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului.
Au mai arătat reclamanții că în actul administrativ a cărui anulare o cer, se menționează că plata dreptului privind sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică urmează a se efectua eșalonat, potrivit nr.OUG 71/2009, iar schimbarea modalității de plată a salariului, eșalonat, fără acordul lor, contravine, de asemenea, principiilor reglementate de art. 161 alin. 1 din Codul muncii, potrivit căruia plata se face C puțin o dată pe lună, fără a se putea eșalona acest drept de creanță în lipsa acordului angajatului.
Reclamanții au menționat că, față de dispozițiile articolului 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, au formulat, la 6 iulie 2009 plângere prealabilă împotriva actului administrativ a cărui anulare o solicită.
La termenul de judecata din 30.09.2009, curtea a dispus conexarea, la prezentul dosar, a acțiunii formulate de reclamanții, prin care se solicita anularea aceluiași act administrativ.
De asemenea, la același termen de judecată, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de, N, și.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarea situație de fapt:
Prin adresa/circulara nr. 76.602/03.07.2009 a ui Justiției, comunicată la data de 3 iulie 2009 Curții de APEL CLUJ si Tribunalului Cluj în raza căruia reclamanții și intervenienții în interes propriu își desfășoară activitatea, s-a dispus ca drepturile salariale aferente lunii iunie 2009 să se achite fără a include și sporul de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihică, această modalitate de calcul urmând a se păstra și pentru viitor, obligând ordonatorii de credite secundari și terțiari să ia măsurile ce se impun pentru respectarea acestei dispoziții.
În justificarea acestei măsuri, s-a argumentat faptul că fondurile prevăzute prin Legea de Stat pe 2009 pentru plata sumelor reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% au fost epuizate.
Autoritățile nu pot însă invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neplata integrală a drepturilor salariale respectiv neexecutarea unei hotarâri judecatoresti "caci executarea unei hotarâri judecatoresti irevocabile constituie o obligatie legala a statului".
Astfel, jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului arata urmatoarele:, autoritatile nu pot invoca lipsa de fonduri sau a altor resurse pentru a justifica neexecutarea unei hotarâri judecatoresti, statele având obligatia de a-si organiza sistemul legal într-o astfel de manieră, încât autoritatile să-și poată îndeplini obligația lor în această privință".
Autoritătile publice implicate ( Ministerul Justiției, Ministerul Finanțelor Publice etc ), cu exces de putere si prin depasirea evidenta a prerogativelor stabilite în sarcina acestora, au înlaturat de la plata una dintre componentele salariului magistratilor si personalului auxiliar de specialitate, respectiv sporul de risc si suprasolicitare.
Refuzul de plată integrală a salariilor, în compunerea de mai sus, capată caracterul unui act adminsitrativ asimilat, care are caracter vatamator.
Nu este de admis emiterea unui act administrativ ( adresa, circulara ) prin care să se încalce o lege în vigoare, respectiv Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
În acest context, adresa nr. 76.602/3.07.2009 contravine flagrant dispozițiilor art.74 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit căreia "Drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de prezenta lege".
În mod nelegal adresa în discuție dispune pentru o perioadă anterioară datei emiterii sale, deși, având în vedere exigențele art. 2 alin. 1 litera c din Legea nr. 554/2004, nașterea, modificarea sau stingerea raporturilor juridice pe care le vizează nu poate opera decât de la momentul emiterii sale, iar nu retroactiv, cu atât mai mult cu cât produce vătămări în drepturi legitime.
Se invocă total nejustificat drept argument al emiterii ordinului Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, câtă vreme aceasta nu-și găsește incidență.
Astfel, potrivit art. 3 din ordonanța invocată, "Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii aflate sub incidența prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 76/2009, și a prevederilor Ordinului ministrului justiției, al ministrului economiei și finanțelor, al președintelui Consiliului Superior al Magistraturii, al președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție și al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1.859/C/2.484/26.650/131/3.774/C/2008 privind modalitatea de eșalonare a plății sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2008 privind stabilirea de măsuri pentru soluționarea unor aspecte financiare în sistemul justiției se execută cu respectarea prevederilor art. 1 și 2."
Or, este evident că aceasta se referă la "plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii", pe când salariul lunar nu este un drept restant, ci unul actual, care nu este supus prevederilor unei ordonanțe în care, oricum, total nelegal sumele datorate sunt eșalonate exclusiv prin voința debitorului, contrar tuturor principiilor de drept.
Apare ca total neconformă cu principiile de drept și suspendarea sine die a ordinelor prin care se recunoștea plata sporului de 50%, câtă vreme instituția juridică a suspendării poate produce efecte numai pe o durată determinată, iar nu sine die, cum se stabilește prin adresa nr. 76.602/3.07.2009.
Față de toate aceste considerente, curtea va admite acțiunea în contencios administrativ si va anula adresa nr. 76.602/3.07.2009 emisă de Ministerul Justiției și Libertăților.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate, excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității acțiunii.
Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanții G, -, -, --, -, -, -, -, -, B, --, -, -, - și, toți cu domiciliul procesual ales în C-N, nr. 2 - 4, jud. C, cu domiciliul procesual ales în C-N, C mare nr. 1, jud. C, la Curtea de APEL CLUJ și intervenienții în interes propriu de, N, și, cu domiciliul procesual ales în C-N, nr. 2-4, jud. C, la Judecătoria Cluj -N, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în B, sector 5,-.
Anulează adresa nr. 76.602/3.07.2009 emisă de Ministerul Justiției și Libertăților.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - ---
Red.
Dact./5.10.2009
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei
