Comunicare informații de interes public (legea nr.544/2001). Decizia 2/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2.270
Ședința publică din data de 30 septembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 3: Eleonora Gheța
GREFIER:- -
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamantul și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI CNî mpotriva sentinței civile nr. 800 pronunțată în data de 27 martie 2009, în dosarul nr- al Tribunalului Cluj având ca obiect comunicare informații de interes public-Legea nr. 544/2001.
La apelul nominal, făcut în cauză se recurentul-reclamant personal, lipsa fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 24.09.2009 se înregistrează din partea recurentului-reclamant întâmpinare la recursul promovat de către pârât, prin care se solicită respingerea acestuia.
La data de 28.09.2009 se înregistrează din partea pârâtului, întâmpinare la recursul promovat de către reclamant prin care se solicită respingerea acestuia ca nefundat și admiterea pe care l-a promovat instituția.
Un exemplar se comunică cu reclamantul care învederează instanței că urmează să depună dovada privind onorariul apărătorului angajat doar pentru redactarea motivelor de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului promovat și respingerea recursului formulat de către pârât, ca nefondat. În susținere se arată că solicitările sale se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 544/2001 care-i apără accesul liber la informații.
La solicitarea instanței de a depune înscrisuri în susținerea cererii privind acordarea de daune materiale, partea litigantă arată că nu are acte, dar că înțelege să susțină aceste daune materiale oral, cuantumul acestora ar fi, "pe lângă cele date de instanța de fond, încă 300 lei, contravaloare transport B și alte 300 lei, contravaloarea a 10 drumuri efectuate în centru". În ceea ce privește daunele morale acestea sunt în valoare de 46.000 lei.
Solicită acordarea de cheltuieli de judecată în valoare de 2000 lei, conform chitanței depuse.
Curtea, în raport de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar și susținerile părții litigante reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 800 din data de 27.03.2009, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Cluj, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, iar acesta a fost obligat să pună la dispoziția reclamantului informațiile solicitate prin cererile formulate cu nr. 85849/46/30.11.2005, nr. -/46/28.10.2008, nr. -/46/30.10.2008, nr. -/46/11.11.2008, nr. -/46/13.11.2008, nr. -/46/18.11.2008, nr. -/46/21.11.2008, nr. -/46/25.11.2008, nr. -/46/27.11.2008 și nr. -/2./2.12.2008.
De asemenea, Primarul municipiului C-N a fost obligat la plata către reclamant a daunelor materiale de 590,78 lei, a daunelor morale de 2.000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamantul a solicitat consultarea documentației achiziției publice lucrări de întreținere străzi modernizare și nemodernizate pentru anul 2004 licitație ce a avut loc la data de 19.02.2004 precum și a documentației complete de atribuire a contractului de lucrări 17682/16.03.2004 și contractului adițional al firmei SC SRL C-N prin cererile nr. 85849/46/30.11.2005, nr. -/46/28.10.2008, nr. -/46/30.10.2008, nr. -/46/11.11.2008, nr. -/46/13.11.2008, nr. -/46/18.11.2008, nr. -/46/21.11.2008, nr. -/46/25.11.2008, nr. -/46/27.11.2008 și nr. -/2./2.12.2008.
Primarul municipiului C- a emis o adresă prin care a arătat că documentele pot fi consultate la sediul instituției publice, adresă cu nr. -/46/2.12.2008.
Potrivit art.7 din Legea nr. 544/2001, autoritățile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau respectiv cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, iar reclamantului la toate cererile făcute i s-a răspuns doar printr-o adresă la data de 2.12.2008, dându-i-se posibilitatea consultării,dar fără a i se pune la dispoziție documentele solicitate.
Din punctul de vedere al tribunalului, răspunsul tardiv al Primarului municipiului C-N nu poate fi luat în considerare pentru că el nu a soluționat în sens favorabil solicitarea reclamantului care dorea nu numai ca aceste acte să poată fi consultate ci și să poată folosi în caz de nevoie aceste acte, justificând în cauză un interes. Interesul reclamantului este legat de sustragerea unei cantități de țeavă în luna decembrie 2003, în condițiile în care ar fi existat un proiect de modernizare a străzilor ceea ce implica participarea unor persoane cu funcție publică sau care ar fi participat în calitate de reprezentanți a unor firme la modernizarea unor străzi din municipiul C- De altfel, instanța penală s-a pronunțat în repetate rânduri asupra necesității administrării probatoriului în dosarul penal deschis de către reclamant, desființând rezoluțiile parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N și obligând această instituție la efectuarea de cercetări penale în vederea soluționării dosarului penal.
Așa fiind, tribunalul a respins excepția lipsei de interes.
În ceea ce privește dreptul reclamantului de a avea acces la aceste informații, pe de o parte în cauză sunt aplicabile prevederile art. 215 alin. 1 din nr.OUG 34/2006, astfel că autoritatea publică nu poate invoca prevederile unor acte normative abrogate pentru a justifica refuzul de a permite reclamantului accesul la informațiile solicitate.
În consecință, tribunalul a obligat Primarul municipiului C-N să pună la dispoziția reclamantului informațiile solicitate prin cererile formulate.
Totodată, reclamantul a justificat daune materiale de 590,78 lei ca urmare demersurilor făcute în legătură cu prezenta cauză, precum și, în opinia instanței, a daunelor morale în sumă de 2.000 lei, ca urmare a faptului că autoritatea publică nu și-a îndeplinit atribuțiile legale pentru a pune la dispoziție informațiile solicitate, timp de mai mulți ani, fiind incidente prevederile art. 22 alin. 2 din Legea nr. 544/2001.
În conformitate cu art. 274.pr.civ. Primarul Municipiului C-N a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Prin recursul declarat, reclamantul a aratat că prin "Memoriul" formulat, respectiv la pct. 20 solicitat daune morale în suma de 45.809.22 lei, ca satisfacție pentru prejudiciul moral suferit, respectiv ca o reparație echitabilă, în sensul art. 41 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
În susținerea acestor pretenții, respectiv acordarea de daune morale, reclamantul a arătat ca datorită faptului că nu i s-a permis accesul la 2004 - Lucrări de întreținere străzi nemodernizate in municipiul C-N - în anul 2004, eu pierdut în instanța penală daune materiale în valoare de 50.000 lei si 6 ani de stres, datorita acoperirii hoților de către primarul, care, în anii 2003 si 2004, era director la Directia Tehnică - Primăria Municipiului C-N, seful peste Serviciul Drumuri, serviciu care organiza licitațiile în acest domeniu al achizițiilor publice din primărie.
În fapt, reclamantul a arătat că în ziua de 18.12.2003 i-a fost furată o cantitate de 8.500 kg. țeavă de construcții, dintr-o cantitate de cca. 120.000 kg. depozitată lângă gardul Grădinii C-N, descoperind o parte din țeava furată în curtea Canion, iar ca urmare a plângerii formulate la poliție, s-a deschis dosarul penal cu nr. /2OO4 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj - La rezoluția Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, reclamantul a făcut contestație in instanța, iar mai apoi, dosarul a fost trimis înapoi la parchet pentru completarea cercetărilor, în conformitate cu decizia penala nr. 151/R/2OO5 din 14.03.2005, pronunțata în dosar nr. 9057/2OO4 Tribunalul Cluj - Secția Penală, în prezent dosarul aflându-se pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N pentru completarea cercetărilor.
În aceste condiții și pentru soluționarea dosarului penal, reclamantul a înaintat sute de demersuri scrise si înregistrate la ghișeul Primăriei, a fost în nenumărate audiente, depunând în sprijinul afirmațiilor de mai sus, numeroase documente la dosarul cauzei.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, reclamantul solicită instanței acordarea de daune morale la nivelul sumei de 45.809.22 lei, care este în legătură directă cu pierderea suferită prin acoperirea cu orice preț a hoților, prin obstrucționarea accesului la datele de care a avut nevoie, acestea fiind date de interes public, astfel cum prevăd și dispozițiile Legii nr. 544/2001.
Reclamantul a mai arătat că a solicitat instanței de fond daune materiale pe care nu le-a justificat cu acte doveditoare si drept urmare nu le-a primit, respectiv contravaloarea a 10 drumuri dus-întors de la domiciliul său la ghișeul Primăriei unde a înregistrat cererile - 300 lei; contravaloare a 80 litri motorină necesară deplasări la B - în audienta pentru obținerea adresei Guvernului României . - nr. 3116/02.03.2009 - 300 lei, urmând ca în fața instanței de recurs să facă dovada acestor cheltuieli.
În consecință, față de cele menționate anterior, reclamantul a solicitat admiterea recursului, în sensul acordării de daune morale la nivelul sumei menționate.
Prin recursul declarat, pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantului.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că reclamantul a solicitat Primăriei C-N, prin mai multe adrese, să-i comunice diferite informații de interes public, respectiv să-i permită consultarea documentației achiziției publice - lucrări de întreținere străzi modernizate și nemodernizate pentru anul 2004 în municipiul C-N, licitație ce a avut loc la data de 19.02.2007, precum și a documentației complete de atribuire a contractului de. lucrări 17682/16.03.2004 și a contractului adițional al firmei C-
În opinia pârâtului, în mod greșit, instanța a admis acțiunea reclamantului și a făcut aplicarea disp. art. 7 din Legea nr. 544/2001, deoarece legislația în vigoare la momentul perfectării contractului de achiziție publică din 2004, era Ordonanța de Urgență nr. 60 din 25 aprilie 2001, iar în conformitate cu prevederile acelei ordonanțe, a dat curs solicitării reclamantului.
Așadar, dosarul achiziției publice poate fi pus doar la dispoziția oricărei autorități publice interesate cu condiția de a nu face cunoscut contractul sau orice prevedere a acestuia unei terțe părți, în afara acelor persoane implicate în îndeplinirea contractului, de a nu utiliza informațiile și documentele obținute sau la care are acces în perioada de derulare a contractului, în alt scop decât acela de a-și îndeplini obligațiile contractuale. oricărei informații față de persoanele implicate în îndeplinirea contractului se va face confidențial și se va extinde numai asupra acelor informații necesare în vederea îndeplinirii contractului.
În susținerea celor mai sus precizate, pârâtul a reiterat și prevederile art. 79 din Ordonanța de Urgență nr. 60 din data de 25 aprilie 2001:
În asemenea condiții, pârâtul a apreciat că reclamantul nu are calitatea necesară în vederea studierii documentației de achiziție publică - lucrări de întreținere străzi modernizate și nemodernizate, pentru anul 2004, în municipiul C-
Cu privire la daunele morale și materiale la care Primarul municipiului C - N a fost obligat a le plăti, atât daunele morale cât și daunele materiale asupra cărora reclamantul consideră că are un drept trebuie dovedite.
Daunele morale sunt consecințe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, constând în atingerile aduse personalității sale fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept sau interes nepatrimonial a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale, dacă fapta ilicită s-a produs în afara unui cadru contractual.
Conform art. 998 Cod civil, orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar art. 999 cod civil statuează că, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijență sau imprudența sa.
Aceste prevederi legale constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale care poate fi angajată numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele cerințe, și anume: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui ce a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii civile delictuale, constă în rezultatul sau efectul negativ suferit de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană.
Prejudiciul moral reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie statutul personalității umane sau prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale și care se manifestă prin suferințele fizice sau psihice pe care le resimte persoana prejudiciată.
Daunele morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui drept sau interes personal nepatrimonial, acestea nefiind susceptibile de evaluare bănească.
Deși nu rezultă o reglementare legală privind evaluarea și stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, instanța trebuie să raporteze această evaluarea la o serie de criterii desprinse din jurisprudență, cum ar fi: consecințele negative lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori sau intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării de către persoana prejudiciată.
Pentru ca instanța de judecată să poată aplica aceste criterii, a apreciat pârâtul, este necesar ca reclamantul să probeze conform art. 1.169 Cod civil ce drepturi sau interese personale nepatrimoniale ocrotite prin lege i-au fost afectate și, pe cale de consecință, să se poată proceda la o evaluarea a despăgubirilor ce urmează să compenseze prejudiciul moral.
Astfel, reclamantul cere daune morale dar nu demonstrează prejudiciul - dimensiunea suferințelor sale - în așa fel încât să se justifice suma pretinsă, ca reparație, cu acest titlu.
În privința daunelor materiale, pârâtul apreciază că acestea nu au fost dovedite, în condițiile în care nu s-a probat legătura de cauzalitate dintre prejudiciul material invocat și împrejurarea neprezentării spre consultare a documentelor de achiziție publică.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată stabilite în sarcina sa, pârâtul a învederat faptul că instanța de fond nu și-a îndeplinit rolul activ, în conformitate cu art. 274 alin. 3 Cod.pr.civ. coroborat cu art. 129, alin 4 si 5, stabilind un cuantum nejustificat de mare al acestora, raportat la culpa sa procesuală precum și la gradul de dificultate al cauzei.
Astfel, instanța de judecată a încuviințat acordarea acestora în cuantum solicitat de către reclamant, fără a-și îndeplini rolul activ de a verifica justificarea acestuia raportat la culpa noastră procesuala, precum și la gradul de dificultate al cauzei.
În acest context, pârâtul consideră că instanța de fond ar fi trebuit să acorde eficiență art. 274 alin. 3 Cod.pr.civ. coroborat cu art. 129, alin 4 si 5, în sensul reducerii cuantumului acestor cheltuieli, având în vedere faptul că gradul de dificultate al cauzei, implicând munca prestată de către avocat, este unul redus, acțiunea soluționându-se în doar trei termene de judecata.
În susținerea celor mai sus arătate, pârâtul a invocat dispozițiile Deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 8.06.2006, publicata în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006 precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Pentru toate aceste considerente, pârâtul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Analizând motivele de recurs prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 si urm., curtea retine următoarele:
Urmare a dispariției, in 18.12.2003, a unei cantități de țeavă depozitată de recurentul in zona Grădinii C-N, acesta a început demersurile pentru identificarea persoanelor vinovate de ridicarea materialelor proprietatea sa, sesizând organele de cercetare penală în dosarul nr. /2004.
În acest moment, cercetările sunt continuate de către organele judiciare, fiind pronunțate mai multe hotărâri judecătorești prin care s-a dispus completarea anchetei penale.
In același timp, recurentul s-a adresat administrației publice locale pentru a i se permite consultarea documentației privind achizițiile publice, lucrări de întreținere străzi modernizate și nemodernizate pentru anul 2004, licitație care a avut loc in 19.02.2004 precum și a documentației complete de atribuire a contractului de lucrări 17682/16.03.2004 si contractului adițional al SC SRL C-
Demersurile recurentului, care a depus în acest sens cererile nr. 85849/46/30.11.2005, nr. -/46/28.10.2008, nr. -/46/30.10.2008, nr. -/46/11.11.2008, nr. -/46/13.11.2008, nr. -/46/18.11.2008, nr. -/46/21.11.2008, nr. -/46/25.11.2008, nr. -/46/27.11.2008 și nr. -/2./2.12.2008, s-au lovit de refuzul de a emite un răspuns din partea autorității publice locale - primarul Municipiului C-
Abia prin adresa nr. -/46/2.12.2008, Primarul Municipiului C-N i-a comunicat recurentului faptul ca documentele pot fi consultate la sediul instituției.
În acest sens, punctul de vedere al tribunalului, potrivit căruia, răspunsul tardiv al Primarului municipiului C-N nu poate fi luat în considerare pentru că el nu a soluționat în sens favorabil solicitarea reclamantului care dorea nu numai ca aceste acte să poată fi consultate ci și să poată folosi în caz de nevoie aceste acte, justificând în cauză un interes, este judicios și temeinic argumentat.
Interesul reclamantului s-a dovedit a fi legat de sustragerea unei cantități de țeavă în luna decembrie 2003 și de o posibilă legătură cu un proiect de modernizare a străzilor care implica participarea unor persoane cu funcție publică.
În sprijinul acestei concluzii ( privind interesul reclamantului ) vine și faptul că instanța penală s-a pronunțat în repetate rânduri asupra necesității administrării probatoriului în dosarul penal deschis de către reclamant, desființând rezoluțiile parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj -N și obligând această instituție la efectuarea de cercetări penale.
În ceea ce privește dreptul reclamantului de a avea acces la aceste informații, trebuie învederat, pe de-o parte, faptul că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 215 alin. 1 din nr.OUG 34/2006 respectiv:, accesul persoanelor la aceste informații se realizează cu respectarea termenelor și procedurilor prevăzute de reglementările legale privind liberul acces la informațiile de interes public și nu poate fi restricționat decât în măsura în care aceste informații sunt clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală, potrivit legii,
În speță, informațiile solicitate de către reclamant nu fac parte din categoria celor cu acces restricționat ( nu sunt informații clasificate sau protejate de un drept de proprietate intelectuală ) neexistând nici un impediment vis-a vis de accesarea lor.
Pe de altă parte, nu pot fi reținute susținerile recurentului /intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N cu privire la incidența art. 79 din OUG 60/25.04.2001 întrucât actul normativ menționat a fost abrogat expres prin art. 305 din OUG 34/19.04.2006. Autoritatea publică nu poate astfel invoca prevederile unor acte normative abrogate pentru a justifica refuzul de a permite reclamantului accesul la informațiile solicitate.
Chiar dacă, la momentul perfectării contractului de achiziție publică din 2004 era în vigoare OUG 60/25.04.2001, la momentul analizării cererii 85849/46/30.11.2005 aparținând reclamantului, actul normativ menționat era abrogat, devenind aplicabilă OUG 34/19.04.2006.
Cu atât mai mult, în cazul cererilor înregistrate sub nr. -/46/28.10.2008, nr. -/46/30.10.2008, nr. -/46/11.11.2008, nr. -/46/13.11.2008, nr. -/46/18.11.2008, nr. -/46/21.11.2008, nr. -/46/25.11.2008, nr. -/46/27.11.2008 și nr. -/2./2.12.2008, raportarea instituției Primarului trebuia să aibă în vedere noul act normativ.
Ca este așa o dovedește chiar răspunsul dat de GUVERNUL ROMÂNIEI -AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU REGLEMENTAREA ȘI MONITORIZAREA ACHIZIȚIILOR PUBLICE, răspuns cuprins în adresa nr. 3116/2 martie 2009 -74 dosar, în care se arată:, potrivit noilor reglementări privind achizițiile publice, informațiile cuprinse în dosarul achiziției publice ( chiar dacă respectivul dosar a fost întocmit sub imperiul unei alte legi ) sunt informații de interes public, informații la care poate avea acces orice persoană interesată, în condițiile reglementărilor legale actuale,
În consecință, în mod corect tribunalul a obligat Primarul municipiului C-N să pună la dispoziția reclamantului informațiile solicitate prin cererile formulate.
În ceea ce privește daunele morale, ele constau în atingerea adusa personalității omului.
În acest sens, se arată că termenul de daune morale sau prejudiciu moral sugerează o lezare adusă drepturilor extrapatrimoniale, neeconomice ale persoanei, provenind din atingerea adusă acelor valori sau atribute ale individului care îi definesc personalitatea.
Dintre aceste valori au fost reținute, printre altele, demnitatea, onoarea, prestigiul profesional, precum si alte valori similare.
Prejudiciul în discuție, neavând conținut economic, nu poate fi evaluat in bani.
De asemenea, spre deosebire de celelalte despăgubiri civile, care presupun un suport probator, in privința daunelor morale nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite, va aprecia o anumită sumă globală care să completeze prejudiciul moral cauzat.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, acesta include o doza de aproximare, dar instanța trebuie să aibă in vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de cel in cauză pe un plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura in care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
Pentru ca instanța să poată aplica aceste criterii apare însă necesar ca cel ce pretinde daune morale să producă un minimum de argumente și indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale, ocrotite prin Constituție i-au fost afectate.
Evaluarea prejudiciului moral produs și, pe cale de consecință, stabilirea cuantumului daunelor morale prezintă în speță un grad de dificultate sporit, tocmai datorită circumstanțelor mai puțin obișnuite ale cauzei.
Drept consecință, revine instanței judecătorești sarcina de a dispune potrivit probatoriului administrat masurile reparatorii adecvate.
Pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de probă pretențiile reclamantului, prejudiciul moral suferit si legătura de cauzalitate dintre acțiunea sau inacțiunea pârâtului și impactul negativ atât în plan personal cât și în plan profesional asupra reclamantului.
În cauză, suferința psihică a recurentului a fost apreciată de către tribunal ca putând fi într-o oarecare măsură compensată prin acordarea de daune morale în sumă de 2.000 lei.
Asupra unei astfel de evaluări este cu atât mai dificil Curții să revină în condițiile în care convingerea intimă a instanței poate fi formată si prin coroborarea probelor directe cu eventualele prezumții simple, în condițiile art. 1203. civil.
Cert este însă faptul că atitudinea autorităților publice locale care, timp de 3 ani nu i-au comunicat reclamantului nici un răspuns la cererea sa iar în momentul ieșirii din pasivitate răspunsul a fost doar parțial satisfăcător a fost de natură a-i crea acestuia un disconfort psihic pentru a cărui reparare suma de 2.000 lei, stabilită cu titlu de daune morale, apare ca justă.
Solicitările privind daunele morale și criticile aduse de recurentul hotărârii atacate, apar sub acest aspect, ca neîntemeiate.
Suma de 45.809,22 lei reprezintă contravaloarea țevii dispărute, după estimarea recurentului.
Aceste pretenții ale recurentului nu pot fi însă analizate din perspectiva daunelor morale întrucât, așa cum am arătat anterior, în cazul lor, prejudiciul nu are conținut economic, deci nu poate fi evaluat in bani.
O reparare a prejudiciului material, constând în contravaloarea țevii dispărute ar putea fi solicitată cu succes de către recurent eventual în cadrul penal, printr-o constituire de parte civilă și nicidecum pe calea daunelor morale în prezenta speță.
În privința daunelor materiale, tribunalul i-a acordat reclamantului suma de 590,78 lei, contravaloarea cazării acestuia la Hotel din B, în data de 25.02.2009, cu ocazia unei deplasări făcute la Guvern -76.
Poate fi prezumată legătura de cauzalitate dintre această cheltuială avansată de către reclamant si obținerea unei audiențe la, finalizată cu emiterea adresei nr. 3116/2.03.2009 conform căreia:,. potrivit noilor reglementări privind achizițiile publice, informațiile cuprinse în dosarul achiziției publice ( chiar dacă respectivul dosar a fost întocmit sub imperiul unei alte legi ) sunt informații de interes public, informații la care poate avea acces orice persoană interesată, în condițiile reglementărilor legale actuale, -75.
Ceea ce însă tribunalul a omis să aibă în vedere este costul transportului rutier al reclamantului la sediul autorității naționale.
În acest sens, au fost solicitați de către recurent 300 lei, contravaloarea combustibilului motorină utilizat la deplasare ( 80. motorină ).
Ținând seama de distanța dintre localități ( C-N-B ) și de un consum mediu de motorină la de kilometri, se poate aprecia că suma astfel pretinsă este rezonabilă si se impune a-i fi admisă recurentului.
De asemenea, contravaloarea transportului reclamantului de la domiciliul său (-, C-N ) la sediul Primăriei C-N apare ca o solicitare justificată în condițiile în care dovada corespondenței cu această instituție este atașată la dosar -5, 21, 22, 23,24, 28 dosar recurs.
Raportat la cele anterior arătate, curtea apreciază că și suma de 300 lei, contravaloare transport local, solicitată cu titlu de daune materiale este justificată, recurentul făcând dovada unui prejudiciu și a raportului de cauzalitate între conduita instituției publice și lezarea drepturilor sale patrimoniale.
Cu privire la cheltuielile de judecată încuviințate reclamantului, criticile aduse de către recurentul Primarul Municipiului C-N sunt de asemenea neîntemeiate.
Nu-i poate fi imputată instanței lipsa de rol activ ca urmare a nereducerii onorariului avocațial în sumă de 3.000 lei, dovedit de către reclamant cu chitanța nr. 19/6.03.2009-103.
Tocmai datorită premiselor nefavorabile create de autoritatea publică locală, reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței de judecată și să avanseze cheltuieli reprezentând onorariu avocațial.
Este greșită concluzia recurentului Primarul Municipiului C-N potrivit căreia onorariul avocațial se impunea a fi redus. Eroarea este determinată de faptul că și premisele acestei concluzii sunt neadevărate.
Astfel, cauza nu are complexitate redusă ( dovadă ca i-au trebuit reclamantului 4 ani pentru a obține o soluție favorabilă ) iar faptul că dosarul a fost soluționat după doar 3 termene de judecată nu reprezintă un argument valabil în sensul celor susținute de către Primar.
Neavând studii juridice, reclamantul a fost obligat să recurgă la serviciile de specialitate ale unui avocat în încercarea de a valoriza demersul său judiciar.
Invocarea deciziei Curții Constituționale nr. 492 din 8.06.2006, publicată în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie 2006 ( în același sens pronunțându-se Curtea și prin Decizia 401/14 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial nr. 848/20.09.2005 ) precum și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului vine în sprijinul soluției instanței de fond, aceasta apreciind că onorariul avocațial constituie o cheltuiala necesară, în limita unui cuantum rezonabil.
Față de toate aceste considerente, curtea va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, va admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 800/2009 din 27 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care va modifica în parte în sensul că va obliga PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N la plata în favoarea reclamantului a daunelor materiale în cuantum de 1.190,78 lei ( 300 lei contravaloare transport local, 300 lei contravaloare transport B, 590,78 lei contravaloare cazare B ).
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate.
În baza art. 274.c Cod Penal, reținând culpa procesuală a intimatului Primarul Municipiului C-N, curtea îl va obliga pe acesta la plata, în favoarea recurentului, a sumei de 2.000 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în recurs ( chitanța nr. 42/15.04.2009 -68), cheltuieli apreciate ca necesare și rezonabile.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurentul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-
Admite recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr. 800/2009 din 27 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, pe care o modifică în parte în sensul că obligă PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N la plata în favoarea reclamantului a daunelor materiale în cuantum de 1.190,78 lei.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Obligă pe intimatul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N la plata, în favoarea recurentului, a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.
dact./5 ex./06.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș, Eleonora Gheța
