Anulare act administrativ . Decizia 426/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR--28.01.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.426
Ședința publică din 18.03.2009
PREȘEDINTE: Rodica Olaru
JUDECĂTOR 2: Ionel Barbă
JUDECĂTOR 3: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva Încheierii din data de 17.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - - 3C SRL, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantă avocat, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare din partea reclamantei.
Avocatul reclamantei-intimate depune împuternicire avocațială și înscrisuri reprezentând situația economică a societății comerciale.
Nemaifiind alte cererii de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată finalizată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul reclamantei-intimate consideră faptul că sunt întrunite cumulativ cerințele dispozițiilor art.14 și 15 din Legea nr.554/2004, astfel că solicită respingerea recursului, menținerea încheierii atacate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr-, reclamanta - -3C SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului si Dezvoltării Durabile-Administrația Fondului pentru Mediu, anularea în parte a Raportului de inspecție fiscală nr. 174/27.08.2008 și a Deciziei de impunere 144 din aceeași dată cu exonerarea reclamantei la plata sumelor reprezentând debit de 3187 lei, majorări și penalități de întârziere de 21.002 lei precum și de debitul calculat pe perioada 1.09.2002-31.12.2003 reprezentând cota de 3% din prețul de adjudecare a masei lemnoase achiziționate în valoare de 368,9 lei. Totodată, a solicitat și suspendarea executării actului administrativ atacat până la soluționarea cauzei, iar în motivarea cererii de suspendare a arătat că actele administrative fiscale sunt vădit nelegale deoarece se refera la creanțe stinse parțial prin prescripție, stabilește în mod eronat penalități și dobânzi reprezentând 2/3 din totalul debitului și cuprinde majorări și penalități de întârziere și pentru perioada în care a operat prescripția. Se mai arată că suportarea unor sume importante fără a fi exercitat controlul judecătoresc cu privire la actele emise de pârâta ar fi extrem de păgubitoare pentru reclamanta afectând în mod direct și angajații acesteia ducând la un blocaj financiar inevitabil.
Pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar s-a opus la admiterea cererii de suspendare arătând că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente așa cum sunt ele definite de Legea nr.554/2004 iar reclamanta nu a depus nici un act doveditor din care sa reiasă că plata obligației i-ar produce o pagubă sau ar afecta bunul mers al activității sale.
Prin încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2008, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantei - -3C SRL, a dispus suspendarea executării actelor administrativ fiscal atacate reprezentând raportul de inspecție fiscală nr.174/27.08.2008 și decizia de impunere nr. 144/27.08.2008 până la soluționarea irevocabila a prezentului dosar.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând admiterea recursului, iar pe fond respingerea cererii de suspendare.
În motivare, pârâta consideră cp suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură excepțională, care poate fi luată de instanță doar în cazurile în care utilitatea acestei măsuri este evidentă.
De asemenea mai arată că reclamanta nu poate obține suspendarea executării, prevalându-se de faptul că a formulat o contestație administrativă în temeiul art.176-177 din OG nr.92/2003, privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Executarea actului administrativ fiscal nu poate fi suspendată dacă reclamanta nu a probat, pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, iminența procedurii unei pagube. Astfel, reclamanta nu a probat motive temeinice și o pagubă iminentă în patrimoniul său, nu a anexat la documentația transmisă instanței de fond nici un act doveditor din care să reiasă că plata obligației stabilită prin actele atacate pe calea prezentei acțiunii i-ar produce o pagubă sau ar afecte bunul mers al activității sale, nefiind depuse bilanțurile contabile care să menționeze contul de profit și pierderi, din care să reiasă clar disponibilitățile financiare ale acesteia, resursele din care va plăti suma stabilită ca obligație către fondul pentru mediu, costuri cu energia electrică, costuri salariale, orice element care poate conduce la concluzia că, în balanța de venituri și cheltuieli a firmei, plata obligațiilor din Decizia de nr.144/27.08.2008 duce la o agravare reală a situației economice a societății.
Cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube nu se prezumă, ci trebuie dovedite de către persoana lezată care a solicitat suspendarea executării actului administrativ fiscal și care este datoare să propună și să administreze dovezi concludente din care să rezulte existența cumulativă a celor două condiții.
Tocmai de aceea, în absența probării de către societatea intimată a pagubei ce i s-ar putea aduce prin executarea actelor administrative atacate, consideră nefondate susținerile instanței de fond potrivit cărora "executarea sumei în discuție ar putea crea un dezechilibru major în activitatea societății.".
Analizând actele dosarului, criticile recurentei Administrația Fondului pentru Mediu prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
Prin încheierea recurată, Tribunalul Timișa admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 144/27.08.2008, și a raportului de inspecție fiscală nr. 174/27.08.2008, emise de Administrația Fondului pentru Mediu, până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect acțiunea reclamantei de anulare a acestor acte.
Cu privire la condițiile suspendării executării actului administrativ, Curtea amintește că, potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate".
De asemenea, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, "suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".
În privința definițiilor legale ale pagubei iminente și cazurilor bine justificate, instanța constată că, potrivit art. 2 alin. 1 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, acestea sunt astfel definite:
"ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public;
t) cazuri bine justificate - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ;".
Cu privire la suspendarea executării actului administrativ fiscal, art. 215 alin. 1 Cod de Procedură Fiscală prevede că "introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal".
Alineatul al doilea al art. 215 Cod de Procedură Fiscală stabilește că "ispozițiile prezentului articol nu aduc atingere dreptului contribuabilului de a cere suspendarea executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei."
Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat prin prisma acestor dispoziții legale, Curtea constată că instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute pentru suspendarea executării actului administrativ, respectiv condiția existenței pagubei iminente și aceea a unui caz bine justificat.
Cât privește condiția existenței unei pagube iminente, a cărei reținere a fost criticată prin cererea de recurs, Curtea constată că reclamanta a depus la dosarul de recurs situația financiară la data de 31.01.2009, în care se precizează că reclamanta are datorii totale de 305.486,26 RON, iar creanțele de încasat sunt în valoare totală de 149.585,82 RON.
În acest context, instanța constată că punerea în executare a acestor acte administrativ fiscale implică indisponibilizarea unei sume totale de 33.606 RON din fondurile reclamantei, sumă care depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale reclamantei, în condițiile în care aceasta are datorii totale de 305.486,26 RON la data de 31.01.2009.
Sub acest aspect, instanța apreciază că executarea imediată a acestei decizii poate conduce la falimentarea societății reclamante, cu paralizarea oricărei acțiuni judiciare intentate de aceasta, din lipsa fondurilor necesare desfășurării activității.
O atare consecință ar echivala cu acordarea posibilității organului fiscal să impute unui contribuabil plata unei sume de bani care depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale acestuia și, procedând la executarea silită imediată, să împiedice contribuabilul respectiv să conteste efectiv actul de impunere, prin lipsirea acestuia de resursele financiare necesare desfășurării activității ulterioare, chiar prin provocarea iminentă a unei stări de insolvență.
Având în vedere aceste împrejurări, instanța apreciază că în cauză este îndeplinită condițiile referitoare la iminenței producerii unei pagube prin executarea actului administrativ atacat.
Prin urmare, Curtea consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, motiv pentru care va reține temeinicia soluției instanței de fond.
De asemenea, instanța de fond a motivat și îndeplinirea condiției referitoare la existența cazului bine justificat, reținând că reclamanta a invocat motive de nulitate a actului administrativ atacat legate de intervenția prescripției extinctive și de anumite neregularități în desfășurarea inspecției fiscale.
În consecință - având în vedere considerentele arătate mai sus - Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 17.12.2008 în dosar nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Curtea va lua act că intimata nu a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu împotriva încheierii pronunțate de Tribunalul Timiș la data de 17.12.2008 în dosar nr-.
Ia act că intimata nu a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.-31.03.2009
Tehored. -06.04.2009/2 ex.
Prima Instanță:Tribunalul C-
Judecător:
Președinte:Rodica OlaruJudecători:Rodica Olaru, Ionel Barbă, Răzvan Pătru
