Anulare act administrativ . Sentința 4274/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Sentința civilă nr.4274

Ședința publică de la 02.12.2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Hortolomei Victor

GREFIER - - -

...

Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, SINDICATUL G și G, având ca obiect "anulare act administrativ".

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 28.10.2009, când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise, a amânat pronunțarea 04.11.2009, 11.11.2009, 18.11.2009, 25.11.2009 și apoi la 02.12.2009, când a pronunțat următoarea sentință:

CURTEA,

Asupra cauzei de contencios administrativ prezente:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII - a Contencios Administrativ și Fiscal, sub nr-, reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AV.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (),anularea Hotărârii nr.129/24.05.2007 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și suspendarea executării acesteia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin Hotărârea nr. 129/2007 emisă de pârât s-a considerat că aspectele sesizate de Sindicatul G (dosar nr. 315/2006) constituie faptă de discriminare conform art. 2 alin. 1 și 3 al OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare și a recomandat. B să dispună măsurile necesare eliminării efectelor deciziei de neacordare a salariilor compensatorii salariaților SC G -, disponibilizați În iunie 2006.

Reclamanta a menționat că nu a fost parte în dosarul nr. 315/2006 și nu a fost citată nici pentru data de 07.12.2006 și nici pentru data de 15.03.2007, încălcându-se art. 20 alin. 4 din OG nr. 137/2000.

În continuare, s-a arătat că nu s-a făcut dovada că SC - ar fi disponibilizat personal în iunie 2006, că nu s-a analizat situația concretă a societății și nu s-a avut în vedere faptul că prin sentința nr. 3974/C/2006, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență față de debitoarea SC -.

În aceste condiții, s-a susținut că nu poate să emită o hotărâre în sarcina, chiar dacă aceasta este sub forma unei recomandări.

Prin întâmpinarea formulată la data de 15.11.2007, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că există similitudine de situație între tratamentul juridic diferențiat aplicat grupului de persoane disponibilizat în iunie 2006 și cel disponibilizat în 2004, sub aspectul instituirii măsurii de protecție socială doar în favoarea grupului din 2004, că prin această excludere s-a produs o încălcare a principiului nediscriminării salariaților, principiu care guvernează și sfera raporturilor de protecție socială.

La data de 13.12.2007, reclamanta a formulat precizări în ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii contestate, arătând că au existat numeroase solicitări din partea Sindicatului G de a pune în executare această hotărâre, că această hotărâre este nelegală, fiind emisă cu încălcarea art. 20 alin. 4 din OG nr.1 37/2000.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, iar în cadrul acesteia pârâtul a depus documentația care a stat la baza emiterii hotărârii a cărei anulare se solicită.

Prin concluziile scrise formulate la data de 21.02.2008, pârâtul a precizat că reclamanta nu a contestat fondul cauzei, că au fost formulate numai critici de ordin procedural, care sunt neîntemeiate, întrucât reclamanta nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. 315/2006 înregistrat la...

De asemenea, s-a subliniat că reclamantei i s-a solicitat în scris punctul de vedere cu privire la obiectul petiției respective, prin adresele nr. 7013/13.12.2006 și nr. 473/22.01.2007, că aceasta și-a precizat poziția prin adresele nr. 480/22.01.2007 și nr. 1204/13.02.2007.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin Hotărârea nr. 129/24.05.2007, emisă de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că aspectele sesizate de petentul Sindicatul G constituie faptă de discriminare, conform art. 2 alin. 1 și 3 al OG nr. 137/2000 și s-a recomandata B să dispună măsurile necesare eliminării efectelor deciziei de neacordare a salariilor compensatorii salariaților SC G -, disponibilizați în iunie 2006.

Pentru a hotărî astfel, Consiliul a reținut următoarele:

Petentul Sindicatul Gas esizat cu privire la măsurile dispuse de către conducerea SC - G, față de persoanele concediate în luna iunie 2006 care nu au beneficiat de salarii compensatorii, în condițiile în care, în anul 2004, tot în urma unei concedieri colective, aproximativ 300 de persoane angajate la SC G - au beneficiat de salarii compensatorii.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, legat de art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că diferența de tratament devine discriminare atunci când autoritățile statale induc distincții între situații analoage și comparabile, fără că acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.

Colegiul Director a reținut că există similitudine de situație între tratamentul juridic aplicat grupului de persoane disponibilizat în iunie 2006 și cel disponibilizat în 2004, sub aspectul măsurii de protecție socială doar în favoarea grupului din 2004, că prin măsura excluderii de la primirea salariilor compensatorii a persoanelor disponibilizate în anul 2006 s-a produs o încălcare a principiului nediscriminării salariaților, principiu care guvernează și sfera raporturilor de protecție socială.

Împotriva Hotărârii nr. 129/24.05.207, emisă de, reclamanta a formulat plângere prealabilă, în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar în ședința din data de 25.07.2007, Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a decis menținerea hotărârii.

Prin cererea adresată instanței de contencios administrativ, reclamanta nu a contestat existența faptelor reținute în hotărârea emisă de și nici calificarea aspectelor sesizate ca reprezentând faptă de discriminare, conform art. 2 alin. 1 și 3 al OG nr.137/2007.

Prin sentința civilă nr.678/28.02.2008, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins acțiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, reclamanta a declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr.3936/06.11.2008 a instanței de recurs, deoarece

Așa cum rezultă din actele dosarului, deliberarea Colegiului director al s-a făcut cu respectarea normelor de procedură cuprinse în art. 20 din nr.OG 137/2000 republicată, inclusiv cea privind obligativitatea citării părților: sindicatul și SC -.

În soluționarea litigiului cu care a fost învestită de către, instanța a neglijat prevederile art. 129 alin. (5) și cele ale art. 85. proc. civ.

Hotărârile Colegiului director al pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, potrivit legii.

Având în vedere dispozițiile art. 20 alin. (4) din nr.OG 137/2000 republicat cât și definiția legală dată actului administrativ jurisdicțional prin art. 2 lit. d) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, Înalta Curte reține potrivit practicii sale relevante în materie că hotărârile emise în temeiul nr.OG 137/2000 republicată (privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare), după modificările aduse prin Legea nr. 324/2006, sunt act administrative jurisdicționale.

În speță instanța a pășit la analiza legalității actului fără a dispune citarea tuturor entităților ce au constituit părți în dosarul în care s-a pronunțat Hotărârea nr. 129/2007.

Procedându-se în acest fel s-a adus o gravă încălcare unui principiu de bază al judecății, respectiv celui privind contradictorialitatea al cărui scop este acela de a asigura ca părțile să-și cunoască reciproc pretențiile, să le poată combate, deci să se poată apăra în cunoștință de cauză; practic s-a adus atingere dreptului la apărare garantat de Constituția României (art. 24).

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr-, pe rolul acestei instanțe.

În rejudecare, conform dispoziției instanței de casare, s-au introdus în cauză, Sindicatul G și G prin lichidator judiciar, care nu au formulat întâmpinări.

În rejudecare, nu s-au administrat probe noi.

Examinând cererea de suspendare a executării Hotărârii nr. 129/2007, Curtea retine următoarele:

Conform disp. art. 15 alin. 1 rap. Ia art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, iar măsura suspendării poate fi dispusă de instanță până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

Condiția existenței unor cazuri bine justificate, în sensul art. 2 alin. 1 lit.t) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită în cauză, întrucât faptele reținute și calificarea juridică a acestora, ca fiind fapte discriminatorii, nu au fost contestate de reclamantă.

Aspectele de ordin procedural nu reprezintă un caz bine justificat, astfel cum acesta a fost definit de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Nici condiția existenței unei pagube iminente, în accepțiunea art. 2 alin. 1 lit.ș) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită în speță, având în vedere că prin hotărârea contestată nu s-a instituit nicio obligație în sarcina reclamantei, ci s-a emis o recomandare, în sensul eliminării tratamentului discriminatoriu aplicat salariaților disponibilizați la SC G -.

Faptul că asupra reclamantei se exercită presiuni din partea Sindicatului G nu justifică suspendarea executării hotărârii contestate.

Prin urmare, Curtea constată că cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă este neîntemeiată și urmează să dispună, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, respingerea acesteia.

Analizând cererea de anulare a Hotărârii nr. 129/24.05.2007 emisă de, Curtea reține următoarele:

Conform disp. art. 20 alin. 4 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, Colegiul Director al Consiliului dispune măsurile specifice constatării existenței discriminării, cu citarea obligatorie a părților.

Reclamanta nu a avut calitatea de parte în cauza soluționată de, astfel că în sarcina autorității pârâte nu exista obligația citării acesteia.

Cu toate acestea, prin adresele nr. 7013/2006 și nr. 473/2007, i-a solicitat reclamantei prezentarea unui punct de vedere asupra aspectelor sesizate prin petiția nr. 4051/10.08.2006, iar aceasta a răspuns prin adresele nr.480/2007 și 1204/2007.

În aceste condiții, Curtea reține că motivul de nelegalitate invocat de reclamantă, referitor Ia procedura de citare în fața, este neîntemeiat, fapt reținut de al, prin decizia instanței de recurs.

Referitor la împrejurarea prezentată de reclamantă, constând în deschiderea procedurii de insolvență față de SC G - și desemnarea unui lichidator provizoriu, Curtea reține că nu este relevantă sub aspectul legalității hotărârii contestate.

In concluzie, Curtea constată că Hotărârea nr.129/2007 a fost emisă de cu respectarea dispozițiilor legale și urmează să dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr.1-3, sector 1, SINDICATUL, cu sediul social în G,-, județ C, G prin lichidator judiciar și Lichidare Active, cu sediul în P N,-, - parter, și în G, -ecebal nr.2. județ C și G cu sediul ales la.. de Practician în Insolvență în C-N,-, județ

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2009.

PREȘEDINTE, GREFIER,

- - - -

Red.HV

Tehnodact.

7 ex./26.03.2010

Președinte:Hortolomei Victor
Judecători:Hortolomei Victor

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ . Sentința 4274/2009. Curtea de Apel Bucuresti