Anulare act administrativ . Sentința 43/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr. 43/F/CA/2009
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Costinaș
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta fizică autorizată în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 11 februarie 2009, când instanța în baza art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 18 februarie 2009, încheierea făcând parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra acțiunii de față
Reclamanta fizică autorizată a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice H, anularea deciziei nr. 84/2008 emisă în soluționarea contestației, a deciziilor de impunere cu nr. 269 si 154 emise la data de 4 04 2008, anularea raportului de inspecție fiscala nr. 154/2008 si in temeiul art. 15 din 554/2004 suspendarea punerii in executare a creanțelor fiscale, capăt de cerere la judecata căruia s-a renunțat ulterior.
Pe cale de excepție s-a invocat nulitatea absoluta a actelor atacate cu motivarea ca au fost încălcate dispozițiile relative referitoare la competenta prin depășirea atribuțiilor. În motivarea excepției se arată că față de cuprinsul avizului de inspecție fiscala, controlul trebuia efectuat doar pe ultimii trei ani, potrivit art. 98 din Codul d e procedura fiscala, dar au fost efectuate verificări cu 5 ani in urma, fiind verificata o perioada pentru care s-a mai efectuat un control, pentru perioada 2003-2007. Reclamanta contesta impozitul pe venitul stabilit suplimentar, nefiind acceptata la deducere suma ce reprezintă contravaloarea amenajării și lucrărilor de construire efectuate în anul 2003 ce constituie proprietatea personală a asociatului persoana fizică, dar care în baza contractului de comodat încheiat cu persoana fizică a fost folosit la desfășurarea activității, pentru obținerea de venit. În același sens nu a fost acceptată la deducere nici suma ce reprezintă TVA aferent costului aceleiași lucrări, cu motivarea ca aceasta cheltuiala nu a fost efectuata in scopul obținerii de venit. În condițiile in care nu se datorează debitul principal se apreciază ca nu sunt datorate accesoriile sub forma majorărilor de întârziere. In drept s-au invocat prevederile art. 98,101,105 din Codul d e procedura fiscala, OG 7/2001, art.21 din Codul fiscal, art.22 din 345/2002.
Acțiunea este legal timbrata.
Pârâta a depus întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii, deoarece controlul fiscal s-a efectuat potrivit dispozițiilor legale, iar suma reținută nu poate fi acceptata la deducere, deoarece nu este aferenta veniturilor.
Examinând acțiunea reclamantei sub aspectul probelor administrate in cauza si a dispozițiilor legale aplicabile constata ca este nefondata pentru următoarele considerente:
Reclamanta a fost supusa controlului fiscal pentru perioada 1 01 2003-31 12 2005, fiind întocmit raportul de inspecție fiscala nr. 154/2008 ce a stat la baza deciziilor de impunere emise de parata.
În cauza a fost efectuat un raport de expertiza contabila la cererea reclamantei pentru respectarea dreptului la apărare. Expertul menționează ca reclamanta a fost suspusa pentru perioada iunie-august 2003 unei duble verificări din punct de vedere fiscal, dar așa cum s-a menționat s-a realizat o verificare încrucișată, controlul fiscal vizând SC SRL. Expertul a evidențiat venitul brut realizat in anul fiscal 2003 si a menționat ca reclamanta a înregistrat in documentele justificative, atât cheltuielile efectuate in cursul anului 2003 si neacceptate la deducere, cat si TVA. Activitatea se desfășoară atât la sediul reclamantei,cat si la beneficiari. In anii 2004, 2005 reclamanta nu a realizat venituri, iar expertul considera ca primăria trebuia sa procedeze la retragerea autorizației. În registrul inventar al persoanei fizice nu a fost menționată investiția realizata. În privința controlului efectuat in perioada 2003-2005 se concluzionează ca a fost efectuat un control încrucișat, fără a fi emisă o decizie de impunere. Reclamanta nu a declarat la organele fiscale sedii secundare în care să desfășoare activități impozabile, dar această obligație nu este ceruta de legislația specifica privind finanțele publice locale si nici de D-L 54/1990 prin care a fost autorizata funcționarea reclamantei.
Concluziile raportului de expertiza vor fi analizate din perspectiva probelor administrate in cauza si a legilor speciale aplicabile.
În urma controlului s-a majorat baza de impozitare deoarece nu s-a acceptat ca fiind deductibile următoarele cheltuieli: 852.979 lei lucrări de amenajare pentru spațiul din proprietatea lui; suma de 5.591 lei cheltuieli provenite din anul 2002 și înregistrate în exercițiul financiar al anului 2003; suma de 33.167 lei reprezentând contravaloarea utilităților. Parata a calculat impozit suplimentar in suma de 287.738 lei și majorări de întârziere aferente pentru perioada 2005-2008. Reclamanta a realizat pe anul 2003 un venit impozabil in suma de 729.952 lei, iar in perioada 2004-2005 nu a mai realizat venituri.
Persoana fizica autorizata are domiciliul în P, iar investiția constând în lucrări de construire si amenajare a fost realizata la locuința proprietate personala a lui din,-, fiind încheiat intre cele doua pârti contractul de comodat din data de 1 01 2003.
<LLNK 52001 7132 33 0> Ordonanța nr. 7 din 19 iulie 2001 privind impozitul pe venit stabilește prin art.1 ca impozitul pe venitul anual global reprezintă suma datorată de o persoana fizica pentru veniturile realizate într-un an fiscal, determinata prin aplicarea cotelor de impunere asupra venitului anual global impozabil stabilit în condițiile prezentei ordonanțe. Venitul anual global impozabil reprezintă suma veniturilor nete realizate din activități independente, din salarii, din cedarea folosinței bunurilor, precum și a veniturilor de aceeași natura realizate din străinătate, obținute de persoanele fizice romane, din care se scad pierderile fiscale reportate și deducerile personale. Venitul brut aferent fiecărei categorii de venit cuprinde sumele încasate și echivalentul în lei al veniturilor în natura. Venitul net reprezintă diferența dintre venitul brut și cheltuielile aferente deductibile. Cheltuielile aferente deductibile sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, în condițiile prevăzute de legislația în vigoare. Este subiect al impozitului pe venit, persoana fizica cu domiciliul în România, pentru veniturile obținute atât din România, cat și din străinătate. Categoriile de venituri care se supun impozitului pe venit sunt venituri din activități independente. Perioada impozabilă este anul fiscal care corespunde anului calendaristic. Venitul impozabil realizat pe o fracțiune de an se considera venit anual impozabil- art.7.
În vederea determinării venitului net ca diferența între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile, pentru cheltuieli se aplica următoarele reguli:
a) cheltuielile aferente venitului sunt acele cheltuieli efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării acestuia, justificate prin documente;
b) sumele sau bunurile utilizate de contribuabil pentru uzul personal sau al familiei sale nu sunt cheltuieli aferente venitului;
c) cheltuielile recunoscute ca deductibile sunt cele aferente venitului, în limitele prevăzute de legislația în vigoare, după caz. Cheltuielile de reclama și publicitate sunt deductibile în condițiile și în limitele stabilite de legislația în vigoare pentru persoanele juridice. Cheltuielile privind amortizarea sunt deductibile în condițiile în care calculul se efectuează conform legislației în materie-art.10.
Contribuabilii care obțin venituri din activități independente sunt obligați sa organizeze și sa conducă evidenta contabila în partida simpla, cu respectarea reglementărilor în vigoare privind evidenta contabila, completând Registrul-jurnal de încasări și plăți, Registrul-inventar și alte documente contabile stabilite prin norme. Contribuabilii care desfășoară activități pentru care venitul net se determina pe baza de norme de venit nu au obligația sa organizeze și sa conducă evidenta contabila în partida simpla pentru activitatea respectiva. În Registrul-inventar se trec toate bunurile și drepturile aferente desfășurării activității-art.14.
În înțelesul prezentei ordonanțe, veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală-art.15.
Venitul net din activități independente se determina în sistem real, pe baza datelor din contabilitatea în partida simpla. Venitul net din activități independente se determina ca diferența între venitul brut și cheltuielile aferente deductibile-art.16.
Reclamanta nu a dovedit ca investițiile realizate la imobilul din sub forma cheltuielilor au contribuit la realizarea de venituri pentru a fi considerate deductibile. Expertul contabil numit in cauza in lucrarea efectuata analizând evidentele contabile ale persoanei fizice a constatat ca investiția nu a fost menționata în registrul-inventar, așa cum prevede art.14 din ordonanța.
Reclamanta își desfășoară activitatea în baza Decretului-Lege nr. 54 din 5 februarie 1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative ca persoana fizica organizata independent. Organizarea acestor activități se face pe baza de autorizație, în condițiile prezentului decret-lege. Organizarea și desfășurarea activităților de producție și servicii pe baza de libera inițiativa se poate realiza numai cu respectarea prevederilor legale. Autorizația pentru constituirea de întreprinderi mici, asociații cu scop lucrativ, asociații familiale sau pentru desfășurarea de către persoanele fizice a unor activități independente se emite de primăriile județene. Autorizația va putea cuprinde și condiții specifice privitoare la desfășurarea activității.
nr. 507 din 12 iulie 2002 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice de către persoane fizice prevede la art. 10 ca
după obținerea autorizației, asociațiile familiale și persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sunt obligate sa se înregistreze la Registrul comerțului și la organele fiscale teritoriale, conform reglementărilor.
Anularea autorizației se realizează în baza cererii de renunțare sau când una dintre condițiile de acordare nu mai este îndeplinită. Cererea de renunțare la autorizație se adresează în scris autorității administrației publice locale emitente de către persoana fizica care desfășoară activități economice în mod independent sau de către reprezentantul asociației familiale și se soluționează în termen de 15 zile lucrătoare de la data înregistrării cererii-art.12.
Neînregistrarea asociațiilor familiale sau a persoanelor fizice care desfășoară activități economice în mod independent la Registrul comerțului sau la organele fiscale teritoriale se sancționează conform prevederilor legale în vigoare. Cazurile de suspendare sau de anulare a autorizației prevăzute în prezenta lege vor fi comunicate lunar de către emitent Oficiului registrului comerțului și organelor fiscale competente aflate pe raza teritorială a autorității publice emitente. Anularea autorizației atrage radierea din oficiu din registrul comerțului a persoanei fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau a asociației familiale. Măsura anulării autorizației poate fi contestată în instanță, în condițiile legii - art.13.
Persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent și asociațiile familiale care au obținut autorizații eliberate în baza <LLNK 11990 54 401901 0 27>Decretului-lege nr. 54/1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative, cu modificările și completările ulterioare, își pot desfășura activitatea în baza acestora o perioada de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi. la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), în vederea continuării activității este necesară obținerea unei autorizații în condițiile prezentei legi art.17 din lege.
În condițiile in care reclamanta - persoana fizica nu a înțeles sa se conformeze noilor reglementari și cerințe stabilite prin 507/2002 de înregistrare la registrul comerțului, iar autorizația nu a fost anulata in mod expres, apreciem ca aceasta exista ca subiect de drepturi și obligații în condițiile in care a dedus cheltuielile din venitul impozabil, iar autorizația eliberata inițial nu a fost anulata. În condițiile in care reclamanta nu a depus un minim de diligente pentru a intra in legalitate, potrivit noilor reglementari legale, având obligația de a înregistra si punctul de lucru la Registrul comerțului,se constata ca nu rezulta din nici un act ca reclamanta a desfășurat activitate specifica la acel domiciliu. Reclamanta, chiar daca nu a îndeplinit formalitățile cerute de noua lege, continua sa existe ca persoana pentru debitele datorate bugetului de stat. Înregistrarea sa ca persoana fizica este supusa reglementarilor din 507/2002 si nu altor legi.
În consecință, fata de aceste prevederi legale si probe administrate, cheltuielile cu investiția nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi acceptate la deducere.
În ceea ce privește prescripția de 5 ani intervenita pentru suma de 5 591 lei, instanța apreciază ca aceste cheltuieli care au fost efectuate in anul 2002 au fost înregistrate in contabilitate la deducere doar in anul 2003, iar organul fiscal nu a avut cunoștința de aceste cheltuieli decât în momentul înscrierii in contabilitate, astfel ca nu a intervenit prescripția.
Suma de 33.167 lei reprezentând contravaloarea utilităților evidențiate in documente ce sunt emise pe numele lui nu pot fi considerate deductibile potrivit art. 10 din OG nr.7/2001, deoarece nu îndeplinesc condițiile legale, respectiv nu au fost efectuate în scopul obținerii de venit.
Pârâta nu a acceptat drept de deducere pentru taxa pe valoare adăugata in suma de 162.066 lei rezultata din factura fiscala ce cuprinde contravaloarea investiției realizata la imobil, suma de 2889 lei taxa dedusa aferenta contravalorii utilităților si 274 lei taxa aferenta facturilor nr. -/15 09 2005, -/15 09 2005, -/15 09 2005 emise de SC Internațional pentru perioada in care reclamanta nu a mai obținut venituri din activități independente,deoarece s-a considerat ca aceste cheltuieli nu au fost efectuate in scopul operațiunii taxabile, potrivit art.22 din 345/2002. Potrivit art.22 din <LLNK 52002 345 11 20 0> nr. 345 din 1 iunie 2002 privind taxa pe valoarea adăugată, dreptul de deducere ia naștere în momentul în care taxa pe valoarea adăugată deductibilă devine exigibilă. Persoanele impozabile înregistrate ca plătitori de taxa pe valoarea adăugată au dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferente bunurilor și serviciilor destinate realizării de operațiuni taxabile. Nefiind acceptat la deducere, TVA -ul este o taxa dorata bugetului de stat, astfel ca au fost calculate si accesorii sub forma majorărilor de întârziere.
În privința nulității actelor de control fiscal se constata ca in cauza,din punct de vedere procedural, sunt aplicabile prevederile art.98 al.3 din Codul d e procedura fiscala unde se menționează că inspecția fiscală se efectuează în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. La contribuabilii mari, perioada supusă inspecției fiscale începe de la sfârșitul perioadei controlate anterior, în condițiile alin. 1. La celelalte categorii de contribuabili inspecția fiscală se efectuează asupra creanțelor născute în ultimii 3 ani fiscali pentru care există obligația depunerii declarațiilor fiscale. Inspecția fiscală se poate extinde pe perioada de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale, dacă este identificată cel puțin una dintre următoarele situații:
a) există indicii privind diminuarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat;
b) nu au fost depuse declarații fiscale în interiorul termenului de prescripție;
c) nu au fost îndeplinite obligațiile de plată a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului general consolidate, situație constatata in cadrul reclamantei privind diminuarea si plata unor impozite axe. Reclamanta nu a mai fost suspusa unui control fiscal cu tematica prestabilita, ci au fost efectuate verificări încrucișate cu ocazia controlului fiscal realizat la SC SRL P, astfel ca nu se poate interpreta ca reclamanta a mai fost suspusa anterior controlului fiscal, nefiind întocmit cu aceasta ocazie un act fiscal.
În consecința, se constata ca excepțiile privind nulitatea actelor fiscale si prescripția creanței fiscale in suma de 5 591 lei sunt neîntemeiate, iar pe fond acțiunea reclamantei este nefondata, urmând a fi respinsa ca atare.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecata
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției.
Respinge excepția nulității absolute.
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul fizică autorizată cu domiciliul procesual ales în comuna sat - județul I în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red.GC
Dact
Ex. 4/17 04 2009
Președinte:Gabriela CostinașJudecători:Gabriela Costinaș
