Anulare act administrativ . Decizia 4352/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4352
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 211 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului C și SC SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurenta reclamantă personal și asistată de avocat și avocat pentru intimata pârâtă SC SRL, lipsă fiind intimatul pârât Primarul Orașului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului raportat la motivele de recurs cu privire la excepția de nelegalitate.
Av., pentru recurenta reclamantă solicită respingerea excepției cu motivarea că recursul a fost declarat în termenul legal.
Avocat pentru intimata pârâtă SC SRL solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv.
Pe fondul cauzei, apărătorul recurentei reclamante, avocat, arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre care cuprinde motive contradictorii fără a se face referire cu privire la situațiile invocate în acțiune. S-a făcut confuzie între autorizația de mediu și autorizația de construcție. De asemenea, prima instanță a interpretat greșit actul juridic dedus judecății concluzionând drept legală o autorizație care nu este rezultatul unor acte și avize legale prealabile. Arată că stația de betoane a fostei societăți de construcții a fost dezafectată așa încât este vorba despre o nouă stație de betoane înființată care trebuia să respecte legislația construcțiilor dar și a protecției mediului.
Mai arată că o altă critică adusă hotărârii pronunțată de instanța de fond se referă la nepronunțarea asupra cererii de cheltuieli de judecată. Pe cale de consecință, față de cele susținute și cele invocate în cererea de recurs solicită admiterea recursului, modificare sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu acordul recurentei reclamante, avocat pentru intimata pârâtă SC SRL, depune înscrisuri arătând că a fost comunicat apărătorului recurentei care precizează că acestea nu au relevanță în cauză.
Cu privire la recurs, avocat solicită respingerea pentru motivele arătate în întâmpinarea depusă și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică cu cheltuieli de judecată. Prima instanță a analizat toate înscrisurile depuse și a constatat în mod corect că autorizația de construire îndeplinește condițiile legale prevăzute de 50/91.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 211 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului C și SC SRL a fost respinsă excepția de nelegalitate și acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Primarul orașului C și SC SRL C, județul O, ca neîntemeiată.
Au fost respinse și excepțiile pârâtei SC SRL C, ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr-, reclamanta a chemat în judecată Primăria C pentru a se dispune anularea autorizație de construire nr. 58/10.09.2007 emisă pentru SC SRL cu sediul în C, în punctul din-. De asemenea, se solicită verificarea legalității actului administrativ și anume autorizația de construire cât și a operațiunilor materiale - tehnice, anterioare emiterii actului, potrivit art. 4 din legea nr. 554/2007.
Se motivează cererea în sensul că reclamanta deține o proprietate în orașul C- în suprafață de 6100 mp de teren pe care se află o construcție. La data dobândirii imobilului, în vecinătate se afla SC SRL încă din perioada anterioară anului 1989, ce desfășura activități de construcții dar, aceasta a intrat în faliment fiind lichidată.
De-a lungul anilor în această zonă au fost construite mai multe case de locuit și alte construcții sociale. Activele SC SRL au fost vândute în procedura falimentului societății pârâte SC SRL C, care a pus în funcțiune o stație de betoane și prin activitatea acesteia se produce zgomot cât și noxe, încălcând normele legale de poluare.
Se mai arată că societatea pârâtă nu a îndeplinit condițiile legale pentru autorizația de construire, proiectul de execuție nefiind semnat de un arhitect cu drept de semnătură potrivit legii nr. 184/201, astfel că nu are valabilitate și nu îndeplinește condițiile prev. de art.7 al. 1 din legea nr. 50/1991 R privind autorizarea lucrărilor de construcții. Sunt menționate documentele ce se cer în baza acestei legi pentru obținerea autorizației iar certificatul de urbanism este nelegal deoarece locul în care s-a amplasat stația de betoane aparținând societății pârâte se află într-un cartier de locuințe și nu la periferia acesteia.
Sunt invocate dispoziții reglementate de Ordinul Ministerului Sănătății nr. 536/1997 referitoare la asigurarea unui mediu sănătos de viață cât și normele europene în materie de protecție a mediului înconjurător.
Au fost atașate copii de pe documentele menționate în cuprinsul cererii, inclusiv autorizația de construire cât și certificatul de urbanism cât și sesizările formulate la autoritatea publică locală cât alte autorități și răspunsurile primite de la acestea.
Pârâta Primăria orașului Caf ormulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, dat fiind dispozițiile legii nr. 215/2001 cât și atribuțiile primarului localității reglementate de art. 63 din aceiași lege.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, deoarece reclamanta nu face dovada încălcării unui drept subiectiv sau a unui interes legitim așa cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 1 și 8 din legea nr. 554/2004. Stația de betoane pentru care s-a emis autorizația de construire nu este poluantă și,nu are legătură cu actul administrativ din punct de vedere al valabilității acestuia, deoarece impactul asupra mediului este reglementat de OUG nr. 195/2005 și ține de funcționarea societății prin eliberarea unei autorizații integrată de mediu.
Se mai arată că zona în care a fost montată stația de betoane de către pârâtă este o zonă industrială iar pe același amplasament a existat o stație de betoane a fostei SC SA C, situație în care nu s-a emis o autorizație abuzivă în ce privește amplasarea acesteia.
La termenul de judecată din 4 februarie 2009, s-a solicitat reclamantei să facă precizări referitoare la excepția de nelegalitate invocată în temeiul art. 4 din legea nr. 554/2004, cu indicarea actului administrativ la care se referă și aceasta prin reprezentant și-a precizat cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului primarul orașului C și nu primăria, situație în care excepția lipsei calității procesuale pasive invocată a rămas fără obiect.
Prin precizarea depusă la data de 17.02.2009, reclamanta arată că înțelege să invoce excepția de nelegalitate în temeiul art. 4 al. 1 din legea nr. 554/2004 asupra certificatului de urbanism nr. 70 din 28.05.2007 reiterând motivarea din acțiunea principală sub aspectul nerespectării condițiilor cerute de legea nr. 50/1991, în principal sub aspectul nerespectării legii nr. 184/2001 referitoare la întocmirea proiectului de execuție cât și dispozițiile legii nr. 137/1995 R privind protecția mediului.
Au fost atașate o serie de declarații extrajudiciare a unor vecini cu construcția în cauză.
Pârâta SC SRL, beneficiara actului administrativ a formulat excepția tardivității acțiunii reclamante și a lipsei de interes ca persoană vătămată într-un drept al său sau interesul legitim public.
Se menționează că autorizația de construire a fost emisă la data de 10.09.2007, la care reclamanta avea cunoștință iar aceasta a promovat acțiunea la instanță pe data de 24 decembrie 2008, peste termenul legal de 6 luni prev. de art. 7 al. 7 din legea nr. 554/2004, mai ales că aceasta ar fi primit un răspuns oficial de la Primăria C la data de 25.11.2008. De altfel societatea pârâtă a efectuat publicitatea pentru obținerea autorizației de mediu privind activitatea de producere beton la punctul de lucru pentru care s-a emis autorizația de construire.
Reclamanta avea cunoștință despre existența actului, în condițiile în care aceasta în cursul anului 2007 cumpărat materiale de construcții de la această societate.
Se mai susține că reclamanta nu dovedește interesul legitim public în cauză așa cum cer dispoz.art.8 din legea nr.554/2004.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată,motivat de faptul că reclamanta invocă prin acțiune încălcarea unor dispoziții reglementate de alte legi, decât cele care vizează eliberarea autorizației de construire și anume Ordinul nr. 536/1997 și OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, iar autorizațiile în acest sens au fost emise de autoritățile publice. De altfel, s-au făcut o serie de constatări,măsurători, determinări și analize atât de către Autoritatea de Sănătate Publică O cât și de Garda Națională de Mediu, din care rezultă că prin activitatea desfășurată de obiectivul economic controlat, nu sunt încălcate dispozițiile legale.
In ce privește excepția de nelegalitate invocată de către reclamantă conform precizărilor formulate la data de 17.02.2009, aceasta se referă la certificatul de urbanism nr. 70/28.05.2007. Potrivit art. 4 din legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces dacă se constată că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond.
Prima condiție care trebuie îndeplinită este ca actul considerat nelegal să fie un act administrativ așa cum acesta este definit de art. 2 pct.1 lit. c din Legea nr.554/2004.
Potrivit art. 6 pct.1 din Legea nr. 50/1991 R, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, certificatul de urbanism este un act de informare prin care autoritățile prevăzute la art. 4 fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor existente la data solicitării și stabilesc cerințele urbanistice ce urmează să fie îndeplinite în funcție de specificul amplasamentului precum și lista cuprinzând avizele și acordurile legale necesare în vederea autorizării.
Se constată astfel că, certificatul de urbanism este un act premergător eliberării autorizației de construire care potrivit art. 2 din Legea nr. 50/1991, constituie actul de autoritate al administrației publice. In consecință, acest act nu poată să producă efecte juridice de sine stătătoare și nu reprezintă un act administrativ și care să se circumscrie definiției date prin Legea nr. 554/2004.
Drept urmare, excepția de nelegalitate a acestui act invocată de reclamantă, este neîntemeiată, urmând să fie respinsă.
Societatea pârâtă, beneficiara actului administrativ, a invocat excepțiile lipsei interesului legitim public prevăzut la art.8 alin. 1 din legea nr. 554/2004, cât și tardivitatea cererii de chemare în judecată față de dispozițiile art. 7 alin. 7 rap. la alin. 1 din aceiași lege.
Aceste excepții sunt neîntemeiate, deoarece reclamanta este o persoană terță față de actul administrativ individual care este emis pe numele societății pârâte, iar potrivit art. 1 alin. 2 coroborat cu art. 2 al. 1 lit. "o și p" din Legea nr. 554/2004, are calitate procesuală activă de a contesta un asemenea act administrativ ce este adresat unui alt subiect de drept, în măsura în care justifică o vătămare a unui drept ori a unui interes legitim privat și nu public, așa cum a susținut pârâta.
Interesul este justificat prin aceea că este vecină cu construcția societății pârâte și care prin activitatea desfășurată îi cauzează o stare de disconfort.
In ce privește excepția tardivității, potrivit art.7 alin. 3 din lege, în privința terților termenul de contestare a actului administrativ se calculează de la data luării la cunoștință a acestuia, tocmai pentru a se da posibilitatea contestării,deoarece actul este emis în favoarea unei alte persoane către care se face comunicarea.
In această situație termenul se calculează față de comunicarea făcută reclamantei în calitate de terț și anume răspunsul cu nr. 19039/25.11.2008, primit de la Primăria C, iar la data de 24 decembrie 2008, aceasta a formulat plângere direct în instanță, dat fiind faptul că actul administrativ reprezentat de autorizația de construire a intrat în circuitul juridic civil, producând efecte, prin finalizarea construcției, și nu mai poate fi revocat de organul emitent.
Pe fondul cauzei însă, acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Analizând legalitatea actului administrativ respectiv autorizația de construire nr. 58 din 10.09.2007, emisă de către autoritatea publică în favoarea societății pârâte, aceasta nu încalcă dispozițiile art. 2 și 7 din Legea nr. 50/1991 R și la eliberarea ei au fost avute în vedere îndeplinirea tuturor condițiilor impuse prin certificatul de urbanism.
Dispozițiile legale invocate de către reclamantă atât prin acțiune cât și în precizări, care ar fi fost încălcate la eliberarea autorizației de construire și anume lipsa semnăturii de un arhitect cu acest drept conform legii nr. 184/2001 de pe proiectul de execuție nu este dovedit în cauză și nici nu este sancționat cu nulitatea actului.
Pe de altă parte, pe amplasamentul respectiv a existat tot o societate de construcții, iar autorizația nr. 58 din 10.09.2007, a fost acordată pentru executarea de lucrări privind montare stație de betoane. Acest amplasament se afla într-o zonă industrială așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, activul fostei societăți de construcții care a intrat în faliment a fost vândut societății pârâte în cadrul procedurii falimentului la data de 5.07.2006. Din acest motiv se specifică în autorizație că montarea stației de betoane se face pe fundația de beton armat existentă.
Atât anterior cât și ulterior emiterii autorizației de construire, în apropierea zonei respective care s-a încadrat în zonă industrială, conform susținerilor autorității publice, s-au edificat construcții cu destinație de locuințe, așa cum este cea deținută de către reclamantă.
Motivul principal pentru care se solicită anularea actului administrativ este legat însă de funcționarea acestei stații de betoane care în opinia reclamantei emite noxe și periclitează sănătatea și liniștea comunității, sens în care a depus la dosar și declarații extrajudiciare ale altor persoane.
Acest aspect a fost verificat de către autoritățile publice competente, respectiv Garda de Mediu și Direcția de Sănătate Publică, urmare a sesizărilor făcute de către reclamantă, și prin notele de constatare și de măsurare nr. 398/3.11.2008, 78/30.10.2008, cât și nr. 405 din 5.11.2008, nr. 6/8.01.2009, s-a precizat că societatea își desfășoară activitatea specifică conform normativelor în vigoare.
Impactul asupra mediului este însă reglementat de alte dispoziții legale, respectiv OUG nr. 195/2005 și în baza căreia se emit autorizațiile de funcționare a activităților agenților economici, ce cad sub incidența acestei legi.
Acțiunea reclamantei ce vizează anularea autorizației de construire nr.58/10.09.2007, este neîntemeiată, deoarece actul respectiv și-a produs consecințele juridice, construcția fiind edificată și funcțională,iar la emiterea acesteia au fost avute în vedere dispozițiile legale și anume cele prevăzute în legea nr. 50/1991 R cât și normele metodologice de aplicare ale acesteia.
În consecință, pentru considerentele expuse a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, în termen și motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie și a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 Pr. Civ. și art. art. 3041Pr. Civ. s-a susținut că hotărârea cuprinde motive contradictorii, că a fost interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că este dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
În susținerea motivelor de recurs reclamanta a arătat următoarele:
"1.Instanța de fond a dat o hotărâre ce cuprinde motive contradictorii fără sa se refere la toate situațiile invocate in acțiunea introductiva.
S-a solicitat anularea unui act administrative pe mai multe motive: neîndeplinirea condițiilor cerute de nr. 50/1991, vătămarea unui interes public prin încălcarea unui drept subiectiv, legitim si actual, funcționarea ilegala a unei stații de betoane in zona de locuit si fără sa existe autorizație de mediu.
Se observă ca autorizația de construcție este cu nr. 58/10.09.2.007 iar Autorizația de mediu este cu nr. 310/08.Xi.2.007(fila 102) cu mențiunea ca respective autorizație este valabila numai cu condiția vizelor anuale, vize care lipsesc, vezi fila 104 jos.
2.Instanta de fond a interpretat greșit un act juridic dedus judecații, concluzionând drept legala o autorizație care nu este rezultatul unor acte si avize legale prealabile.
Este drept ca un certificat de urbanism este un act de informare(art. 6 din legea nr. 50/1991) dar potrivit art. 7 din aceeași lege autorizația trebuie emisa numai pe baza unei documentații complete, printre care proiect tehnic si detalii de execuție, cum si toate actele si avizele indicate in actul de informare care este certificatul de urbanism.
Precizam ca Ordinul nr. 1943/2.001 al Ministrului lucrărilor publice a fost abrogat expres prin Ordinul nr. 1430/2.005 publicat in Of. Nr. 825 si 825 bis din 13 sept. 2,005,rectificat in Of. Nr. 961/31 noiembrie 2.005.
Nerespectarea, fie si numai a uneia dintre condițiile stabilite prin certificatul de urbanism, recte art. 7 din Legea nr. 50/1991 cu modificările ulterioare, duce la constatarea nulității si anularea actului administrativ ilegal.
Or, un proiect de execuție care nu este întocmit de o persoana competenta legal este inexistent legal așa cum nu poate fi recunoscuta legal o judecata data de stabor ci numai una data de instanțele judecătorești.
3. Instanța de fond se contrazice susținând pe de o parte ca este valabila si necesara o autorizație de construcție pentru stația de betoane care ar fi continuat sa existe.
Or, stația de betoane a fostei societăți de construcții a fost dezafectata așa ca este cazul unei stații nou înființata care trebuie sa respecte legislația construcțiilor dar si a protecției mediului.
4.Avizul de mediu este o condiție prealabila autorizației de construcție, iar autorizația de mediu se refera la activitatea de după construirea stației de betoane.
Așa zisele certificări si avize emise de firme de apartament care nu fac dovada autorizării legale nu trebuie luate in considerare de către instanța.
5.Sunt respinse excepțiile invocate de paratul Primarul orașului C privind tardivitatea si lipsa interesului juridic dar in partea finala din considerente, fila 5 jos, este respinsă acțiunea ca neîntemeiata "deoarece actul respectiv si-a produs consecințele juridice iar la emiterea acesteia au fost avute in vedere dispozițiile legale."
La fila 90 se afla un anunț pentru depunere a solicitării autorizației de mediu din 06.2007, la fila 93 se afla un proiect tehnic fără data, la fila 99 se afla un certificat de atestare din partea Inspecției de construcții O din 30.06.2.008, acestea pentru o autorizație de construcție din 10.09.2.007!
6.Instanta de fond nu a analizat nici faptul ca autorizația din 2.007 încalcă zonarea, perimetrul construibil aprobat de către Consiliul local C prin HCL nr. 1/1999, fila 19-21 din dosar.
7.De observat ca nu exista nici o mențiune cu privire la cheltuielile de judecata."
Intimatul pârât Primarul Orașului C nu a formulat întâmpinare.
Intimatul-pârât SC SRL a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, ca temeinică și legală.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041din Pr. Civ. constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu dispozițiile legale - art. 7 alin. 1 din Legea nr. 50/1991 republicată - în vigoare la data emiterii actului, respectiv 10.09.2007, autorizația de construire se elibera pe baza documentației depuse la autoritățile administrative competente și trebuia să conțină următoarele documente: a) certificatul de urbanism; b) dovada titlului asupra terenului și/sau construcțiilor; c) proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții; d) avizele și acordurile legale necesare, stabilite prin certificatul de urbanism și e) dovada privind achitarea taxelor legale.
Așa cum se observă din dosarul instanței de fond (filele 35 - 44) toate aceste acte au existat la momentul eliberării autorizației de construcție nr. 58/10.09.2007 fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de lege, așa cum a arătat și instanța de fond.
În ceea ce privește pretinsa neregularitate invocată de către recurentul reclamant, a proiectului de execuție care nu ar fi întocmit de o persoană "competentă legal" fapt ce ar atrage nulitatea autorizației, Curtea arată următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 50/1991 republicată "Proiectul pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții este extras din proiectul tehnic și se elaborează în conformitate cu conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1, în concordanță cu cerințele certificatului de urbanism, cu conținutul avizelor și al acordurilor cerute prin acesta, și se întocmește, se semnează și se verifică, potrivit legii."
Din conținutul-cadru prevăzut în anexa nr. 1 reiese că proiectul tehnic în conformitate cu punctul 2.2 se elaborează pe specialități astfel: "Memorii pe specialități - Descrierea lucrărilor de: - arhitectură; - structură; - instalații; - dotări și instalații tehnologice, după caz; - amenajări exterioare și sistematizare verticală.
Din conținutul certificatului de urbanism și cel al autorizației de construcție reiese că autorizarea s-a acordat pentru "montare stație betoane tip CP 30 pe fundația de beton armat existentă", situație în care descrierea lucrărilor este aceea de structură și instalații tehnologice, care se elaborează de proiectanți autorizați, persoane fizice sau juridice în specialitatea construcții sau instalații, și așa cum rezultă din înscrisul existent la fila 111 dosar fond, autorul proiectului și al memoriului tehnic, respectiv SC SRL este autorizat în domeniul proiectare - construcții și ca atare, susținerile recurentului în această privință apar ca nefondate.
În ceea ce privește critica referitoare la avizul de mediu, instanța observă că prin certificatul de urbanism nu a fost impus un astfel de aviz, deoarece operația de montare a stației nu implica un impact asupra mediului, ci numai punerea în funcțiune a instalației, care reprezintă o etapă ulterioară și care nu se putea realiza decât în condițiile respectării dispozițiilor Legii nr. 265/2006 privind protecția mediului, societatea beneficiară obținând autorizația de mediu la data de 08.11.2007.
Criticile referitoare la încălcarea zonării sunt de asemenea nefondate, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 50/19991 nefiind instituit, potrivit legii, un anumit regim de protecție prevăzut în planurile de amenajare a teritoriului și în documentațiile de urbanism aprobate pentru zona respectivă.
Motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată este inadmisibil întrucât, recurenta-reclamantă este cea care a căzut în pretenții.
În raport de cele expuse se apreciază că instanța de fond a analizat în mod complet susținerile recurentei - reclamante, examinând cauza în raport de dispozițiile legale incidente și de susținerile părților, pronunțând o sentință temeinică și legală.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a Proc.Civ. corob. cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respins recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, împotriva sentinței nr. 211 din data de 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Primarul Orașului C și SC SRL.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud. -/2ex.
Jud. Fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
