Anulare act administrativ . Decizia 4390/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4390
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Alina Răescu
JUDECĂTOR 3: Carmen Ilie
Grefier - -
xxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI - împotriva sentinței nr. 1351 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI G -.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurentul pârât PRIMARUL COMUNEI - și intimatul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI G -.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termenul legal și este scutit de taxa de timbru.
S-a arătat că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 (2).
Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a trecut la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1351 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul Prefectul Județului G- împotriva pârâtului Primarul Comunei -.
S-a anulat dispoziția nr.403 din 01.04.2008 emisă de Primarul localității, județul
Pentru a se pronunța tribunalul a reținut potrivit art.68 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001 privind administrația publică locală, primarul îndeplinește atribuțiile principale constând în asigurarea respectării punerii în aplicare a legilor, a decretelor Președintelui României, a hotărârilor și ordonanțelor Guvernului; dispune măsurile necesare și acorda sprijin pentru aplicarea ordinelor și instrucțiunilor cu caracter normativ ale miniștrilor și ale celorlalți conducători ai autorităților administrației publice centrale, precum și a hotărârilor consiliului județean.
De asemenea, potrivit art.68 alin.1 lit.a din Legea nr.215/2001, primarul exercită funcția de ordonator principal de credite.
Atribuțiile principale indicate anterior trebuie exercitate cumulativ, astfel încât atribuția de respectarea a legalității în aplicarea actelor normative, care guvernează întreaga activitate a autorităților publice se impune a fi respectată în exercitarea și a celorlalte atribuții, precum cea referitoare la funcția de ordonator de credite.
Aceasta presupune că, în îndeplinirea atribuției, primarul trebuie să-și fundamenteze atât faptic, cât și juridic dispozițiile privind ordonarea bugetului unității administrativ teritoriale pe care o conduce.
În cauza dedusă judecății pârâtul a indicat ca temeiuri juridice ale dispoziției emise nr.OUG123/2003, art.25 și 26 din Codul Muncii și art.11 din Legea nr.554/2004.
Din examinarea textului nr.OUG123/2003 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar instanța constată că nu există nici o dispoziție referitoare la vreun spor de mobilitate ce s-ar putea acorda persoanelor angajate cu contract de muncă în cadrul autorităților administrației publice, iar în privința sporului de confidențialitate, prin dispozițiile art.13 se prevede că "sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15%, precum și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor".
Așadar, actul normativ indicat de pârât prevede că sporul de confidențialitate se acordă personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului (ceea ce nu este cazul în cauza dedusă judecății) și personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice, dar condiționat de existența unor norme juridice exprese în alte acte normative.
Ori, dispozițiile art.26 din Codul Muncii, act normativ menționat de pârât, nu realizează decât o definire aclauzei de confidențialitate,indicând expres că prin clauza de confidențialitate părțile convin ca, pe toata durata contractului individual de munca si după încetarea acestuia, să nu transmită date sau informații de care au luat cunoștință în timpul executării contractului, în condițiile stabilite în regulamentele interne, în contractele colective de muncă sau în contractele individuale de muncă.
Așadar, pentru a deveni incidentă o clauză de confidențialitate aceasta trebuie prevăzută expres în contractul de muncă, în care, de asemenea, trebuie prevăzut dacă se plătește cu spor la salariu și în cuantum și condiții, împrejurări nedovedite în cauză.
De asemenea, pârâtul indică drept temei pentru acordarea sporului de mobilitate dispozițiile art.25 din Codul Muncii, făcând o interpretare eronată a acestora, întrucât prin acest text de lege se realizează doar o definire a clauzei de mobilitate, în sensul că prin clauza de mobilitate părțile în contractul individual de munca stabilesc că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.
Dispozițiile textului indicat prevăd cu claritate că această clauză se negociază de părțile contractante în raport de specificul activității salariatului și se înscrie în contract și numai în acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
De asemenea, nici în privința acestei clauze nu s-a făcut dovada existenței și a înscrierii în contract, iar pârâtul nu indică în nici un fel, raportat la încadrarea doamnei, în ce fel specificul activității acesteia impune activarea unei clauze de mobilitate și acordarea prestației suplimentare pentru mobilitate.
Se mai invocă de către pârât dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.10/2008, privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit <LLNK 12000 24180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la <LLNK 11998 154 10 201 0 18>Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale si a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale.
Ori, potrivit art.13 din acest act normativ se acordă un spor de confidențialitate în cuantum de până la 15% din salariul de bază personalului contractual din aparatul de lucru al Guvernului, personalului contractual din instituțiile și autoritățile publice pentru care, prin acte normative specifice, se prevede acordarea acestui spor, precum și personalului preluat de către autorități și instituții publice de la Ministerul Integrării Europene, care în cursul anului 2007 și-a încetat activitatea.
Așadar, din nou, acordarea sporului de confidențialitate pentru acordă personalul contractual din instituțiile și autoritățile publice este condiționată de existența unor norme juridice exprese în alte acte normative.
Așa după cum s-a arătat în paragrafele anterioare, normele juridice expres indicate de pârât, anume art.25 și 26 din Codul Muncii, nu prevăd acordarea unor asemenea sporuri, ci posibilitatea negocierii și înscrierii în contractul de muncă a unor clauze de mobilitate și confidențialitate,în funcție de activitatea desfășurată de salariat, moment după care se naște obligația de plată a angajatorului.
Mai mult, argumentul invocat de pârât în sensul că a dispus plata unor asemenea sporuri și justificat de faptul că alți angajați au promovat litigii în fața instanțelor de judecată, iar prin hotărâri judecătorești definitive pârâtul a fost obligat la plata către aceștia a respectivelor sporuri, nu reprezintă un fundament juridic pentru dispoziția contestată, întrucât respectivele hotărâri judecătorești nu făceau referire la, iar prin sentința nr. 6032 din 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, pârâtul a fost obligat la plata sporurilor respective de la momentul introducerii acțiunii - 1.04.2008 până la 6.11.2008 și a fost respinsă cererea privind plata pentru viitor.
Astfel s-a apreciat că dispoziția a fost dată fără un suport legal, dar și cu nerespectarea hotărârii judecătorești, prin care în mod expres a fost respinsă cererea privind plata pentru viitor, motiv pentru care a fost anulată.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de recurs recurentul a susținut că în conf.cu prevedrile Ordonanței 10/2008 personalul contractual poate beneficia de un sport de confidențialitate în procent de 15 % și de un spor de mobilitate, legea neprecizând dacă aceste sporuri trebuie date prin hotărâre judecătorească sau numai prin dispoziția primarului.
A mai arătata că dispoziția atacată de reclamant a avut ca temei legal sentința nr.6032 din 6.11.2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale prin care a fost admisă în parte acțiunea introdusă de - ce face parte din personalul contractual și nu este funcționar public- iar decizia de acordarea sporurilor pe viitor a fost luată întrucât Primăria a dispus și dispune de fondurile bănești pentru plata acestor drepturi salariale.
Recursul nu este fondat.
Prin dispoziția nr.403/01.04.2008 emisă de Primăria s-a aprobat acordarea sporului de dispozitiv în procent de 25 %, spor de mobilitate 10% și de confidențialitate de 15 % din salariul de bază pentru d-na.
În ceea ce privește adaosul salarial corespunzător sporului de mobilitate și confidențialitate, reglementat de art.25 și 26 din Codul muncii Curtea precizează că acesta nu este datorat de către angajator, în măsura în care nu a fost prevăzut expres în actul normativ care reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici.
Invocarea dispozițiilor din OG 10/2008, respectiv art.13, nu este de natură a susține motivele de recurs, prin aceste prevederi legale reiterându-se condiționarea acordării acestor sporuri salariale de existența unor norme juridice exprese în alte acte normative.
Ca și în cadrul funcționarilor publici, în cazul personalului contractual nu s-a inclus o normă care să reglementeze aceste drepturi în nici unul dintre actele normative care se referă la salarizare.
Ca atare, în mod corect instanța de fond a anulat dispoziția nr.403/01.04.2008 având în vedere că aceasta nu a respectat dispozițiile legale și nici hotărârea judecătorească de care s-a prevalat recurentul în motivele de recurs.
Față de cele arătate anterior, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI - împotriva sentinței nr. 1351 din 29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red A -
SI 2 ex./02.12.2009
Jud fond
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Alina Răescu, Carmen Ilie
