Anulare act administrativ . Decizia 442/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr.442/CA
Ședința publică de la 22 septembrie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Erol Geli
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul în contencios administrativ formulat de reclamantul PREFECT AL JUDEȚULUI, T, - nr.20, județul T, împotriva sentinței civile nr.2402/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, T,-, județul T, intimații intervenienți în nume propriu SC " SA, cu sediul în comuna, județul T și sediul ales în T,-, etaj 3, județul, SC "" SRL, cu sediul în T,-, județul T, SC SISTEM SA T prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, -. A,.13, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile asupra motivelor de recurs au avut loc în ședința publică din 01.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu disp. art.260 (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 08.09.2008; 15.09.2008; 19.09.2008; 22.09.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă nr. 2402/2007, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ a respins cererea formulată de Prefectul Județului T având ca obiect anularea Hotărârii 41/2007, adoptată de Consiliul Județean T; a fost respinsă excepția tardivității anulării Hotărârii nr.26/2006 și 102/2006 a Consiliului Județean T ca rămasă fără obiect; s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei în cererile având ca obiect anularea hotărârilor 26/2006 și 102/2006 precum și de renunțarea la judecata cererilor de intervenție formulate de SC SA, Sistem SRL T prin lichidator T; a fost anulată cererea de intervenție formulată de SRL T ca netimbrată.
Pentru a dispune astfel a reținut prima instanță că s-a făcut o confuzie referitor la obiectul litigiului mai precis între digurile de incintă și canalele ce alcătuiesc capitalul social al societăților comerciale, constituite în temeiul Legii 15/1990 și digurile de apărare ce alcătuiesc domeniul public, diguri ce deservesc funcțional societățile ce au amenajări piscicole.
S-a mai reținut că dacă aceste bunuri ar fi constituit bunuri de interes județean sau național nu ar fi putut fi înstrăinate în procesul de privatizare iar în Legea 213/1998 nu se regăsesc diguri de incintă ci numai de apărare.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând-o sub aspectele:
- hotărârea primei instanțe este dată cu aplicarea greșită Legii 213/1998; Legii 94/1992 și a HG1360/2006;
- s-a apreciat greșit că ar fi vorba despre o confuzie între bunuri întrucât prin hotărârea contestată au fost radiate bunuri aparținând domeniului public al județului; în plus, litigiul a fost generat la sesizarea Inspectoratului Județean al Poliției de Frontieră navală T, urmare a impedimentelor întâmpinate în accesul personalului poliției de frontieră și în folosirea mijloacelor specifice împotriva inundațiilor în zona - -.
- instanța de fond a ignorat faptul că digurile și canalele sunt accesorii ale terenului ce aparțin domeniului public.
- Legea 213/1995 a apărut în intervalul de opt ani după Legea 15/1990 neprezentând relevanță argumentul instanței de fond conform cu care aceste bunuri aparțin societății comerciale înființate conform Legii 15/1990 și nu au putut face obiectul Legii 213/1998.
- a fost ignorat raportul Camerei de Conturi T ce concluzionează în sensul încălcării art.10alin.1 din Legea 213/1998, întrucât bunurile nici nu au pierit și nici nu au fost trecute în domeniul privat.
- contractul de privatizare încheiate cu societatea comercială respectivă prevede asumarea răspunderii acestor societăți comerciale pentru eventuale prejudicii cauzate de aplicarea HG1360/2001;
- instanța a luat act de renunțarea la judecată a intervenientelor și a respins în același timp cererile de intervenție ca nefondate.
Consiliul Județean Taf ormulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând criticile aduse, prin raportare la hotărârea pronunțată, Curtea va reține următoarele:
Prefectul Județului Tad edus judecății anularea Hotărârii nr.41/30.03.2007, adoptată de Consiliul Județean T, privind însușirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului
Prin Hotărârea contestată s-a însușit inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al județului, conform anexei ce face parte integrantă din această hotărâre.
Prin aceeași hotărâre s-au abrogat: hotărârea Consiliului Județean nr.57/2001, T nr. 31/2004, T nr.85/2004, 26/2006, și T nr.102/2006.
Hotărârea a fost adoptată în temeiul notei de fundamentare nr.1/2007 precum și a raportului nr.31/2007 al Direcției de Urbanism și Amenajarea Teritoriului, prin care se propune aprobarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniu public al județului
Temeiurile juridice ce au stat la baza adoptării hotărârii au fost dispozițiile art.3 3, art.20 1, art.21 1 și 2 din Legea 213/1998 cu modificări și completări.
Prin această hotărâre s-a însușit inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al județului stabilit anterior și aprobat prin Hotărârea 102/2006.
Hotărârea 102/2006 a modificat Hotărârea nr.57/2001 privind aprobarea inventarului bunurilor aparținând domeniului public al județului
Hotărârea nr.57/2001 este actul administrativ de autoritate ce a stat la baza emiterii HG1360/2001 privind atestarea domeniului public al județului T și a cărei anexă nr.1 a fost modificată de Consiliul T prin Hotărârea 26/2006, 102/2006 și 41/2007.
Potrivit susținerilor Prefectului Județului T, confirmate de înscrisurile reprezentând documentațiile ce au stat la baza emiterii acestor hotărâri prin adoptarea lor s-a realizat scoaterea din domeniul public al județului a digurilor de apărare prevăzute la pozițiile nr.34, 35, 39, 43, 46, 49, 52, 55, 58, 61, 64, 67, 70, 73, 76, 79, 82, 85, 88, 91, 94, 97, 100, 103,106,109, 112, 115, 118, 121 din anexa nr.1și HG1360/2006, fiind pusă astfel în pericol capacitatea de apărare împotriva inundațiilor a localităților deltaice și riverane și a terenurilor astfel protejate.
Astfel, deși prin HG1360/2001 s-a atestat apartenența acestor diguri de apărare ca fiind bunuri ce aparțin domeniul public în conformitate cu disp. art.21 3 din Legea 213/1998, iar dreptul de proprietate asupra digurilor de apărare în speță nu a încetat în vreuna din modalitățile prevăzute de art. 10 1 din lege,totuși, pârâta a adoptat Hotărârea nr.41/2007-prin care s-a însușit din nou inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public,inventar în care nu se regăsește și ansamblul digurilor de apărare.
Aceasta în condițiile in care Legea 213/1998 include digurile de apărare printre bunurile aparținând domeniului public.
Potrivit disp. art.10 2 din legea 213/1998,trecerea din domeniul public în domeniul privat se face după caz prin hotărâre a Guvernului, Consiliului Județean dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune astfel.
1 al aceluiași articol arată că dreptul de proprietate publică încetează dacă bunul a pierit ori a fost trecut în domeniul privat.
Dispozițiile legale amintite reglementează procedura de trecere a bunurilor din domeniul public în cel privat.
Ori în speță, având în vedere apărările pârâtei conform cu care digurile în litigiu nu aparțin domeniului public ci "fac parte din capitalul social al unor societăți comerciale ca urmare a privatizării" se reține că adoptându-se hotărârea 41/2007 prin care se însușește inventarul bunurilor aparținând domeniului public al județului și în ale cărei anexe nu se mai regăsesc aceste diguri de apărare s-a încălcat procedura de trecere a bunurilor din domeniul public în cel privat.
Aceasta și pentru că nu s-a făcut și dovada existenței unei hotărâri în care aceste diguri de apărare să figureze ca fiind bunuri aparținând domeniului privat.
Deși pârâta s-a apărat arătând că prin adoptarea hotărârii contestate a calificat regimul juridic al digurilor și canalelor, nu rezultă că s-ar fi respectat dispozițiile art. 10 1, ce arată în ce condiții încetează dreptul de proprietate publică asupra bunurilor.
Nu poate fi primită acea apărare a pârâtei însușită de altfel, de prima instanță, conform cu care este vorba despre o confuzie între digurile de incintă și canalele ce deservesc activitatea anumitor agenți economici și digurile de apărare.
Că este vorba de diguri de apărare localităților din județul T și nu despre alte tipuri de diguri rezultă cu claritate atât din anexele la HG 1360/2001 - filele 78, 79, 80, 81, 82 - dosar fond dar și din corespondența purtată cu diverși agenții economici și din care reiese necesitatea intervenției autorităților locale pentru prevenirea inundațiilor.
De asemenea, se reține de către instanța de control că, din probatoriile administrate nu a rezultat că ar exista identitate între digurile de incintă și canalele asupra cărora au reclamat un drept de proprietate intervenientele în interes propriu și digurile de apărare, ce au fost atestate ca aparținând domeniului public prin HG1360/2001 ce nu se mai regăsesc în hotărârea contestată.
Față de cele arătate, ținând cont și de faptulcă domeniul public trebuie menținut în starea de a-și atinge scopul căruia i- fost afectat-acela desatisface interesul public,iar obligația incumbă colectivităților publice,Curtea reține că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii 213/1998, cu consecința adoptării unei hotărâri ce nu respectă legea și nici dispozițiile HG 1360/2001.
Referitor la modul de soluționare al cererilor de intervenție se reține că această critică nu impune reformarea hotărârii sub acest aspect, întrucât se observă o neconcordanță între minută și dispozitivul hotărârii ce poate fi remediată într-o cerere de îndreptare a erorii materiale.
Pe cale de consecință, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, constatând întemeiat demersul juridic al prefectului, Curtea va admite recursul și va modifica în parte hotărârea recurată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și anulării T nr.41/2007, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate, în ceea ce privește cererile de intervenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI T -, cu sediul în T, - nr.20, județul T, împotriva sentinței civile nr.2402/20.12.2007, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât CONSILIUL JUDEȚEAN, T,-, județul T, intimații intervenienți în nume propriu SC " SA, cu sediul în comuna, județul T și sediul ales în T,-, etaj 3, județul, SC "" SRL, cu sediul în T,-, județul T, SC SISTEM SA T prin lichidator judiciar, cu sediul în T,-, -. A,.13, județul T, având ca obiect anulare act administrativ.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite cererea de chemare în judecată în parte.
Anulează T nr. 41/2007.
Menține restul dispozițiilor din sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
22 septembrie 2008
jud.fond. /
red.dec.jud. 8.10.2008
tehnored.Gref.
4ex/13.10.2008
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Erol Geli, Adriana Gherasim
