Anulare act administrativ . Decizia 4435/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 4435
Ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE- - - - - Judecător
- - - - Judecător
- - - -JUDECĂTOR 1: Magdalena Fănuță
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 874 din data de 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat consilier juridic pentru recurentele pârâte Direcția Generală A Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C și avocat pentru intimatul reclamant Cabinet Individual De Avocatură " AV. ".
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, arătându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen legal.
S-a învederat că intimatul reclamant a depus întâmpinare.
Instanța comunică un exemplar de pe întâmpinare reprezentantului recurentelor pârâte.
Consilier juridic pentru recurentele pârâte Direcția Generală A Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C arată că nu solicită termen pentru observarea întâmpinării.
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru recurentele pârâte Direcția Generală A Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice solicită într-o primă teză admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar într-o teză subsidiară ca neîntemeiată.
Avocat pentru intimatul reclamant Cabinet Individual De Avocatură " AV. " pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin sentința nr. 874 din data de 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, instanța a admis cererea formulată de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ"AV. " și pe pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPULUI C,
A dispus anularea raportului de inspecție fiscală înregistrat sub nr. 69704/29.07.2008 întocmit de C, a procesului-verbal înregistrat sub nr. 66100/25.07.2008 întocmit de C și a deciziei de impunere înregistrat sub nr. 69705/29.07.2008 întocmit de
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că urmare a verificării impozitului pe venit aferent perioadei 01.01.2005 - 31.12.2007, organele fiscale, respectiv C și D, au întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 69704/29.07.2008, procesul-verbal nr. 66100 din 25.07.2008 și decizia de impunere nr. 69705 din 29.07.2008.
În aplicarea dispozițiilor art. 7 alin.1 din 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ individual, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare revocarea actului, reclamantul a formulat în termenul legale contestație împotriva actelor administrativ fiscale pretins vătămătoare, contestație adresată
Potrivit susținerilor pârâtelor din întâmpinare, în soluționarea contestației susmenționate a fost emisă Decizia nr. 43/17.02.2009 prin care s-a dispus suspendarea soluționării procedurii prealabile până la soluționarea definitivă, pe latură penală, a plângerii formulată de organul fiscal împotriva reclamantului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 alin.1 lit. b și art.4 din 241/2005.
Potrivit Rezoluției din 09.03.2009 dată în dosarul nr. 716/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, depusă la dosar de reclamant s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de d-na avocat pentru infracțiunile de evaziune fiscală, prevăzute de art. 4 și art. 9 alin.1 lit. b din 241/2005.
Asupra excepției inadmisibilității acțiunii invocată de pârâte, justificată de lipsa procedurii prealabile împotriva Deciziei nr. 43/17.02.2009, instanța a reținut că reclamantul nu a contestat prin cererea adresată instanței de judecată actul administrativ - fiscal menționat. Prin urmare, nu se pune problema efectuării procedurii prealabile în privința acestui act, de vreme ce art. 7 alin.1 din 554/2004 instituie obligativitatea parcurgerii acestei proceduri numai în ipoteza în care actul este pretins vătămător și se solicită anularea acestuia printr- cerere adresată instanței. Or, în cauză, instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere, prin urmare reclamantul nu avea obligația să parcurgă procedura recursului grațios în ce privește Decizia nr. 43/17.02.2009.
În privința contestației formulate împotriva actelor administrativ fiscale având ca obiect impozitul pe venit, instanța a apreciat că intenția legiuitorului este evidentă în a-l proteja pe cel vătămat într-un drept recunoscut de lege prin instituirea procedurii prealabile reglementate de art. 7 alin.1 din 554/2004 oferindu-i posibilitatea de a evita un eventual proces în situația în care, în cadrul contestației adresate organului fiscal emitent sau ierarhic superior, autoritatea administrativă ar proceda la revocarea propriului act. Faptul că organul fiscal nu a soluționat pe fond contestația reclamantului, cu toate că încetase motivul suspendării procedurii administrative prin emiterea rezoluției cu soluție de neîncepre a urmării penale pentru infracțiunile de evaziune fiscală, nu împiedică instanța să soluționeze pe fond cererea reclamantului. În caz contrar, o măsură de protecție instituită de lege în favoarea celor vătămați prin acte administrative se transformă într-un obstacol în dreptul reclamantului de acces la instanță, obstacol incompatibil cu garanțiile oferite de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Față de considerentele expuse, instanța a respins excepția inadmisibilității invocată de intimată.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că, verificarea activității reclamantului pe perioada 01.01.2005 - 31.12.2007, privind impozitarea veniturilor acestuia a fost concretizată în actele administrativ fiscale contestate în prezenta cauză.
Potrivit concluziilor raportului de inspecție fiscală nr. 69704/29.07.2008, procesului-verbal nr. 66100 din 25.07.2008 și deciziei de impunere nr. 69705 din 29.07.2008, în ce privește anul 2005, organul fiscal a reținut că reclamantul nu a prezentat la inspecția fiscală chitanțierul achiziționat cu FF nr. -/10.01.2005, procedându-se la estimarea veniturilor pe care nu le-a declarat prin neprezentarea chitanțierului și stabilirea bazei impozabile prin estimare conform art. 67 din OG 92/2003.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că, organul fiscal în mod greșit a făcut aplicarea dispozițiilor legale menționate întrucât reclamantul a declarat nule chitanțierele seria - - nr. -, - nr. - și - nr. -, prin publicarea unui anunț în ziarul " de Sud", conform înscrisurilor depuse la fila 35. Având în vedere aceste aspecte, se apreciază că, reclamantul nu a folosit chitanțierul pe care nu l-a prezentat la momentul inspecției fiscale și prin urmare nu au fost obținute venituri prin intermediul acestora care să fie supuse impozitării.
Totodată organul fiscal a stabilit drept cheltuieli nedeductibile aferente anului 2005 următoarele: o casetă video, un, tâmplărie PVC echipată cu geam termopan, achiziționată de la SC SRL, tâmplărie PVC echipată cu geam termopan achiziționată de la SC SRL, telefon Samsung, produse "ceralux" destinate curățării parchetului și cheltuielile aferente contractului de comodat încheiat de reclamant în vederea desfășurării activității de avocatură.
Potrivit art. 48 alin.4 din 571/2003 privind codul fiscal, principalele condiții pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor pentru a putea fi deduse, sunt:
să fie efectuat în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente;
să fie cuprinse în cheltuielile exercițiului financiar al anului în cursul căruia au fost plătite;
să respecte regulile privind amortizarea.
Totodată potrivit art. 48 alin.7 lit. a din același act normativ, nu sunt cheltuieli deductibile sumele sau bunurile utilizate de contribuabili pentru uzul personal sau al familiei sale.
În raport de aceste dispoziții legale, instanța a apreciat că, cheltuielile enumerate mai sus au fost apreciate în mod greșit de organul fiscal ca fiind nedeductibile, întrucât ele îndeplinesc condițiile generale prevăzute de art. 48 alin.4 din 571/2003 pentru a putea fi deduse. Astfel, bunurile și serviciile menționate, în raport de natura acestora, sunt absolut necesare desfășurării în condiții normale a profesiei de avocat, fără a avea un cuantum exagerat, neputând fi pusă la îndoială destinația acestora privind crearea unor condiții civilizate de prestare a serviciilor de asistență juridică. De asemenea, cheltuielile au fost justificate prin documente depuse la dosar de către reclamant și aflate la filele 50 - 60 din dosar.
În ceea ce privește cheltuielile aferente contractului de comodat, instanța a reținut că, între reclamant în calitate de comodatar și și în calitate de comodanți s-a încheiat un contract de împrumut de folosință (fila 50,51) potrivit căruia apartamentul situat în strada F, - 18,.1,.1,.7, jud. D, urma să fie împrumutat cabinetului individual de avocatură "Avocat " în vederea desfășurării activității de asistență juridică. Spațiul împrumutat constituie sediul formei de exercitare a profesiei de avocat, fiind necesar activităților pe care le implică exercitarea avocaturii, respectiv desfășurarea corespunzătoare a consultațiilor juridice acordate. Având în vedere scopul încheierii contractului, instanța apreciază că in mod corect reclamantul a stabilit că valoarea uzurii lunare a bunului împrumutat este o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal, fiind îndeplinite cerințele art. 48 alin.4 din 571/2003.
În ceea ce privește constatările organului fiscal cu privire la anul 2006, s-a reținut prin raportului de inspecție fiscală nr. 69704/29.07.2008, procesului-verbal nr. 66100 din 25.07.2008 și deciziei de impunere nr. 69705 din 29.07.2008 că reclamantul nu a prezentat la inspecție chitanțierul - de la nr. - la nr. -, organul fiscal procedând la estimarea veniturilor pe care nu le-a declarat prin neprezentarea chitanțierului conform art. 67 din OG 92/2003. Potrivit considerentelor expuse mai sus, într-o ipoteză similară ce privește anul 2005, instanța apreciază că în mod greșit a fost aplicat art. 67 din OG 92/2003, întrucât reclamantul a făcut dovada că a declarat nul chitanțierul sus menționat, prin urmare, nu au fost încasate venituri care să fie supuse impozitării.
De asemenea, organul fiscal a apreciat că următoarele cheltuieli aferente anului 2006 nu reprezintă cheltuieli deductibile: cheltuieli reprezentând cartele valorice, cheltuieli aferente contractului de comodat, cheltuieli înregistrate de contribuabili ca lucrări sediu în sumă de 1000 Ron, cheltuieli înregistrate ca mobilă sediu, set hol și placă polic, precum și cheltuieli reprezentând cheltuieli de întreținere.
În raport de dispozițiile art. 48 alin.4 din 571/2003, instanța a apreciat că în mod greșit cheltuielile enumerate mai sus au fost considerate ca nedeductibile, întrucât ele se circumscriu bunurilor și serviciilor absolut necesare desfășurării profesiei de avocat.
Cheltuielile efectuate cu achiziționarea mobilierului și lucrările efectuate la sediul cabinetului de avocatură nu au caracter voluptoriu, sumele angajate pentru utilarea cabinetului și folosirea corespunzătoare a spațiului destinat desfășurării profesiei au un nivel mediu, nefiind cheltuite sume exorbitante sau achiziționate obiecte de lux. Totodată aceste cheltuieli au fost justificate prin înscrisuri aflate la filele 61-70 din dosar.
În ceea ce privește cheltuielile efectuate cu cartele valorice, efectuarea acestora a fost justificată cu bonurile fiscale aflate la fila 64 și următoarele din dosar. Totodată, potrivit Deciziei nr. 116 din 03.02.2006, a Uniunii Naționale a Barourilor din România (fila 43), s-a stabilit la art. 1 alin.3 că în raporturile cu organele fiscale și pentru stabilirea deductibilității cheltuielile privind convorbirile telefonice, se prezumă că, toate convorbirile telefonice efectuate de la un telefon aparținând unei forme de exercitare a profesiei, ori prin utilizarea unei cartele telefonice achiziționate de forma de exercitare a profesiei, sunt efectuate în interesul profesiei. Prin urmare, cheltuielile aferente achiziționării cartelelor telefonice de către reclamant sunt prezumate a fi efectuate în interesul profesiei, fiind cheltuieli deductibile.
În ceea ce privește cheltuielile aferente contractului de comodat, instanța a reținut că, valoarea uzurii lunare a bunului împrumutat a fost în mod corect apreciată de reclamant ca o cheltuială deductibilă din punct de vedere fiscal, conf. art. 48 alin.4 din 571/2003, instanța având în vedere considerentele expuse mai sus.
În ceea ce privește constările organului fiscal aferente anului 2007, potrivit raportului de inspecție fiscală nr. 69704/29.07.2008, procesului-verbal nr. 66100 din 25.07.2008 și deciziei de impunere nr. 69705 din 29.07.2008, s-a reținut că, nu reprezintă cheltuieli deductibile cele reprezentând cartele valorice în sumă de 1574,68 Ron și cheltuielile înregistrate sub denumirea de contract de comodat în sumă de 12.000 Ron.
În raport de considerentele expuse mai sus, cu privire la cheltuieli similare efectuate de reclamant, în cursul anilor 2005, 2006, instanța a apreciat că aceste cheltuieli au caracter deductibil conform condițiilor generale stabilite de art. 48 alin.4 din 571/2003, fiind efectuate în scopul exercitării profesiei de avocat, fiind justificate cu înscrisurile depuse la filele 50-51, 64 și următoarele din dosar.
Având în vedere considerentele expuse s-a reținut că sumele stabilite de organul fiscal cu titlu de impozit și majorări de întârziere sunt nelegale, actele fiscale contestate, respectiv raportul de inspecție fiscală nr. 69704/29.07.2008, procesul-verbal nr. 66100 din 25.07.2008 și decizia de impunere nr. 69705 din 29.07.2008 au produs reclamantului o vătămare a drepturilor sale la o impozitare corectă, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea lor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurentele pârâte P D și C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a reținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu aprobarea greșită a legii.
S-a mai arătat că în mod neîntemeiat instanța de fond a respins excepția inadmisibilității cu privire la faptul că reclamanta nu a contestat și actul administrativ reprezentat de decizia nr.43/17.02.2009, prin care a fost soluționată contestația în procedura prealabilă formulată împotriva actelor administrativ fiscale.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041
La data de 19.10.2009 intimatul reclamant CABINET INDIVIDUAL DE AVOCATURĂ"AV. " a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a susținut că sentința atacată este legală și temeinică și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate prin prisma motivelor invocate dar și din oficiu, în raport de dispozițiile art.3041, Curtea apreciază recursul ca fiind întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art.6 alin.2 din Legea nr.554/2004 "actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art.7 alin.1, dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională". 3 al aceluiași articol prevede că "actul administrativ jurisdicțional pentru care prin lege organică specială, se prevede o cale de atac în fața unei alte jurisdicții administrative speciale poate fi atacat direct la instanța de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă partea înțelege să renunțe la calea administrativ jurisdicțională de atac", cu obligația de potrivit alin.4 de a notifica decizia de renunțare organului administrativ jurisdicțional în cauză.
În speță, reclamantul a contestat în condițiile art.205 proc. fiscală, decizia de impunere nr.69705/29.07.2008 întocmită de D, raportul de inspecție fiscală nr.69704/29.07.2008 și procesul verbal nr.66100/25.07.2008 întocmite de C,utilizând astfel calea recursului administrativ în domeniul fiscal.
Procedura de soluționare a acestui recurs, astfel cum este reglementat de dispoz. art.205-208.fiscală Cod Penal, republicată, este în fapt o procedură administrativ jurisdicțională.
În cadrul acestei proceduri, organul de soluționare poate lua o serie de măsuri printre care și cea a suspendării soluționării contestației pe perioada cercetării penale în legătură cu săvârșirea de infracțiuni a căror constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției-ceea ce, în fapt, echivalează cu o soluționare temporară a recursului administrativ, așa cum este cazul Deciziei nr.43/17.02.2009, emisă de D, act administrativ jurisdicțional reprezentând soluția adoptată de organul administrativ cu atribuții jurisdicționale în procedura cu același caracter.
În opinia instanței de control judiciar, interpretarea dată dispozițiilor din Legea contenciosului administrativ incidente în cauză de către intimata reclamantă și însușită de prima instanță este una eronată, nefiind în concordanță cu înțelesul și spiritul legii.
În temeiul dispoz. art.6 alin.4 din Legea nr.554/2004, instanța de contencios administrativ soluționează doar acțiunile împotriva deciziilor emise de organele fiscale în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrative de impunere fiscală.
Aceasta este de altfel și soluția de principiu ce a fost adoptată în Plenul Judecătorilor Secției de Contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în scopul unificării practicii judiciare.
În speță, intimata reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ fără să respecte procedura mai sus expusă.
Cu toate acestea, având în vedere că anterior pronunțării instanței asupra acțiunii introductive, mai precis la data de 17.02.2009, organele fiscale au emis decizia nr.43/2009, în soluționarea contestației administrative, judecătorul fondului avea obligația ca în temeiul art.129 civ.Cod Penal să pună în discuția intimatei reclamante completarea sub aspect obiectiv cadrului procesual,în sensul de a se preciza de către reclamantă dacă înțelege să conteste și decizia emisă în procedura administrativă.
O asemenea obligație nu constituie o încălcare a principiului disponibilității părților în proces întrucât instanța nu își depășește limitele investirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată și nici nu schimbă obiectul acțiunii, ci doar o formă de îndeplinire a principiului rolului activ al judecătorului. Mai mult, prin exercitarea rolului activ, respectiv prin atenționarea părții cu privire la lărgirea cadrului procesual se dă posibilitatea concretă de exercitare a dreptului de dispoziție a reclamantului, însă cunoscând și consecințele procedurale ale unei conduite procesuale contrare.
Prin urmare, în condițiile mai sus arătate, soluția instanței de respingere a excepției inadmisibilității invocate de recurenta pârâtă este vădit nelegală și netemeinică, fapt ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de dispoz. art.304 pct.5.
Față de aceste considerente, Curtea constatând întemeiat recursul declarat de pârâte, în temeiul art.312, urmează a-l admite.Va fi casată sentința iar cauza se va trimite spre rejudecare aceleași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va avea în vadere și celelalte critici formulate în cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul formulat de recurenta pârâta Direcția Generală A Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice C, împotriva sentinței nr. 874 din data de 23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă Cabinet Individual de Avocatură Av..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță - - | JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu - - | JUDECĂTOR 3: Alina Răescu - - |
Grefier, |
Red.
4ex./03 2009
Jud.Fond.-
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Alina Răescu
