Anulare act administrativ . Decizia 4440/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 4440
ȘEDINȚA DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Augustina Carmina Mitru
JUDECĂTOR 3: Magdalena
GREFIER -
XXX
Pe rol rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 22 octombrie 2009, privind judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1038 din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din cauza de față au fost consemnate în încheierea de ședință de la data de 22 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1038 din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalului Dolja respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că în ce privește cheltuielile pentru achiziționarea carburantului în valoare de 6886 lei, potrivit punctelor 14 din 58/2003 ȘI 1040/2004, pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au calitatea de contribuabil, aplicabile pentru intervalul 2003-2005 ce a făcut obiectul inspecției fiscale, ocumentele justificative trebuie să cuprindă următoarele elemente principale, prevăzute în structura formularelor aprobate:denumirea documentului; numele și prenumele contribuabilului, precum și adresa completă;numărul documentului și data întocmirii acestuia;menționarea părților care participă la efectuarea operațiunii economico-financiare (când este cazul);conținutul operațiunii economico-financiare, iar atunci când este necesar, și temeiul legal al efectuării ei;datele cantitative și valorice aferente operațiunii economico-financiare efectuate; numele și prenumele, precum și semnăturile persoanelor care răspund de efectuarea operațiunii; alte elemente menite să asigure consemnarea completă a operațiunilor în documente justificative.
Că potrivit pct. 15 din același act normativ, ocumentele care stau la baza înregistrărilor în evidența contabilă în partidă simplă pot dobândi calitatea de document justificativ numai în cazurile în care furnizează toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare.
În cauza de față, având în vedere că documentele prezentate de reclamant referitoare la achiziționarea carburantului auto pentru suma de 6886 lei nu îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile legale citate anterior, nefiind menționate numele și prenumele beneficiarului, -ul sau codul fiscal, numărul de înmatriculare al autovehiculului cu care a alimentat, dar și faptul că reclamantul nu a întocmit ordine de deplasare, borderouri sau foi de parcurs prin care să justifice că benzina a fost achiziționată pentru deplasări desfășurate în scopul realizării de venituri, organele fiscale au reținut întemeiat că aceste cheltuieli, nefiind justificate cu documente contabile care să furnizeze toate informațiile prevăzute în normele legale în vigoare, nu sunt deductibile la stabilirea venitului impozabil pe perioada ce a făcut obiectul controlului.
Susținerile reclamantului legate de faptul că în ciuda lipsurilor constatate, o parte din cheltuielile efectuate pentru achiziționarea carburantului au fost apreciate ca fiind deductibile, sunt irelevante în cauză având în vedere că în niciunul din actele fiscale contestate nu se menționează faptul că aceste cheltuieli nu ar fi deductibile în general, ci se constată că, în mod concret, că pentru cheltuielile cu carburantul în cuantum de 6886 lei înscrisurile prezentate nu îndeplinesc condițiile legale pentru a fi calificate drept documente justificative. Procedând astfel, organele fiscale nu au stabilit nici numărul de kilometri pe care reclamantul ar trebui să-l parcurgă anual și nici nu au pus în discuție distanța dintre locuința acestuia și localitatea în care își desfășoară activitatea, ci pur și simplu, au luat în considerare numai acele cheltuieli pentru care, din documentele întocmite rezultă că au fost efectuate în scopul realizării veniturilor.
Concluziile organelor fiscale sunt corecte și în ce privește cheltuielile efectuate pentru procurarea pieselor auto și reparații auto în cuantum de 4534 lei, 1568 lei pentru 2003, 1326 lei pentru 2004 și 1740 lei pentru 2005.
Astfel, potrivit art. 48 alin 4 lit. din Codul Fiscal, pentru a fi deduse cheltuielile aferente veniturilor trebuie să fie efectuate în scopul realizării venitului, justificate prin documente, dispoziții similare regăsindu-se și în art. 10 din OG7/2001 aplicabilă pentru anul 2003.
Ori, în speța de față, așa cum menționează chiar reclamantul în cuprinsul acțiunii formulate, nu există documente care să justifice faptul că aceste cheltuieli au fost efectuate pentru obținerea de venituri, nefiind încheiat un contract de închiriere sau comodat ori fișe de operațiuni diverse pentru evidențierea kilometrilor parcurși în interesul afacerii.
Este adevărat că forma scrisă nu este o condiție ad validitatem pentru încheierea contractului de comodat care poate fi încheiat și verbal însă, în planul dovezii convenției intervenite între părți, dispozițiile în materie fiscală derogă de la dispozițiile Codului civil, impunând în mod imperativ condiția formei scrise care să consemneze orice operațiune efectuată de contribuabil atunci când în temeiul acesteia se solicită deducerea cheltuielilor efectuate. Ca atare, nefiind probată în forma prevăzută de dispozițiile Codului fiscal, eventuala convenție verbală dintre părți nu este suficientă pentru aprecierea deductibilității cheltuielilor avansate în legătură cu bunul ce face obiectul împrumutului gratuit de folosință.
Condiția de a fi efectuate în cadrul activității desfășurate pentru obținerea de venituri nu este îndeplinită nici în cazul cheltuielilor avansate pentru achiziționarea în anul 2003 unui frigider care, așa cum corect au reținut organele fiscale, aflându-se la locuința personală a reclamantului din localitatea C ( fapt confirmat de reclamant în contestația formulată), este utilizat de contribuabil pentru uzul personal și al familiei sale, nici în cazul cheltuielilor cu abonamentul la cotidiane ce nu au legătură cu activitatea desfășurată și nici în cazul cheltuielilor efectuate cu abonamentul telefonului mobil care, fiind încheiat pe numele persoanei fizice, la adresa la care acesta își are domiciliul, este destinat în mod evident personal, iar nu activității desfășurate.
Condiția prevăzută de art. 48 alin. 4 lit. a nu este îndeplinită nici în legătură cu cheltuielile efectuate pentru reabilitarea locuinței din C prin montarea tâmplăriei, având în vedere că, fiind efectuate pentru locuința personală a reclamantului, acestea nu servesc în nici un caz activității desfășurate, fiind efectuate pentru confortul personal și al familiei contribuabilului, iar nu pentru obținerea de venituri.
Tot astfel, și în ce privește cheltuielile efectuate cu centrala termică instalată la domiciliul reclamantului, organele fiscale au apreciat corect caracterul nedeductibil al acestora.
Așa cum rezultă din dispozițiile 1090/2003, pentru a beneficia de reducerea cu 20% din valoarea materialelor a impozitului pe venit conform art. 65 alin 5 din OG7/2001, contribuabilul trebuie să depună la organul fiscal de domiciliu o cerere însoțită de documentele prevăzute de pct. 4 din ordin, până la data de 30 iunie 2004, pentru anul precedent.
Ori,așa cum au reținut organele fiscale, nedepunând la organul fiscal cererea pentru obținerea acestor facilități în termenul stabilit de dispozițiile legale citate anterior, reclamantul nu poate beneficia de acestea. Fiind vorba de dispoziții ce prevăd o procedură specială pentru obținerea deducerii în discuție, reclamantul nu putea proceda direct la deducerea din venitul global a acestor cheltuieli.
Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamantul .
În principal, s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. Astfel, cu toate că prin acțiunea formulată s-a solicitat recalcularea majorărilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 7800 lei reprezentând diferența de valoare de amortizat a unui autoturism Super și recalcularea obligațiilor fiscale accesorii până la data la care trebuia soluționată contestația împotriva primului raport de inspecție fiscală, instanța de fond s-a limitat să analizeze numai primul capăt de cerere referitor la legalitatea Deciziei de impunere nr.1577/30.04.3008.
În subsidiar, se solicită modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată. Se arată că obligațiile fiscale accesorii impozitului sunt parțial nedatorate, reclamantul pretinzând că acestea ar trebui să curgă până la data când ar fi trebuit soluționată contestația.
În ce privește soluția dispusă cu privire la caracterul nedeductibil al unor cheltuieli nu satisface exigențele art.261 pr.civilă și ale art.6 CEDO, în sensul că instanța nu înțelege să răspundă criticilor formulate, ci își însușește în totalitate concluziile organului de inspecție fiscală.
Recursul este fondat.
Prin cererea de chemare în judecată cu care a investit instanța de fond, reclamantul recurent a formulat două capete de cerere evidențiate cu A și B, respectiv la punctul A solicitând anularea în parte a Deciziei nr.1577/30.04.2008, iar la punctul B recalcularea majorărilor și penalităților de întârziere aferente sumei de 7800 lei reprezentând diferența de valoare de amortizat a unui autoturism Super și recalcularea obligațiilor fiscale accesorii până la data la care trebuia soluționată contestația împotriva primului raport de inspecție fiscală. Verificând cuprinsul considerentelor sentinței recurate, Curtea constată că instanța de fond nu a analizat petitul de la punctul B, cercetând cauza numai în ce privește primul capăt de cerere referitor la cheltuielile considerate nedeductibile. Procedând în această modalitate, instanța a lipsit partea de dreptul de a-i fi cercetată cererea pe fond, lipsind de eficiență dispozițiile art.129 alin.6 Cod procedură Civilă potrivit cărora judecătorii hotărăsc asupra obiectului cererii deduse judecății și art.6 alin.1 CEDO în virtutea căruia orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cererea de o instanță care să hotărască asupra încălcării drepturilor sale cu caracter civil.
Totodată, Curtea reține că la analiza primului capăt de cerere, instanța de fond nu a răspuns în totalitate criticilor și argumentelor invocate de reclamant în susținerea nelegalității deciziei contestate, aspect ce nu satisface cerințele art.261 Cod procedură Civilă și art.6 alin.1 CEDO sub aspectul obligației instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența(cauza Albină împotriva României).
Având în vedere aspectele reținute, Curtea va face aplicarea art.312 alin.3,5 Cod Procedură Civilă, urmând să admită recursul și să caseze sentința recurată și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței nr.1038 din data de 19 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2009
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
/4EX/ 30 Octombrie 2009
Fond
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Augustina Carmina Mitru, Magdalena
