Anulare act administrativ . Sentința 445/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINȚA Nr. 445
Ședința publică de la 17 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu Judecător
Grefier: - -
**********
Pe rol, rezultatul dezbaterilor privind judecarea cauzei în Contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul și pe pârâții Guvernul României - Secretariatul General Al Guvernului României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale și intervenientul Ministerul Administrației Și Internelor, având ca obiect anulare act administrativ.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 10 2009, încheiere care face parte din prezenta hotărâre.
Deliberând,
CURTEA
Asupra cauzei de față:
Prin acțiunea formulată la data de 13 mai 2009 și înregistrată sub nr- pe rolul acestei instanțe, reclamantul a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând ca prin sentința ce va fi pronunțată să se dispună anularea OUG nr. 37/2009, anularea Ordinului nr. 397/24.04.2009 emis de R, suspendarea executării Ordonanței nr. 37/2009 si a ordinului 397/24.04.2009, până la soluționarea definitiva si irevocabila a cauzei.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut ca este funcționar public iar la data de 27.11.2006 a fost numit prin ordinul nr. 483/22.11.2006 in funcția publica de director executiv adjunct la DADR
Reclamantul a mai arătat ca Ordonanța atacata este vădit nelegala si abuziva fiind emisa cu încălcarea prevederilor constituționale si nu cuprinde justificarea situației excepționale care ar fi fost de natura sa determine recurgerea la aceasta modalitate de reglementare.
De asemenea, s-a mai arătat ca prin ordinul 397/2009 emis de către s-a dispus acordarea unui preaviz de 30 zile in perioada 24.04-23.05.2009, urmând ca la expirarea termenului de preaviz acesta sa fie eliberat din funcția publica de conducere, aceea de director executiv adjunct la DADR
Reclamantul a mai susținut ca prin ordinul de eliberare din funcție se încalcă prevederile care ocrotesc funcționarul public statuate prin Legea nr. 188/1999.
O alta critica a reclamantului vizează faptul ca temeiul în baza căruia s-a dispus eliberarea din funcție nu este real, întrucât nu exista în realitate nici o reducere efectiva a postului ocupat de acesta, așa cum se prevede in art. 99 lit. b din Legea nr.188/1999, ci doar o schimbare a denumirii funcției din director executiv in director coordonator. Procedând in acest mod, mai susține reclamantul, pârâtul i-a încălcat un drept câștigat prin concurs cu atât mai mult cu cât evaluările profesionale au demonstrat capacitatea manageriala, calitatea actului de decizie ale reclamantului.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1,9 si 15 din Legea 554/2004.
Prin înscrisul depus la fila 10 din dosar, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009 arătând ca aceasta contravine dispozițiilor art. 11, 54 alin. 2, 120 alin. 1 si art. 115 alin 6 din Constituție.
In dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar următoarele înscrisuri: Ordinul 397/24.04.2009; Ordinul 483/22.11.2006 și alte acte.
La data de 11.06.2009, pârâtul a formulat întâmpinare in cuprinsul căreia a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția lipsei calității procesuale pasive in raport de capetele de cerere ce vizează anularea si suspendarea executării OUG 37/2009, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând ca Ordinul 397/2009 este legal si temeinic, fiind emis in aplicarea art. 3 alin 1 din OUG 37/2009.
La 19 iunie 2009 fost depusă întâmpinare si de către pârâtul Guvernul României, care a solicitat respingerea cererilor având ca obiect anularea si suspendarea executării OUG 37/2009, ca inadmisibile, iar in privința cererilor având ca obiect anularea si suspendarea Ordinului nr. 270/2009 emis a invocat excepția lipsei calități procesuale pasive.
Pârâtul Guvernul României a depus la dosar actele care au stat la baza adoptării Ordonanței nr. 37/2009 respectiv: nota de fundamentare; aviz referitor la proiectul de Ordonanța de urgenta privind unele masuri de îmbunătățire a activității administrației publice.
La data de 22 iunie 2009, Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție, în interesul pârâtului Guvernul României, în ceea ce privește suspendarea executării - anularea OUG nr.37/2009.
Prin încheierea din 15 septembrie 2009, instanța a respins cererea de suspendare a executării Ordinului nr.397/2009 ca nefondată, apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.14 alin.1 din Legea 554/2004, precum și cererea de suspendare a executării OUG 37/2009 ca inadmisibilă, având în vedere că nu reprezintă un act administrativ, ci un act cu putere de lege adoptat de Guvern în virtutea delegării legislative reglementată de prevederile art.115 alin.4-8 din Constituția României
Se mai reține că la 6 2009, reclamantul a precizat prin concluziile depuse la dosar că nu se mai impune sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG 37/2009, având în vedere că la data de 10 octombrie 2009 acest act normativ a fost declarat neconstituțional.
Examinând cu prioritate, in condițiile art. 137 alin 1.c Cod Penal, excepțiile invocate de către pârâți, Curtea retine următoarele:
In privința excepției neîndeplinirii procedurii prealabile invocate de paratul, se constată că este nefondata, întrucât prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat în principal anularea OUG nr. 37/2009, însoțită de excepția de neconstituționalitate și în subsidiar anularea actului de eliberare din funcția publică de conducere și suspendarea executării acestuia până la soluționarea cauzei pe fond.
Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe introduce acțiunea la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 5 din aceeași lege în cazul acțiunilor introduse de persoanele vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Dispozițiile speciale, mai sus redate instituie o derogare de la regula generală în materie, prevăzută de art. 7 alin. 1-3 din Legea nr. 554/2004, respectiv aceea a obligativității parcurgerii procedurii prealabile anterior sesizării instanței.
Prin urmare, având în vedere că în speța dedusă judecății reclamantul a contestat în principal un act administrativ cu caracter normativ respectiv Ordonanța de Urgență nr. 37/2009, în cauză devin aplicabile dispozițiile cuprinse în art. 7 alin. 5 Cod procedură civilă, care prevăd posibilitatea sesizării instanței de contencios administrativ, fără a fi necesară procedura reclamației administrative.
Excepția lipsei calității procesuale pasive ce a fost invocata de este întemeiata in raport cu capetele de cerere având ca obiect anularea si suspendarea executării OUG nr. 37/2009.Astfel calitatea procesuala pasiva presupune existenta identității intre persoana paratului si cel care se pretinde a fi obligat in raportul juridic dedus judecății.
Având in vedere ca actul normativ atacat in speță nu a fost emis de către paratul, se constata ca acest parat nu are calitate procesuala pasiva, nefiind întrunită condiția identității dintre persoana paratului si cel care se pretinde a fi obligat la anularea, respectiv suspendarea actului.
Este întemeiată pentru aceleași considerente,anterior expuse si excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de către paratul Guvernul României in raport cu cererile având ca obiect suspendarea executării si anularea ordinului 520/2009 emis de către.
Examinând cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009, Curtea urmează sa ia act ca la data de 06.11.2009 reclamantul a arătând ca numai insistă in soluționarea acestei cereri.
Cu privire la cererile reclamantului având ca obiect anularea suspendarea OUG nr. 37/2009 Curtea constata următoarele:
Ordonanțele si ordonanțele de urgenta fac parte,conform art. 108 din Constituția României, din categoria actelor care se emit de Guvernul României.
Ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare întemeiată pe prevederile art. 115 din Constituția României care reglementează delegarea legislativa.
Ca urmare Ordonanțele au caracter de lege fiind adoptate de Guvern in temeiul legii de abilitare care presupune o delegare temporara a competentelor legislative ale Parlamentului către Guvern.
In perioada in care ordonanțele sunt in vigoare ele au aceeași putere ca si legea.
Instanța de contencios administrativ are competenta potrivit art. 1 din legea 554/2004 de a controla legalitatea actelor administrative propriu-zise sau a celor asimilate.
Trebuie precizat ca in baza art. 2 alin 1 lit. c din legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege acel act emis de autoritate publica in vederea organizării executării legii.
Ordonanțele de Guvern sunt acte ale guvernului dar nu au caracter de acte administrative, deoarece așa cum s-a explicat mai sus, prin Ordonanțe, Guvernul legiferează in baza legii speciale de abilitare a delegării legislative.
Altfel spus, intr-o anumita perioada si intr-o anumita chestiune Parlamentul are dreptul constituțional de a delega prerogativele sale legiuitoare Guvernului.
Ordonanțele Guvernului nu pot forma obiectul controlului de legalitate, pentru motivul ca nu sunt acte administrative de autoritate emise in vederea executării legii, ci constituie tocmai lege.
Legile si Ordonanțele Guvernului sunt supuse controlului de constituționalitate conform art. 146 lit. d din Constituția României.
In cazul ordonanțelor nu se examinează legalitatea acestora de către instanțele judecătorești, ci doar constituționalitatea lor, de către Curtea Constituțională.
Având in vedere motivele enunțate anterior in baza art. 1 si 18 din legea 554/2004, Curtea urmează sa respingă cerea având ca obiect anularea OUG nr. 37/2009, întrucât instanța judecătorească nu are competența de a anula un act normativ cu putere de lege.
Examinând cererea de anulare a ordinului nr. 397/2009, in raport de susținerile părților, de înscrisurile depuse la dosar si de legislația incidenta, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată si o va admite pentru următoarele considerente:
Prin ordinul nr. 397/2009 emis de s-a dispus eliberarea reclamantului din funcția publica de director executiv adjunct al DADR M, la data expirării termenului de preaviz.
Din preambulul Ordinului atacat rezultă că acesta a fost emis in aplicarea prevederilor OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității administrației publice centrale.
In exercitarea controlului legalității ordinului nr. 397/2009, Curtea retine ca dispozițiile actului normativ in aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituționale prin decizia nr. 1257/07.10.2009 a Curții Constituționale.
Decizia Curții Constituționale nr.1257/7.10.2009 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 758 din 6 2009.
Potrivit disp. art. 31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Efectele deciziei Curții Constituționale se răsfrâng, pe de o parte, direct și nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin.1 și 4 din Constituție și art.31 alin.1 și 3 din Legea nr.47/1992, și în alte cauze.
În conformitate cu prevederile art.147 alin.4 din Constituție deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor ceea ce presupune că, după publicarea în Monitorul Oficial, acestea nu au efect asupra unor cauze definitiv soluționate, intrate sub autoritatea lucrului judecat, ci numai în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Declararea, prin intermediul excepției de neconstituționalitate, a neconstituționalității unei dispoziții legale conduce la suspendarea de drept și respectiv la încetarea efectelor sale juridice. De altfel, prin art. XIV alin.1 din OUG nr.105/2009 s- dispus abrogarea OUG nr.37/2009.
Față de cele arătate, Curtea urmează să constate în cauză nelegalitatea Ordinului nr.270/2009, fiind emis în aplicarea unor dispoziții legale declarate neconstituționale și, în consecință, să dispună anularea acestuia.
Pentru motivele arătate, va fi respinsă și cererea de intervenție formulată de MAI în interesul Guvernului.
În ceea ce privește cererea reclamantului referitoare la reintegrarea în funcția deținută anterior și plata drepturilor salariale cuvenite, se constată că, fiind formulată cu mult peste termenul prevăzut de art.132 Cod pr.civilă, ea nu mai poate fi primită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul domiciliat în comuna M, sat Izvorul, jud. M și pe pârâții Guvernul României - Secretariatul General Al Guvernului României, Ministerul Agriculturii, Pădurilor Și Dezvoltării Rurale și intervenientul Ministerul Administrației Și Internelor.
Anulează Ordinul nr. 397/24.04.2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
Respinge cererea privind anularea OUG nr. 37/2009
Ia act că reclamantul a renunțat la sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 37/2009
Respinge cererea de intervenție formulată de MAI.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2009.
Președinte, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
LF/ 7 ex/16.12.2009
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu
