Anulare act administrativ . Decizia 447/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.447/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului formulat în contencios administrativ de reclamantul domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1639 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul-reclamant, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.04567/2009 (fila 13 dosar), lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Cu privire la stadiul procesual apărătorul recurentul arată că nu are alte cereri de formulat apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurentul-reclamant, avocat critică sentința civilă nr.1639/25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța prin prisma motivelor de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apreciază că instanța de fond nu a avut în vedere probatoriile administrate; autorul reclamantului a deținut două proprietăți, una abandonată în recunoscută de Comisia româno-bulgară și alta dobândită prin act de vânzare-cumpărare, vânzarea fiind făcută în baza Legii colonizării, nicidecum în baza prevederilor art.10 din Legea 766/1941. Prevederile legii colonizării arată că aceasta nu are un caracter compensatoriu, iar art.2 prevede ca Serviciul are caracter comercial, ce exclude ideea unei vânzări compensatorii. Intimata nu a făcut dovada că titularul nu ar fi achitat integral contractul de vânzare-cumpărare. Apreciază că la fond nu s-au produs dovezi pentru stabilirea despăgubirilor.
Instanța rămâne în pronunțare.
CU RTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față;
1. Obiectul și părțile litigiului
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța - secția contencios administrativ și fiscal și înregistrată sub nr-, reclamantul în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat anularea Deciziei nr.454/25.03.2008.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a formulat contestație împotriva Hotărârii nr.4143/04.02.2008 emisă de Comisia Județeană C pentru aplicarea Legii nr.9/1998, care a fost respinsă ca netemeinică și nelegală.
S-a menționat că titularul deținea două proprietăți distincte, una abandonată în recunoscută de Comisia româno-bulgară și una prin act de vânzare-cumpărare, vânzarea în cauză fiind făcută ca urmare a Legii asupra colonizării nr.12 publicat în Monitorul Oficial nr.98/25.04.1940 și nicidecum în baza prevederilor art.10 din Legea nr.766/1941.
Prevederile Legii colonizării arată că aceasta nu are caracter compensatoriu, iar art.2 prevede că Serviciul colonizării are caracter comercial, caracter ce exclude ideea unei vânzări compensatorii.
Legea nu are caracter reparatoriu întrucât nu se poate susține cu privire la cetățenii români că aceștia au fost îndreptățiți la cumpărare în urma unor pagube, ci a avut drept scop ocuparea cu populație a unor teritorii redobândite.
Mai arată reclamantul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților intenționat nu a specificat și art.2 din Decretul nr.553/1953 și nu poate face dovada că titularul nu ar fi achitat integral contractul de vânzare-cumpărare între anii 1950 și 1962 când s-a încheiat colonizarea în România.
2. Hotărârea tribunalului
Prin sentința civilă nr. 1639/25.XI.2008, Tribunalul Constanțaa respins ca nefondată acțiunea reclamantului motivând, în esență, faptul că în contestație pentru terenul deținut în Bulgaria, acesta a primit la colonizare 10 ha teren, casa și teren intravilan de 2500 mp în comuna, iar plata prețului pentru aceste bunuri nu a fost probată, astfel că măsura acordării parțiale a compensațiilor bănești este una legală.
3. Recursul
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul criticând-o sub aspectele:
- autorul său a avut două proprietăți distincte, una abandonată în și alta dobândită prin act de vânzare-cumpărare, act emis în temeiul legii colonizării și nu a Legii 760/1941.
- intimata nu a făcut dovada că titularul nu ar fi achitat integral prețul contractului de vânzare - cumpărare.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefundat.
4. Curtea
Analizând criticile aduse Curtea reține ca acestea nu sunt întemeiate urmând a fi înlăturate pentru considerentele:
În baza contractului de vânzare-cumpărare din 1948, autorul reclamantului a primit la recolonizare un termen agricol în suprafață de 10 ha, o casă cu trei camere și teren intravilan în suprafață de 2500 mp. în comuna, centrul.
Cu privire la acordarea de despăgubiri prin diferența de valoare între casă, anexe și locul de casă abandonate statului bulgar și casa, anexe și locul de casă primite la recolonizare, s-au avut în vedere prevederile art.10 din legea nr.766/1941 și a Legii nr.715/1946 privind stabilirea despăgubirilor cuvenite populației evacuate din D de Sud în urma Tratatului româno - bulgar din 7 septembrie 1940.
La emiterea Hotărârii nr. 4143/04.02.2008 Comisia Județului Caa vut în vedere și prevederile art.3 din Legea nr. 9/1998 potrivit cărora " în cazul în care, anterior, cei îndreptățiți au fost despăgubiți parțial, în bani sau în natură, pentru prejudiciile suferite în urma aplicării tratatului, aceștia au dreptul la compensație, proporțional, pentru prejudiciul rămas neacoperit, în limitele stabilite la art.2".
Potrivit contractelor de vânzare - cumpărare încheiate între coloniști și statul Român contravaloarea bunurilor primite la recolonizare în D de Nord urma să fie achitată de aceștia în 10 rate egale anuale începând cu anul 1950.
În art.1 din decretul nr. 553/1953 se prevede anularea în măsura în care nu au fost achitate sumele datorate drept preț, de coloniști evacuați din D de Sud, pentru terenurile și construcțiile primite de aceștia potrivit contractelor încheiate pe baza Legii nr. 766/1941.
Contractul de vânzare-cumpărare din 1948 fost încheiat în condițiile respectării prevederilor Legii nr.715/1946, potrivit căreia, conform art.2 și art.3 se stabileau datoriile colonistului prin diferența dintre valoarea bunurilor primite în România și celor achitate, abandonate în Bulgaria. Scopul respectiv reprezentând datoria față de statul român, ce urma a fi achitată de acesta în 10 rate anuale, egale, începând cu 1950.
În urma verificării Contractului de vânzare - cumpărare din 1948, încheiat între autorul și Statul Român și depus la dosar, s-a constatat că lipsește mențiunea plății prețului, reclamantul neputând face proba plății prețului nici în baza altor înscrisuri.
Referitor la cea de-a doua critică, Curtea va reține că ea nu poate fi primită motivat de faptul pe de o parte că în evidențele fiscale nu apare menționat faptul plații prețului imobilului vândut de stat cu ocazia colonizării din 1940. în sumă de 248.000 lei.
Întrucât obligația plății prețului incumbă cumpărătorului, mai precis autorul reclamantului, în măsura în care recurentul susține că această obligație s-a executat, dovada acestei achitări trebuia făcută de recurent în calitate de moștenitor al cumpărătorului și nu de către intimată.
Față de cele arătate, se reține se către instanța de recurs că hotărârea primei instanțe este nereformabilă, recursul impunându-se a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat în contencios administrativ de reclamantul domiciliat în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.1639 din 25.11.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, cu sediul în B, sector 1, Calea nr.202, având ca obiect anulare act administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 noiembrie 2009
jud.fond.
red.dec.jud.- 30.XI.2009
tehnored.Gref.
2ex/11.12.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
