Refuz soluționare cerere institutii publice. Decizia 446/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.446/CA
Ședința publică de la 26 octombrie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Monica Costea
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 3: Kamelia Vlad
Grefier - -
Pe rol, judecarea recursului în contencios administrativ formulat de contestatoarea - SRL, cu sediul în C, Port 31, județul C, împotriva sentinței civile nr.56 din 29.01.2009 de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C, având ca obiect refuz soluționare cerere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: pentru recurenta - contestatoare - SRL prin consilier juridic în baza delegației depusă la dosar (fila 21), pentru intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice C prin consilier juridic în baza delegației nr.26023/02.09.2009 depusă la dosar, fila 20.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și urm. din Codul d e procedură civilă.
Recursul este motivat, legal timbrat, conform chitanței seria/-. - - PJ din 22.10.2009, s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar 0,15 lei.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Cu privire la stadiul procesual reprezentanții părților apreciază cauza în stare de judecată.
Instanța, socotindu-se lămurită, în conformitate cu art.150 Cod procedură civilă declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul pentru recurenta-contestatoare, consilier juridic critică sentința civilă nr.56/29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța prin prisma motivelor de recurs, solicitând admiterea recursului cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente:
- Instanța de fond a analizat cauza prin prisma unor aspecte eronate, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție făcând trimiteri exprese la prevederile art.145 Cod fiscal privind deducerea de TVA și a condițiilor ce trebuie îndeplinite în cazul deducerii TVA-ului.
- Referitor la menținerea suspendării soluționării contestației, apreciază că instanța de fond nu a analizat în esență prevederile art.184 alin.1 Cod procedură civilă. Prin rezoluția din 27.05.2008 emisă în dosarul nr.66/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanțaa dispus neînceperea urmăririi penale împotriva administratorului, reținând buna-credință a societății și inexistența obligației de a verifica proveniența anterioară a bunurilor cumpărate.
- Cum în cauză, premisele existenței săvârșirii unei infracțiuni din partea societății nu a fost dovedită, probată prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, consideră că motivele care au stat la baza suspendării soluționării contestației au încetat. Depune la dosar ca practică judiciară respectiv, copia sentinței civile nr. 449/24.04.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
Având cuvântul pentru intimata C, consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr.56/CA/2009 pronunțată de Tribunalul Constanța pentru considerentele expuse în întâmpinarea depusă la dosar. În ce privește sentința ce a fost depusă ca practică judecătorească arată că DGFP Caf ormulat recurs.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ de față:
Prin sentința civilă nr. 56/29.01.2009 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei - SRL C, formulată în contradictoriu cu pârâta DGFP
A reținut prima instanță că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal sub nr- din data de 10.11.2008 reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Caf ormulat plângere împotriva refuzului de soluționare a cererii și trimiterea cauzei aceluiași organ administrativ în vederea reluării procedurii de soluționare a contestației înregistrate sub nr. 10888/22.05.2006.
În fapt, reclamanta a arătat că prin decizia nr. 50/16.06.2006 s-a dispus suspendarea soluționării contestației înregistrată sub nr. 10888/22.05.2006 pentru suma de 103.363 lei reprezentând TVA respins la rambursare.
Împotriva deciziei a formulat contestație ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 665/02.07.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA, reținându-se că organul de control fiscal a formulat plângerea penală la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța.
Reclamanta a mai arătat că la data de 09.09.2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, prin rezoluția din 27.05.2008 emisă în dosarul nr. 66/P/2006 a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel motivul suspendării a încetat, motiv pentru care a solicitat reluarea procedurii de soluționare a contestației privind cererea de restituire a TVA.
A mai arătat reclamanta că prin adresa nr. 23910/19.09.2008 pârâta a refuzat solicitare motivând că nu sunt îndeplinite condițiile pentru reluarea procedurii de soluționare a contestației în procedura administrativă.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Anexat cererii au fost depuse la dosar înscrisuri privind soluționarea dosarului penal și adresa nr. 23910/19.09.2008.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma prevederilor legale incidente, instanța a reținut că acțiunea formulată de reclamantă nu era întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.184 alin.1 lit.a din OG nr.92/2003 organul de soluționare competent poate suspenda prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când "organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă".
3 prevede că "procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea".
În speță, prin raportul de inspecție fiscală din data de 03.05.2006, organele de control au reținut în sarcina reclamantei că faptele constatate se încadrează în prevederile art.8 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale.
Astfel, s-a constatat că nu poate fi verificată legalitatea operațiunilor economice derulate de societatea reclamantă, aceasta nu justifică proveniența bunurilor înscrise în facturile fiscale emise de - Com SRL și - Sistem SRL și, în consecință, nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a dreptului de deducere a prevăzute la art.145 alin.1 din Legea nr.571/2003 republicată, solicitat la rambursare.
Față de cele constatate, prin plângerea nr. 1257/15.02.2006, organele de control au sesizat organele de urmărire penală asupra existenței unor indicii de săvârșire a unei fapte de natură penală.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din data de 27.05.2008 emisă în dosarul nr. 66/P/2006 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numiții și pentru săvârșirea infr. prev. de art. 8 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 241/2005 faptei lipsindu-i latura subiectivă și disjungerea cauzei la IPJ C față de făptuitorul administrator la - 2004 SRL, administrator la - Com SRL și, administrator la - Sistem SRL.
Susținerea reclamantei, în sensul că prin neînceperea urmăririi penale a încetat motivul suspendării nu poate fi reținută de instanță întrucât, potrivit art. 145 alin. 1 din Codul d e procedură fiscală, pentru a se dispune asupra deducerii TVA este necesar ca societatea emitentă a facturii să îndeplinească toate condițiile legale ca plătitor de TVA.
Cum reclamanta a solicitat TVA pe baza unor facturi emise de - Com SRL, iar cercetarea penală a administratorului aceste societăți nu s-a finalizat, se reține că facturile fiscale emise de această societate nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale pentru deducerea TVA, astfel nu se poate verifica dacă reclamanta poate beneficia de deducerea TVA.
În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. V din 15.01.2007.
Apreciind că între cererea de rambursare a în cuantum de 103.363 lei (drept de deducere întemeiat pe disp. art.145 alin.1 din Legea nr.571/2003), cerere respinsă prin procesul verbal din 03.05.2006 și stabilirea caracterului infracțional al faptei, există o strânsă interdependență, de care depinde soluționarea cauzei, instanța reține că măsura dispusă de pârâtă, de suspendare a soluționării contestației, este legală și temeinică, iar respingerea cererii de reluare a soluționării contestației este legală.
Având în vedere cele expuse, a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL C, arătând că, din interpretarea dispozițiilor art. 184, alin.1 proc. fiscală, se deduce că măsura suspendării trebuie să îndeplinească două condiții, respectiv existența unei infracțiuni și existența unei consecințe negative asupra soluției din procedura administrativă.
Motivația organului fiscal, cum că nu s-a definitivat urmărirea penală împotriva administratorilor care au emis facturile de proveniență a bunurilor, în opinia recurentei nu are relevanță în cauză, întrucât cererea de rambursare este solicitată de - SRL iar existența infracțiunii trebuie să vizeze societatea care solicită rambursarea TVA-ului.
A reliefat recurenta că aserțiunile sale sunt corelate cu reținerile Curții Constituționale din Decizia nr. 72/28.05.1996.
În esență, a solicitat recurenta să se constate că refuzul de soluționare a cererii și trimiterea cauzei aceluiași organ administrativ în vederea reluării procedurii de soluționare a contestației este nejustificat, întrucât, potrivit art. 214, alin.3 din OG nr. 92/2003, "procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea."
Legal citată, intimata pârâtă DGFP Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reluând apărările expuse în întâmpinarea depusă la dosarul de fond, în fața primei instanțe.
Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 3041proc. civ. Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 184, alin.1, lit. a din OG nr. 92/2003, "rganul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă
Procedura administrativă este reluată la încetarea motivului care a determinat suspendarea sau, după caz, la expirarea termenului stabilit de organul de soluționare competent potrivit alin. (2), indiferent dacă motivul care a determinat suspendarea a încetat sau nu."
Textul de lege suscitat nu impune cerința ca indiciile unor infracțiuni să existe în persoana celui ce solicită organului fiscal rambursarea TVA-ului, important fiind a se verifica legalitatea operațiunilor care au determinat transferul succesiv al dreptului de proprietate, pentru a se stabili în ce măsură furnizorul inițial a colectat TVA.
În acest sens, în analiza cererii de rambursare TVA formulată de recurenta reclamantă - SRL, s-a procedat la efectuarea unui control încrucișat, ce a vizat și activitatea societăților comerciale cu care a avut recurenta raporturi contractuale, respectiv - Com SRL și - Sistem SRL, iar pentru aceste două societăți comerciale nu au fost finalizate cercetările penale, fiind disjunsă cauza la IPJ C -Serviciul de Investigarea Fraudelor, în vederea continuării investigațiilor sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 8, alin.1, 2 și 3 din Legea nr. 241/2005.
În raport de aceste coordonate, Curtea reține că în mod judicios s-a apreciat de către judecătorul fondului că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de Codul d e procedură Fiscală pentru reluarea procedurii administrative, iar motivele recurentei, în sensul că era necesar a se definitiva urmărirea penală doar în ceea ce privește pe - SRL sunt neîntemeiate față de scopul urmărit de legiuitor prin temporizarea procedurii până la clarificarea tuturor aspectelor privind justețea și legalitatea cererii de rambursare TVA.
Pentru aceste considerente va fi menținută ca legală și temeinică sentința civilă nr. 56/29.01.2009 a Tribunalului Constanța, urmând ca, în raport de dispozițiile art. 312 proc. civ. să fie respins ca nefondat recursul declarat de - SRL
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ formulat de contestatoarea - SRL, cu sediul în C, Port 31, județul C, împotriva sentinței civile nr.56 din 29.01.2009 de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în C, b-dul -.- nr.18, județul C, având ca obiect refuz soluționare cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
02 noiembrie 2009
Jud.fond.
red.dec.jud.
2ex/07.12.2009
Președinte:Monica CosteaJudecători:Monica Costea, Adriana Gherasim, Kamelia Vlad
